Actiunile trebuie insotite de intentii

In numele lui Allah Cel Milostiv, Cel Indurator !

‘Umar ibn al-Khattab (Allah sa-l aiba in mila Sa !) relata ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui !) spunand : Faptele trebuie calauzite de intentii si pentru fiecare persoana (este pus deoparte) ceea ce isi doreste. Cel a carui pribegie este de dragul lui Allah si al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru Allah si Trimisul Sau), iar cel care pribegeste pentru cele lumesti, de aceasta va avea parte; iar cel ce pribegeste de dragul unei femei, se insoara cu ea si astfel pribegia sa este pentru telul ce-l are in minte. (Convenit)

Importanta acestui hadis : 

• Acesta este primul hadis pe care Bukhari il mentioneaza in Sahih-ul sau si reprezinta unul dintre hadisurile centrale ale legislatiei islamice. Va prezentam in continuare ce anume au spus marii jurisprudenti despre el :

• Al-Shâfi’î a spus :

“Acest hadis contine o treime din stiinta. El se aplica la saptezeci de domenii diferite ale legislatiei islamice.”

• Ahmad b. Hanbal a spus :

“Principiile Islamului sunt acoperite de catre trei hadisuri : hadisul relatat de ‘Umar conform caruia faptele sunt insotite de intentii, hadisul relatat de ‘A’isha care stipuleaza ca acela care aduce inovatii [in religie], ele ii vor fi respinse si hadisul relatat de al-Nu’mân b. Bashîr care prevede ca tot ceea ce are temei legal este clar si tot ce nu se sprijina pe norma legala este clar.”

• Al-Hâkim relateaza, de asemenea, ca Ahmad a facut referire la acest hadis spunand ca actiunile sunt acompaniate de intentii. De asemenea, a mai citat hadisul conform caruia orice inventie [in religie] nu va fi acceptata si pe cel referitor la faptul ca acea creatie a oricaruia dintre noi este retinuta in uter pentru 40 de zile. Dupa ce a citat aceste trei hadisuri, a completat ca i-ar placea ca ele sa se situeze la inceputul fiecarui capitol, din moment ce ele constituie baza tuturor hadisurilor.

• Abu Dawud, compilatorul lui Sunan Abî Dawud, a spus :

“Am cercetat acest hadis impreuna cu lantul sau de transmitatori, dupa care am compilat 4.000 de hadisuri. Si la final am mers mai departe cu studiul, descoperind ca toate acestea se construiesc in jurul a patru : cel al lui al-Nu’mân b. Bashîr care prevede ca tot ceea ce are temei legal este clar si tot ce nu se sprijina pe norma legala este clar, hadisul relatat de ‘Umar conform caruia faptele sunt insotite de intentii, cel al lui Abu Hurayra conform caruia Allah este bun si iubeste doar ceea ce este bun si hadisul care spune ca unul dintre aspectele pozitive ale musulmanului drept-credincios este acela ca el sta deoparte de ceea ce nu-l priveste. Fiecare din aceste patru hadisuri reprezinta cate un sfert din stiinta.”

Emigrarea si povestea din spatele acestui hadis :

Dupa ce majoritatea musulmanilor s-au stabilit in Medina, devenise un fel de obligatie religioasa pentru toti drept-credinciosii care erau apti sa o faca, sa-si paraseasca pamantul natal si sa emigreze la Medina. La acea data, Medina era singurul oras musulman din lume si singurul loc de pe Pamant unde musulmanii aveau libertatea de a-si practica propria religie. Mai mult decat atat, in Medina ei puteau beneficia in mod nemijlocit de invataturile Mesagerului lui Allah (s.a.s.). Dupa cucerirea Mekkai, mutarea musulmanilor in Medina nu mai era o obligatie.

Aceasta migrare a reprezentat un maret act de adorare, demn de o mare recompensa din partea lui Allah Preainaltul. Este un sacrificiu major pentru o persoana sa-si paraseasca pamantul natal si propria familie, insa au facut-o din dragoste pentru Allah Preainaltul.

Se relateaza ca un barbat ceruse mana unei femei, pe numele sau Umm Qays. Ea, insa, a refuzat sa se casatoreasca cu el, cu exceptia cazului in care acesta va migra in Medina. Prin urmare, acesta s-a supus dorintei sale, a emigrat si s-a casatorit cu ea in Medina. Din acest moment, insa, devenise cunoscut sub numele “celui care a emigrat la [pentru] Umm Qays”.

Ibn Hajar al-’ ‘Asqalânî, in al sau comentariu la Sahîh-ul lui al-Bukhârî, intitulat Fath al-Bârî sustine ca povestea “celui care a emigrat la [pentru] Umm Qays” este autentica. De fapt, lantul sau de transmitere indeplineste toate conditiile de autenticitate in afara celor impuse de catre al-Bukhârî si Muslim. Cu toate acestea, Ibn Hajar subliniaza faptul ca nu exista nicio dovada care sa indice faptul ca Profetul (s.a.s.) s-a referit la acest incident cand a spus : “Faptele trebuie calauzite de intentii.”

In orice caz, acest hadis indeplineste conditiile de generalitate in ceea ce priveste semnificatia sa si de cuprindere a sferei de actiune. El este relationat, intr-un fel, de orice fel de actiune care este sau ar trebui sa fie insotita de intentii.

Ce inseamna insotit de “intentii” :

Cand vorbim despre o intentie, ne referim la ce activitate doreste sa desfasoare o persoana sau la ceea ce ea intentioneaza sa obtina facand acel lucru.

Ibn Rajab ne informeaza ca invatatii musulmani, indiferent de momentul cand discuta despre intentii, ei fac referire la doua lucruri :

1. diferentierea unui act de adorare fata de altul;

Aceasta include o separare a rugaciunii de amiaza fata de cea de dupa-amiaza, postul voluntar de cel al lunii Ramadan si toate actele de adorare pe care persoana le face intr-o zi fata de activitatile comune (ex. : separarea spalarii corpului vazuta ca un ritual de purificare, de o baie normala avand drept scop infrumusetarea)

2. determinarea motivatiei care sta in spatele actiunilor intreprinse;

Aceasta vizeaza daca acea actiune este efectuata cu sinceritate doar pentru Allah Preainaltul. [Jâmi' al-'Ulum wa al-Hikam]

Primul inteles sta in centrul preocuparilor juristilor, in vreme ce al doilea refera toate aspectele sinceritatii, acesta fiind preocuparea hadisului adus in discutie.

Coranul ne vorbeste in legatura cu aceasta din urma semnificatie oferindu-ne detalii rafinate :

Printre voi [s-au ivit] unii care voiau aceasta lume si altii care voiau Lumea de Apoi. (surat ‘Al-’Imran 3 : 152)

Si fii rabdator impreuna cu aceia care-L cheama pe Domnul lor dimineata si seara, dorind Fata Sa ! Si nu intoarce ochii tai [pentru altii] de la ei, ravnind la podoaba vietii din aceasta lume … (surat Al-Kahf 18 : 28 )

Opinia lui Ibn Rajab este aceea conform careia in majoritatea cazurilor cand Profetul (s.a.s.) si prima generatie de musulmani au vorbit despre intentie, au avut in vedere daca actiunea respectiva a fost facuta cu sinceritate, doar pentru Allah Preainaltul. [Jâmi` al-`Ulim wa al-Hikam]

‘Umar ibn al-Khattab (Allah sa-l aiba in mila Sa !) relata ca l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui !) spunand : Faptele trebuie calauzite de intentii si pentru fiecare persoana (este pus deoparte) ceea ce isi doreste. Cel a carui pribegie este de dragul lui Allah si al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru Allah si Trimisul Sau), iar cel care pribegeste pentru cele lumesti, de aceasta va avea parte; iar cel ce pribegeste de dragul unei femei, se insoara cu ea si astfel pribegia sa este pentru telul ce-l are in minte. (Convenit)

Relatia dintre actiuni si intentii :

Invatatii musulmani judeca in mod diferit semnificatia exacta a expresiei : “Actiunile au asociate intentii”. O parte relativ recenta a invatatilor au avansat opinia conform careia expresia refera actiunile din perspectiva corectitudinii, validitatii si, prin urmare, a acceptarii lor de catre Islam.Aceasta viziune, insa, restrange semnificatia hadisului la specificul actelor de adorare care incumba o intentie pentru a fi acceptate si recompensate de catre Allah Preainaltul, precum rugaciunea, postul etc.

Iar pentru alt gen de activitati, cum ar fi mancatul si bautul si chiar pentru acte nobile de genul castigarii increderii cuiva, nu se aplica semnificatia hadisului, daca ar fi sa luam in discutie aceasta optica.

Alta categoria de invatati sunt de parere ca acest hadis vizeaza actiunile in general. Si aceasta este cea mai indreptatita opinie, fiind punctul de vedere majoritar, inclusiv al primilor invatati musulmani. Iar daca este sa ne referim si la ceea ce Ahmad b.Hanbal a inteles din acest hadis, lucrurile devin si mai clare : “Prefer sa cred ca in momentul in care oricine are orice nevoie – indiferent ca este vorba de rugaciune, post sau milostenie sau orice alta trebuinta nobila – acea persoana trebuie sa-si manifeste [sa aiba] mereu o intentie care sa preceada actiunea sa, pentru ca Profetul (s.a.s.) a spus : ‘Actiunile sunt insotite de intentii…’ “

Bazandu-ne pe aceasta, hadisul face referire la toata sfera actiunilor voluntare care ne apartin, din moment orice am face avem inainte o scurta intentie. Cand Profetul (s.a.s.) a spus : “si pentru fiecare persoana (este pus deoparte) ceea ce isi doreste”, ne-a atentionat asupra implicatiilor acestui lucru in legislatia islamica. Daca o persoana executa cu buna intentie o activitate buna si corecta, atunci gestul sau este unul benefic si demn de recompensa, iar daca efectueaza acelasi lucru pornind de la o motivatie rea, atunci fapta sa este inadecvata si pasibila de pedeapsa.

In acelasi mod, daca o persoana desfasoara o activitate permisa, fara a avea intentia de a face ceva bun sau rau, ci pur si simplu facand ceva permis, atunci acea persoana nici nu va fi pedepsita, dar nici recompensata pentru activitatea sa.

Faptele in sine pot fi atat bune, cat si rele. Dar o persoana va fi demna de recompensa pentru ceea ce a facut, doar daca ea a facut acel lucru din dragoste pentru Allah Atoatestiutorul si nicidecum pentru anumite motive ulterioare.

Allah Preainaltul spune :

Nu este nimic bun in cea mai mare parte a vorbelor lor tainice, in afara acelora care poruncesc milostenia, fapta buna si impacarea intre oameni. Iar aceluia care face aceasta, cautand multumirea lui Allah, ii vom darui mare rasplata. (surat An-Nisa’ 4 : 114)

Ibn Rajab a comentat acest verset spunand ca Allah Preainaltul ne indeamna la intr-ajutorare, facerea de bine si impacarea unora cu ceilalti ca si fapte bune prin sine insele. Iar acest gen de fapte sunt o binecuvantare pentru oameni. Oricum, Allah Preainaltul a promis recompensarea acelora care fac asemenea fapte “cautand multumirea lui Allah”. Pentru acest motiv, daca cineva face lucruri bune si benefice de dragul lui Allah Preainaltul, atunci lucrurile vor fi bune atat pentru el, cat si pentru cei care sunt beneficiarii faptelor sale bune. Daca, insa, acea persoana va reclama o anumita motivatie ulterioara, atunci lucrurile efectuate nu vor mai avea aceeasi conotatie ca si pana atunci. [Jâmi' al-'Ulum wa al-Hikam]

In plus, Ibn Rajab a subliniat ca daca cineva se roaga, posteste si refera numele lui Allah Preainaltul avand la baza anumite motive ulterioare, atunci nu va avea niciun beneficiu. Cel aflat intr-o asemenea ipostaza isi va atrage pacatul asupra sa. Iar in acelasi timp, faptele sale nu vor aduce nici cel mai mic beneficiu pentru nimeni altcineva.

 

Faptele rele si bunele intentii

 

In episodul anterior am amintit ca Ahmad b. Hanbal a spus : “Principiile Islamului sunt acoperite de catre trei hadisuri : hadisul relatat de ‘Umar conform caruia faptele sunt insotite de intentii, hadisul relatat de ‘A’isha care stipuleaza ca acela care aduce inovatii [in religie], ele ii vor fi respinse si hadisul relatat de al-Nu’mân b. Bashîr care prevede ca tot ceea ce are temei legal este clar si tot ce nu se sprijina pe norma legala este clar.”

Alegerea acestor trei hadisuri este foarte perspicace. Primul hadis (‘Actiunile sunt insotite de intentii’) ne arata ca orice fapta o facem in Islam, aceasta va fi purtatoare de valoare doar daca este precedata de o intentie curata. Astfel, cu totii trebuie sa manifestam sinceritate in toate actiunile intreprinse si ele sa fie doar de dragul lui Allah Preainaltul. Al doilea hadis (‘Inovatiile [in religie] aduse de cineva, ii vor fi respinse’) ne pune in vedere o alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca o fapta pentru ca ea sa fie acceptata din punct de vedere islamic : ea sa se faca respectand Coranul si Sunnah). Astfel, fapta in sine nu poate fi ilegala si cu atat mai mult daca este vorba de materia de adorare, ea trebuie sa fi fost adusa la cunostiinta noastra de catre Allah Preainaltul si Mesagerul Sau (s.a.s.)

Daca o persoana face o fapta avand cele mai bune intentii, dar acea fapta este contrara invataturilor Islamului, atunci nu va fi primita. O buna intentie este o conditie absolut necesara pentru ca o fapta sa fie acceptata, dar aceasta nu este suficient. Fapta in sine trebuie sa fie corecta si conforma cu ceea ce ne invata Islamul.

O intentie buna insotita de o fapta rea constituie o combinatie periculoasa. O persoana care savarseste ceva rau, cum ar fi sa introduca o inovatie in actele de adorare, dar care crede ca face ceva benefic, continua pe aceasta linie si niciodata nu va simti nevoia sa se caiasca. Pe de alta parte, un pacatos care stie ca face ceva rau, are avantajul ca i se ofera posibilitatea sa se caiasca pe viitor pentru fapta sa.

“Cel a carui pribegie este de dragul lui Allah si al Trimisului lui Allah…”

Dupa ce a exprimat principiul conform caruia actiunile unei persoane sunt in legatura directa cu intentiile care le preced, Profetul (s.a.s.) continua si ne ofera un exemplu concret. Este un exemplu de fapta care la suprafata se vede la fel, fiind aceeasi fapta pentru toti cei care o fac. Si cu toate acestea, oamenii pot sa aiba diferite motive pentru a o face.

Emigrarea de la Mekka la Medina a fost mai mult decat o simpla deplasare geografica. A reprezentat o migrare din pamantul necredinciosilor pe taramul Islamului. Si oricare dintre noi reuseste sa faca o astfel de transmutare astazi, la fel cum a fost si atunci, din dragoste pentru Islam, din dorinta de a practica Islamul si a cauta placerea lui Allah Preainaltul si a Mesagerului Sau (s.a.s.) – intreprinde un act important de devotiune, demn de o mare rasplata.

La fel de adevarat, daca “migrarea” noastra din terenul necredinciosilor in pamantul Islamului se face in scop de afaceri (business) sau pentru orice alt beneficiu lumesc, atunci faptele noastre nu vor constitui un act de adorare. Vom vorbi, in acest context, mai mult de o miscare de afaceri (business move). Desigur, exista multe ratiuni pentru care oamenii isi parasesc pamantul natal si se stabilesc in alta parte. Unele dintre aceste miscari sunt indreptatite, altele – nu. Astfel, unele dintre acestea poarta “recompensa” in ele insele. Acesta este motivul pentru care Mesagerul lui Allah a spus : “…[pribegia de dragul lui Allah si al Trimisului lui Allah] (este, de fapt, pentru Allah si Trimisul Sau)”

Daca o persoana calatoreste in alta tara, unde poate sa desfasoare activitati indecente si pline de pacat, inseamna ca intreaga lui calatorie este plina de pacat din moment ce s-a imbarcat in acest gen de corabie. De asemenea, daca cineva se deplaseaza intr-un nou teritoriu cu intentia de a-i insela pe locuitorii sai creduli, acel om este un pacatos de la bun inceput.

Pe de alta parte, daca o persoana calatoreste intr-un loc unde crede ca afacerile ii vor merge mai bine, se poate spune ca nici nu savarseste un pacat, dar nici nu incununeaza un act de adorare. Ci, mai degraba, el se afla in cautarea unor interese ale lumii acesteia. Si la fel putem discuta despre un barbat care calatoreste in alta tara pentru a se casatori cu femeia pe care o iubeste.

Mergand mai departe, inainte de a ne deplasa dintr-un loc in altul, putem chiar sa ne gandim ca migrarea este benefica si demna de rasplata. Si aceasta in ciuda faptului ca scopul real nu este acela de a avea o mai mare libertate de a practica Islamul sau de a locui intr-o tara musulmana. Sa ne imaginam un barbat care chiar locuieste intr-o anumita tara – posibil cgiar o tara musulmana -, unde are posibilitatea sa practice fara nicio constrangere Islamul si unde este fericit din acest punct de vedere. Si, cu toate acestea, el are o problema majora : fiind un tanar musulman, nu poate sa gaseasca o femeie musulmana drept-credincioasa cu care sa se casatoreasca si, prin urmare, se teme sa nu cada in pacat.

El stie, asadar, ca daca se va muta intr-o anumita tara musulmana, casatoria ii va deveni mai usoara. Si isi paraseste pamantul natal pentru a trai undeva unde se poate casatori si, prin urmare, sa-si salveze sufletul de la pacat. In acest caz, barbatul in cauza nu se gaseste sub pretextul emigrarii enuntat initial. In aceasta faza, face acest lucru pentru a se casatori. Prin urmare, ne putem imagina cu usurinta ca recompensa sa nu va fi egala cu cea a celui care ar fi emigrat sa-si invete si perfectioneze religia, precum si pentru a trai printre musulmani. Ceea ce a facut acest barbat este un gest virtuos si, prin urmare, demn de recompensa, insa prin propria sa epistemologie.

Pericolele lipsei de sinceritate : 

Atunci cand un ipocrit savarseste un act de adorare, pur si simplu face pe grozavul. El nu crede in Allah. El se roaga si face alte lucruri bune doar pentru a da bine in fata oamenilor. Allah Preainaltul descrie acest gen de oameni in urmatorul mod :

Cand se ridica pentru Rugaciune [As-Salat], se ridica ei cu lene, ca sa fie vazuti de oameni, si nu pomenesc numele lui Allah decat foarte putin. (Surat An-Nisâ’ 4 : 142)

In orice caz, drept-credinciosul nu are a-si face probleme legate de a cadea intr-o astfel de manifestare a nesinceritatii sau, cel putin, nu intr-o ipocrizie atat de acuta. Si totusi, lipsa de sinceritate se poate strecura si in sufletul unui credincios, ceea ce trebuie sa-l motiveze suplimentar in a se asigura ca intentiile sale sunt curate.

Cea mai mare incercare a adorarii noastre este tocmai cea impusa de lipsa sinceritatii. Prin urmare, putem sa facem cele mai bune fapte si chair si cele mai marete sacrificii, insa daca intentiile de la care am plecat nu sunt drepte, atunci toate actiunile noastre raman simple forme fara fond, putandu-l chiar sa-l priveze pe respectivul de faptele pozitive in Ziua Judecatii.

Mesagerul lui Allah (s.a.s.) a spus :

“Primul om care va fi judecat in Ziua Judecatii va fi unul care a murit martir. El va fi chemat in fata si Allah ii va vorbi despre toate binecuvantarile Sale, dupa care il va intreba : ‘Ce ai facut pentru a le avea ?’ Barbatul va raspunde : ‘Am luptat pentru numele Tau pana in clipa in care am fost martirizat.’ Iar Allah Preainaltul ii va raspunde : ‘Esti un mincinos. Ai luptat pentru ca oamenii sa creada despre tine ca esti brav si, intr-adevar, ei chiar te-au numit astfel.’ Dupa aceasta va fi tras pana cand va simti Iadul.

Altul va fi un om care va detine stiinta si care o va impartasi si celorlalti, obisnuind sa recite si din Coran. El va fi chemat in fata si Allah ii va vorbi despre toate binecuvantarile Sale, dupa care il va intreba : ‘Ce ai facut pentru a le avea ?’ Barbatul va raspunde : ‘Am obtinut stiinta, am dat-o si altora, recitand si din Coran de dragul Tau.’ Iar Allah Preainaltul ii va raspunde : ‘Esti un mincinos. Tu ai adunat stiinta pentru ca oamenii sa spuna despre tine ca esti un om invatat si ai recitat Coranul pentru ca ei sa te admire ca pe un bun recitator si, intr-adevar, ei chiar te-au privit astfel.’ Dupa aceasta va fi tras pana cand va simti Iadul.

Iar alt om va fi pe care Allah Preainaltul i-a dat sa guste din toate bogatiile. Si el va fi chemat in fata si Allah ii va vorbi despre toate binecuvantarile Sale, dupa care il va intreba : ‘Ce ai facut pentru a le avea ?’ Barbatul va raspunde : ‘Am cheltuit bani pentru a-Ti face pe plac de fiecare data cand Tu ai dorit acest lucru.’ Iar Allah Preainaltul ii va raspunde si acestuia : ‘Esti un mincinos. Ai facut toate acestea pentru ca oamenii sa creada despre tine ca esti o persoana generoasa si ei chiar au crezut asta.’ Dupa aceasta va fi tras pana cand va simti, de asemenea, pedeapsa Iadului.” (relatat de Muslim)

Intr-un moment sau altul al vietii, noi toti ne aflam fata in fata cu problema lipsei de sinceritate. Aceasta nu este altceva decat acea forma a ipocriziei cu privire la care chiar si primii musulmani se temeau. Al-Hasan al-Basrî a spus in legatura cu tendinta de a ne fali : “Jur pe Cel in ale carui maini se afla sufletul meu ca niciunul dintre noi nu se simte salvat prin ea, cu exceptia celui ipocrit si nimeni nu se fereste de ea, in afar celui drept-credincios. Lor le era frica ca nu cumva fatarnicia sa nu se strecoare pe nesimtite in ceea ce fac, asa cum a spus Allah Preainaltul :

… pentru ca faptele voastre sa nu fie in desert, fara ca voi sa bagati de seama ! (surat Al-Hujurat 49 : 2)

Acestea fiind spuse, o intrebare arzatoare ne vine in minte :

Ce se alege de fapta noastra atunci cand o dorinta anume isi gaseste loc in inimile noastre ?

Nu exista nici cea mai mica urma de indoiala ca in clipa in care o persoana infaptuieste ceva si inca de la inceput are intentia de a se fali in fata altora, atunci fapta sa este in totalitate lipsita de virtute. Dar ce se intampla daca o asemenea dorinta se cuibareste in sufletul credinciosului dupa ce intentia sa initiala fusese curata ?

In aceasta privinta, nu exista urme de indoiala, de asemenea, ca atat timp cat cineva se angajeaza intr-o adorare curata, iar dorinta de a se fali isi face loc in inima sa si acea persoana o reprima, actul sau de adorare este benefic. In acest punct al discutiei noastre vorbim de posibila batalie pe care uneori musulmanul trebuie sa o duca cu sine insusi. Cu alte cuvinte, greselile si sentimentele au unda verde a se strecura in sufletele noastre tot timpul. Si ceea ce conteaza este modul in care noi raspundem acestui fenomen.

Iar daca dorinta respectiva ne va domina, rezultatele faptelor noastre vor fi negative. Daca actiunile pe care le intreprindem sunt sincere si omogene, cum sunt Rugaciunea si Postul, in acest context faptele pot cu usurinta sa poarte cu sine toata binecuvantarea. De exemplu, daca este sa ne referim la cineva care isi incepe rugaciunea cu sinceritate, iar dupa un timp isi da seama ca anumite persoane importante il privesc, intentia sa initiala se modifica. De aceasta data, va dori sa-i impresioneze pe acestia. Si pus in situatia de a se lupta cu noua sa intentie, el ii va permite sa puna stapanire pe el, astfel incat pentru restul rugaciunii, oamenii aceia ii vor ocupa mintea. In noul context, este adevarat, el chiar poate sa fie in stare sa-si imbunatateasca modul de efectuare a rugaciunii.

Si totusi, dintr-un alt punct de vedere, acest gen de fapte ar putea sa fie separate, astfel incat cel in cauza sa fie recompensat pentru ceea ce a facut de dragul lui Allah Preainaltul si pedepsit pentru ceea ce a facut din dorinta de “a da bine”. Iar acest principiu se aplica si altor actiuni, cum ar fi oferirea de milostenie, recitarea din Coran, ori oferirea de stiinta. Binecuvantarile nu se vor pierde pentru acele fapte efectuate cu sinceritate. Iar dupa ce intentiile noastre se modifica, la fel vor proceda si binecuvantarile lui Allah Preainaltul.

Musulmanul trebuie sa fie preocupat cu privire la intentiile sale. Si, dincolo de acest aspect, nu trebuie sa inceteze sa faca fapte bune din pricina incercarilor de corectie a intentiilor. Si tocmai asemenea fapte nu au nicio relevanta daca nu sunt insotite de propriile intentii, iar intentiile nu inseamna nimic daca nu sunt dublate de propriile fapte. Iata motive suficient de clare pentru un musulman astfel incat el sa continue sa faca lucruri bune si sa fie cu ochii-n patru, in acelasi timp.

Profetul (s.a.s.) l-a invatat pe Abu Bakr o ruga prin care sa cerem iertarea lui Allah Preainaltul cand simtim ca lipsa de sinceritate cauta sa ne loveasca :

“O Allah! Caut refugiu la Tine in fata tendintei de a-Ti face asociati cu buna stiinta si-Ti cer iertare pentru tot ceea ce savarsesc fara de stiinta.” (relatat de Bukhârî)

Faptul ca musulmanul este ingrijorat cu adevarat in ceea ce priveste intentiile sale, constituie o dovada solida a sinceritatii sale. Atat timp cat isi reinnoieste intentiile sale ori de cate ori alte si alte motive incearca sa-si faca loc in inima sa, el se va afla in siguranta. Si niciodata nu ar trebui sa dispere in fata intelegerii, milosteniei si iertarii lui Allah Preainaltul.

Universalitatea islamului

Islamul este o religie universala despre care Allah a spus in Coran:

 “[Singura] religie acceptata de Allah este Islamul si nu au fost deosebiri intre cei cărora le-a fost data Scriptura decât după ce a ajuns la ei Stiinta , din pricina pizmei lor. Iar cel care nu crede in semnele lui Allah [sa ştie] ca Allah grabnic cere socoteala!”( Al Imran 19)

si spune Allah:

“Acela care doreşte o alta religie decât Islamul, nu-i va fi acceptata si el se va afla in Lumea de Apoi printre cei pierduţi.” (Al Imran 85)
Spune Allah in privinţa credinţei lui Avram

“Avram un a fost nici iudeu, nici creştin. El a fost credincios adevărat sin intru totul supus (lui Allah) si nu a fost dintre cei care-I fac semeni. Cei mai indreptatiti oameni sa se socotească apropiati de Avram sunt aceia care l-au urmat pe el si pe acest Profet si aceia care cred [in Islam}. Iar Allah este Ocrotitorul credincioşilor."( Al Imran 67).

Allah porunceşte profetului Muhammed in Sfântul Coran ca atunci când discuta cu oameni carti sa spună:

" “M-am supus cu totul lui Allah, cu si cei care m-au urmat!” " ( Al Imran 20)

adică eu si cei care m-au urmat ne-am supus lui Allah si am respectat religia Lui si ne depărtam de orice alta religie. Islamul este religia tuturor profeţilor de la Adam pana la profetul Muhammed in acest sens spune Allah in Coran despre sfatul lui Avram câtre fiii săi, sfat moştenit de toţi profeţi care l-au urmat:

"Şi cine se lăpăda de religia lui Avram, afara de acela care se nesocoteşte pe sine insusi? Noi l-am ales, [ pe Avram] doară in aceasta lume si el se va afla in Lumea de Apoi printre cei drepţi.Şi cine se lăpăda de religia lui Avram, afara de acela care se nesocoteşte pe sine insusi? Noi l-am ales, [ pe Avram] doară in aceasta lume si el se va afla in Lumea de Apoi printre cei drepţi. Cand ia zis Domnul lui: ”Supune-te!”, el a răspuns: M-am supus [Ţie], Stăpân al lumilor!”. Si Avram a lăsat-o ca îndemnare fiilor săi si asemenea si Iacob [zicând ei]: “O, fiii mei, Allah v-a ales vouă Islamul ca religie şi, de aceea, să nu muriţi altfel decât musulmani!”. Sau aţi fost voi martori când a venit moartea la Iacob, atunci când el I-a întrebat pe fiii lui; “Pe cine veţi cinsti voi după moartea mea? ”Şi i-au răspuns ei: ”Voim să-l cinstim pe Domnul tău şi pe Domnul părinţilor tăi Avram, Ismail si Isaac , pe Allah cel Unic. Noi numai Lui ii vom fi supuşi!”(Bakara 130-133)
Chemarea tuturor profeţilor a fost câtre unicitatea lui Allah si adorarea unicului Allah

“Şi cine se lăpăda de religia lui Avram, afara de acela care se nesocoteşte pe sine insusi? Noi l-am ales, [ pe Avram] doară in aceasta lume si el se va afla in Lumea de Apoi printre cei drepţi.”(En Nehl 36)
Islamul este religia care se adresează atât raţiunii cat si naturaleti 

“Ridică-ţi faţa ta spre Religia cea adevărată! Această [religie] este firea [creată de] Allah, după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creaţia lui Allah. Aceasta este Religia cea dreaptă, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.”(Rum 30)
Aceasta fiind ultima revelatie, fiind calea cea dreapta, fara indoiala ca va avea si multi dusmani, in special cei al caror interese sunt in joc, ei vor incerca sa puna piedici, obstacole, vor incerca sa rataceasca pe oameni indeosebi pe cei cu credinta slaba, Aceasta este realitatea pe nu putem s-o negam, acesta este cuvantul Lui Allah:

“Ei voiesc să stingă lumina lui Allah cu gurile lor, însă Allah întregeşte lumina Sa, chiar dacă necredincioşii nu voiesc.”(Es Saff 8 )
Universalitatea acestui mesaj
Religia islamica este ultima religia, este religia tuturor, indiferent de neam, rasa, culoare sau apartenenta, in fata lui Allah toţi suntem egali, povara acestui popor este grea, aceşti credincioşi (musulmani) au o sarcina grea, spune Allah:

“Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătata, pentru ca sa fiţi martori in legătura cu oamenii si pentru ca Profetul sa fie martor in legătura cu voi.”(Bakara 143)
Universalitatea acestui mesaj se reflecta si prin faptul ca este religia desavarsita

“In ziua aceasta am desăvârşit religia voastră şi am inplinit harul meu asupra voastră şi am încuviinţat Islamul ca religie pentru voi!”(Maide 3)
Universalitatea se mai reflecta si prin alegerea profetului Muhammed, spune Allah:

“Noi nu te-am trimis decât ca vestitor şi prevenitor pentru toată lumea, însă cei mai mulţi dintre oameni nu ştiu.”(Sebe 27)

“Şi Noi nu le-am trimis decât o îndurare pentru lumi.”(Enbiya 107)
Universalitatea s-a oglindit si in faptele primilor musulmani , cei care au răspândit mesajul divin pe toate meleagurile, au sacrificat din timpul lor, din averea lor pentru a răspunde chemării lui Allah:

” Alif. Lam. Ra. [Aceasta este] o Carte pe care Noi ţi-am pogorât-o pentru ca tu să-i scoţi pe oameni din întuneric la lumină – cu voia Domnului lor – pe drumul Celui Puternic şi Vrednic de Laudă”( Ibrahim 1)

si spune Allah:

” Sa se facă din voi comunitate care sa cheme la tot ceea ce este bun, sa poruncească ceea ce este drept si sa se oprească de la ceea ce este nedrept! Aceştia sunt cei care izbândesc.” ( Al Imran 104).
In ceea ce priveste problema universalitatii Islamului, dincolo de adevarul ei, ramane o chestiune ce tine mai degraba de continut. Si aceasta, deoarece, atat Crestinismul, cat si Islamul isi revendica deopotriva aceasta pozitie mai mult decat onoranta.

Iar aici, un posibil raspuns il gasim chiar in cele doua Carti sfinte : Biblia, respectiv Coranul. Ceea ce ne spune Atotputernicul Dumnezeu in Coran am vazut cu totii, din expunerea facuta. Si atunci, incercarea de a stabili adevarul se muta in partea cealalata, la Crestinism.

Acelasi Crestinism care abordeaza constructia de aceeasi maniera : folosind citate din Biblie din care sa rezulte ca profetul Iisus (a.s.) a fost trimis intregii omeniri, subiect despre care am discutat si la sectiunea de religie comparata.

Cu toate acestea, misiunea lui Iisus (a.s.), asa cum el insusi a admis, s-a inscris ca o implinire a legii profetului Moise (a.s.), lege care era trimisa tot doar poporului lui Israel. Doar ca – incetul cu incetul – cei care i-au urmat invatatura nobila si generoasa, ca a tuturor profetilor, i-au modificat-o si au mers in campanii entuziaste de raspandire, cu precadere in zonele geografice unde politeismul si idolatria erau in floare (ex : sudul Europei etc.)

Si Allah Preainaltul stie cel mai bine !

Scolile islamice

Definitii:
usul fiqh:
usul=baza
fiqh=a intelege ,a pricepe
Scolile musulmane (cele mai renumite patru)
1.Hanifi:este prima scoala islamica
Ordinea surselor pe care se bazeaza la elaborarea unui verdict:
Coran, Sunnah, verdictele companionilor, ijma(de comun acord), qias (analogia:ex vinul este interzis in Coran si alcoolul), istihsan, traditia (care nu contrazice islamul), religia precendenta (Musa, Isa, etc)
2.Imam Malik:
Ordinea surselor pe care se bazeaza la elaborarea unui verdict:
Coran, Sunnah, verdictele companionilor, ijma, faptele celor din Medina, Qias, istihsan, istihsab (continuare a starii precedente), masaleh al mursaled (nu exista in Coran ca ar fii acceptat, nu exista in Coran ca ar fii interzis. de ex: regulile de circulatie); set de zeraya (a impiedica caile interzise in islam; de ex: a vinde arme , de ex: doua triburi care se cearta, alt ex: permis sa aiba vie dar daca persoana in cauza face din vie numai vin atunci se taie, distruge via dar nu inainte de a despagubi persoana respectiva.); traditia.
3.Imam Shafi:
Ordinea surselor pe care se bazeaza la elaborarea unui verdict:
Coran, Sunnah, ijma, parerea unor companioni ce nu a fost contrazisa de altii, parerea cea mai apropiata de islam, qias.
4.Imam Hanbali:
Ordinea surselor pe care se bazeaza la elaborarea unui verdict:
Coran, Sunnah, verdicte date de companioni sau urmasi ai companionilor, ijma, qias, istishab, masaleh, set al dheraya.

Nu putem spune ca o scoala este mai buna decat alta sau ca una este gresita deoarece toate au baza in Coran, Sunnah, traditia Profetului pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa si este ca si cum l-am nega pe Profetul Muhammad pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa si parerile lui.
Adevarul este unic!
Motivele contrazicerii intre scolile islamice:
-diferenta in a citi Coran, datorita faptul ca limba araba este vasta si implica mai multe sensuri. Sunt 7-10 feluri dar nu se schimba sensul.
-hadisul nu i-a ajuns. A dat verdictul inainte de a fii auzit un anume hadis (nu stia de ele inainte)
-indoieli in privinta hadisului; unele hadisuri au fost considerate ca venind de la Profet pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa dar in privinta unora s-au ales cu indoieli
De exemplu: daca in timpul postului se mananca sau se bea pentru ca a uitat. El continua postul. Sunt pareri impartite.
Cel care uita i se iarta pacatele.
-contrazice privind felul cum a fost inteles hadisul
Shafi/Hanbali:La o turma de oi adunate cum se da zakat?
Hadis: “Nu despartiti ce este unit si nu uniti ce este despartit de frica zakatului.”
-cuvinte cu mai multe sensuri (mushterek)
aim-ochi, izvor, spion
al liom- zi; zi si noapte
-contrazicerea argumentelor
Mergerea la toaleta este permisa stand cu fata sau spatele la Qibla?
Malik, Shafi permis in cladiri dar nu in spatiu deschis.
Hanefi, Hanbali interzic dar cu spatele este permis.
Hadis:
“Nu va adresati nici cu fata nici cu spatele cand va satisfaceti nevoile”
“…..l-am vazut pe Profet pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa cu spatele la Qibla” (la nevoi fiziologice)
“….l-am vazut pe Profet pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa cu fata la Qibla” (la nevoi fiziologice).
-inexistenta unui argument ca dovada

Regulile pentru usul-fiqh
1.Melfun al muathaka: sa nu spunem parintilor “Of” reprezinta un sens primar pentru lucruri mai grave.
2.Umum al mukthada: “Faptele stau in intentii”

Shafi a adoptat inca doua:intentia si ordinea la wudu
Hanafi:Bismillah , gura, nas.

Cel care a intentionat=> wudu+rasplata
Cel care nu a intentionat=> wudu fara rasplata.
“Rasplata faptelor stau in intentie”
Cine face ceva fara intentie nu este pacat.
Hanafi considera ca este pacat si devine o fapta nula.
-melfun al muhalehe(inteles contrar)
Femeia care a fost maritata este mai indreptatita decat wali.
Hanafi nu permite tatalui sa oblige fata sa se marite cu un anumit barbat.
-mutlak mukayet
mutlak=absolut infinit
mukayet=restrans ,limitat
Hanafi contrazice Shafi si Hanbali despre alaptat.
Exemplu:Hanafi sustine ca daca o doica a alaptat un prunc o singura data este considerata ca si mama
Shafi si Hanbali sustin ca e mama doar daca a alaptat de 5 ori.

Importanta moscheilor in islam

Sunt musulman!

Credinţa şi influenţa ei asupra sănătăţii psihice

 

De cele mai multe ori, conflictele psihice constau în contradicţia dintre forţele binelui şi răului dintre instincte şi lucrurile interzise sau sunt generate de sentimentul de păcat şi greşeală care deseori cauzează anxientatea, spaima, agresovitatea, tulburări de caracter şi de comportament. Numai că trăsăturile fundamentale ale personalităţii în mediul musulman continuă să se concentreze pe valorile civilizaţiei derivate din învăţăturile islamului, iar aceste valori continuă să fie elemente principale care apără şi previn împotriva bolilor psihice sau le atenuează efectele în cazul producerii acestora. Numeroşi învăţaţi musulmani au subliniat influenţa învăţăturilor religioase asupra mulţumirii şi liniştirii sufleteşti prin căinţă, reflectare, dobândirea noilor orientări virtuoase, dat fiindcă personalitatea musulmanului se bazează pe credinţa în destin, pe evlavie, pe responsabilitatea alegerii, pe căutarea ştiinţei, pe adevăr , toleranţă, încredere, cooperare, mulţumirea cu ceea ce ai, răbdare, suportare, putere, sănătate, etc şi toate aceste calităţi îndeamnă la dezvoltarea personalităţii şi la perfecţionarea ei, în scopul fericirii sufleteşti totale.

Pornind de la aceasta, devine clar efectul tratamentelor tradiţionale în mediul islamic, lucru care le impune medicilor moderni să ia în considerare aceste metode şi să le studieze pentru a trage foloase din aplicarea lor, felul acesta realizându-se coordonarea şi complementaritatea dorite. Acest studiu cuprinde numeroase versete limpezi şi valori morale extrase din Tradiţia despre Profetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!)  şi din afirmaţiile filozofilor şi savanţilor musulmani de seamă în legătură cu acest subiect.

Sănătatea psihică urmăreşte dezvoltarea individului astfel încât să fie capabil de o activitate rodnică şi de stabilirea unor relaţii corecte cu ceilalţi, beneficiind de o voinţă fermă şi de o credinţă ideală, pentru a trăi în pace cu sine însuşi, cu ceilalţi şi cu societatea în ansamblu.

Luptele interioare în care omul este implicat de-a lungul întregii sale vieţi pot să cauzeze tulburări psihice puternice, dacă nu sunt rezolvate în mod satisfăcător. Şi cea mai primejdioasă luptă constă în egoismul excesiv şi dorinţele insistente de împlinire a poftelor, indiferent de metodele şi trucurile la care se recurge pentru realizarea acestui obiectiv.

Numeroşi învăţaţi au fost de acord cu faptul că greşeala constă în vina şi durerea pe care le resimte omul ca rezultat al faptelor rele şi murdare pe care le-a săvârşit. Acest complex este un element esenţial în apariţia nevrozelor, adică a bolilor nervoase având în vedere că manifestările de incongruenţă psihică reprezintă un mod de apărare pentru a scăpa de mustrările de conştiinţă. Printre simptomele bolilor psihice se numără sentimentele de angoasă şi de blocare, sentimentul greşelii şi păcatului sau dimpotrivă agresivitatea, nedreptatea, comportamentul instabil şi deviat, care iese din mediul şi din criteriile sociale. De aici, înţelegem relaţiile şi deosebirile care apar între valorile religioase şi psihanaliza freuidistă, de pildă, întrucât teoria freuidistă poate conduce la dominarea instinctelor sexuale în toate cazurile şi poate să încurajeze la aceasta în concepţia ei superficială răspândită în vreme ce valorile religioase îndeamnă la controlul asupra impulsurilor şi la învingerea lor prin dominarea sufletului cu o conştiinţă virtuoasă, care la Freud este eul suprem.

Înţelegem aşadar că în societatea noastră islamică – şi experienţa îndelungaţă a confirmat acest lucru – nu putem decât să mergem în pas cu aceste valori religioase autentice, care continuă să existe în suflete într-o formă sau alta şi-l tratează în mod obişnuit pe individ împotriva luptei în care se zbate pornind de la aceste criterii.

Deseori, bolnavul înţelege acest discurs al nostru şi nu înţelege cuvintele confuze şi complicate pe care le extragem din unele terorii cvasiştiinţifice de origine occidentală care continuă să fie criticate şi revizuite de la o zi la alta chiar şi în societatea occidentală. Să adăugăm la aceasta ca o condiţie tehnică fundamentală pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului necesitatea înţelegerii bolnavului din interior şi venirii în întâmpinarea lui, adică a convingerilor şi valorilor lui, şi pe scurt a normelor de bază ale personalităţii sale, aceasta fiind calea cea mai potrivită pentru consultarea lui corectă şi pentru stabilirea diagnosticului corect.

Religia islamică este de multe ori mijlocul prin care se realizează încrederea şi pacea sufletească; ea este credinţa morală şi faptă bună. Aceasta este calea pentru controlul asupra raţiunii calea către iubire, către mulţumire, linişte fericire şi pace. Experienţa tratării bolilor psihice în Tunisia de aproximativ treizeci de ani a confirmat că recurgerea la aceste criterii devine un lucru inevitabil şi o acţiune folositoare în majoritatea cazurilor şi acest lucru în pofida dezvoltării rapide a societăţii tunisiene şi îndepărtării unora din mediile sale de valorile religioase autentice.

Numeroşi medici savanţi musulmani au scris despre fericirea sufletească. Toate doctrinele filozofice musulmane care s-au referit la înţelegerea spiritului şi la analiza esenţei şi naturii sale s-au soldat – aşa după cum se ştie – cu rezultatele valoroase în ceea ce priveşte realizarea liniştii indivizilor şi societăţilor în timp şi spaţiu.

Să menţionăm pe scurt aici învăţăturile califilor bine călăuziţi, misticilor,  marilor filozofi, jurişti şi un logicieni musulmani ale căror analize au devenit un model pentru renaşterea ideologică a Occidentului, aşa cum sunt Al-Kindi, Al-Farabi, Ar-Razi, Ibn Sina, Al-Ghazali, Ibn Ruşd, Ibn an-Nafis, Ismail al-Giurgiani, Ibn al-Arabi, Ibn al-Jazzar, Muhammad as-Saqali şi alţii.

1.    Metoda tratamentului prin religie: 

Unii, prin ’’tratamentul religios’’ care se bazează pe principii spirituale divine, în opoziţie cu tratamentul psihiatric lumesc bazat pe fericire în această lume cu toate laturile ei materiale şi morale. Prin aceasta din urmă se are în vedere căile de tratament bazat pe metode şi concepţii stabilite de om, chiar dacă sunt de origine psihică şi urmăresc ţeluri psihice. Dar religia asigură uneori liniştea pe care nu o pot asigura metodele psihiatriei contemporane. Dar găsim şi printre specialiştii tratamentului psihiatric lumesc unii savanţi de seamă care cred că religia este un factor important în reducerea liniştii în suflet. Carl Young a subliniat de pildă, importanţa religiei şi necesitatea redării şanselor credinţei şi speranţei bolnavului iar Stikel a subliniat însemnătatea sprijinirii esenţei morale pe această bază. În felul acesta, tratamentul psihiatric religios evine o metodă de îndrumare, călăuzire, educare şi învăţământ şi se bazează pe autocunoaşterea individului, conform principiilor spirituale şi morale – doctrinare.

Tratamentul prin religie poate  fi aplicat atât de curantul psihiatric cât şi de către medicul psihiatru ca şi de către educator sau de către reprezentantul religiei cu condiţia ca aceştia să cunoască problemele pacientului şi să fie îndrumaţi şi să li se ceară participarea în acest domeniu de către medicul psihiatru modern. Acest lucru este aplicat, de pildă, în numeroase sanatorii psihiatrice care tratează în Europa încercările de sinucidere aşa cum este sanatoriul din Viena specializat în cazurile urgente de sinucidere. Şi aceasta pentru că tratamentul psihiatric religios, asemenea tuturor tratamentelor psihiatrice, este un proces la care participă curantul şi pacientul deopotrivă.  Tratamentul prin religie se bazează pe:

a.Confesiune, care conţine plângerea proprie, cerând iertare. Deseori individul recurge la mijloace de apărare inconştiente cum sunt negarea, transformarea, justificarea şi altele pentru a atenua tensiunea rezultată probabil din sentimentul de păcat sau greşeală, iar curantul trebuie să analizeze acest lucru în timpul oportun şi în forma potrivită în deplină cunoştiinţă de cauză. De aceea, confesiunea elimină sentimentele de păcat şi de greşeală atenuează mustarea de conştiinţă, purifică sufletul agitat şi-i redă liniştea. De aceea, curantul trebuie să-l îndemne pe pacient să-şi recunoască păcatele şi să se dercarce de sentimentele de păcat ameninţătoare din sufletul său, privind această confesiune cu neutralitate şi confesiune este urmată de întoarcerea la adevăr, virtute şi echilibrul psihic sănătos.

b.Căinţa care constă în implorarea iertării şi constituie speranţa celui care greşeşte eliberându-l de păcate. După ea, individul simte decărcarea sufletului şi destinderea. Căinţa – aşa după cum afirmă Al-Ghazalli în lumea intitulată ’’Despre reînvierea ştiinţelor religiei’’- conţine trei elemente: ştiinţa, starea şi fapte. Ştiinţa constă în cunoaşterea păcatului care contravine poruncii lui Allah, starea este sentimentul păcatului iar fapta este abandonarea păcatului şi înclinarea spre săvârşirea faptei bune.

Se ştie că imamul al-Ghazali este considerat unul dintre pionierii şi întemeietorii psihologiei musulmane. Allah Atotputernicul a grăit: ’’Spune: O, robii mei aţi întrecut măsura în privinţa sufletelor voastre, nu pierdeţi nădejdea în privinţa îndurării lui Allah, căci Allah iartă toate păcatele, fiindcă El este Iertător, Îndurător.’’

Iar Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Cel care se căieşte este îndrăgit de Cel Milostiv, iar cel care se căieşte pentru un păcat este asemenea aceluia care nu a săvârşit niciun păcat.’’

Din aceasta, înţelegem cât de mare este importanţa recurgerii la aceste concepte pentru ca nevroticul musulman să fie tratat împotriva luptelor sale, cel trist să scape de disperarea sa şi de mustrările de conştiinţă, iar psihopatul să nu mai repete actele agresive reprobabile şi păcatele sale trecute.

c.Cugetarea, care înseamnă ajungerea de către pacient la înţelegerea motivelor suferinţei sale şi problemelor sale psihice şi a impulsurilor care l-au condus în starea sa agitată, înţelegerea binelui şi răului din sufletul său şi acceptarea concepţiilor noi cu sufletul deschis în viitor. Aceasta înseamnă creşterea eului raţional. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: ’’Ci omul este cunoscător al sufletului său.’’ Această metodă ideală este des folosită în numeroase tratamente psihiatrice contemporane inclusiv psihanaliza lui Freud sau metoda lui Carl Rogers şi altele.

d.Dobândirea de noi orientări şi valori prin intermediul cărora are loc acceptarea eului şi acceptarea celorlalţi şi se dobândeşte capacitatea de a suporta răspunderea şi de a constitui relaţii sociale clădite pe încrederea reciprocă, pe capacitatea de sacrificiu şi de ajutorare a celorlalţi, precum şi stabilirea unor ţeluri realiste şi pozitive în viaţă cum sunt capacitatea de a răbda, activitatea rodnică şi productivă.

În felul acesta, au loc curăţirea conştiinţei (sau a eului suprem) ca autoritate interioară sau supraveghetor psihic al comportamentului purificarea sufletului şi îndepărtarea lui de dorinţele interzise, imorale şi asociale şi comportamentul omului se îndreaptă, după ce faptele bune urmează dupa cele rele pe cale le şterg, căci Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi împlineşte rugăciunea la cele două capete ale zilei şi o parte din noapte , căci faptele bune le alungă pe cele rele şi aceasta este o pomenire pentru cei care pomenesc.’’ Şi a mai grăit Allah Preaînaltul: ’’O,suflet liniştit, întoarce-te la Domnul tău mulţumit şi mulţumitor şi intră printre robii Mei şi intră în Grădina Mea!’’

2.Întrebuinţările tratamentului psihiatric religios:

Aşa după cum s-a confirmat prin experimente, astăzi tratamentul psihiatric religios poate fi utilizat în ţările arabe şi musulmane în genral şi îndeosebi în cazurile ale căror motive şi simptome au legătură cu comportamentul religios al bolnavului, pe lângă delirările religioase înseşi. În majoritatea cazurilor, tratamentul religios este foarte util în crizele de anxietate, tulburare, isterie, ipohondrie, teamă, fobie, tulburări senzoriale, probleme de căsătorie, toate luptele distrugătoare provocate de goana după plăcerile lumeşti, disperare, cădere psihică îndeosebi alcoolismul, interzis de religie, strile de depresie, dezamăgire, încercările de sinucidere, interzisă de asemenea de Coran şi de tradiţie, şi chiar şi în cazul psihopatiei puternice greu de tratat.

3.Bazele educaţiei religioase în islam:

Educaţia în sensul larg include în mod obişnuit şi o calitate a educaţiei religioase îndeosebi în ţările arabe şi islamice. Ea este făcută aât de către părinţi cât şi de şcoală. Acest lucru pentru că educaţia individului presupune îndreptarea şi călăuzirea lui în limitele unui cadru moral de comportament şi pentru valorile spirituale şi etice derivate din învăţăturile islamului îl călăuzesc cel mai adesea pe individ pe calea cea dreaptă şi comportament corect. Se spune că acela care urmează calea cea dreaptă se află în siguranţă. Şi în toate situaţiile problema comportamentului omului depinde de calităţile sale morale. Morala extrasă din religia reglementează comportamentul omului, îl călăuzeşte pe calea cea dreaptă şi îi cere socoteală dacă greşeşte sau se abate. Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Eu am fost trimis pentru a întregi calităţile morale.’’ Iar Ali bin abi Talib (Allah să fie mulţumit de el) a zis: ’’Minunată valoare au calităţile frumoase!’’ şi calităţile frumoase presupun stabilitatea psihică, conştiinţa împăcată, abţinerea de la goana după plăcerile lumeşti şi de la invidie, ură şi luptă între indivizi şi în sufletul individului, rezultate din aceasta.

4.Personalitatea musulmanului şi liniştea sufletească:

Ar trebui să vorbim îndelungat dacă am vrea să prezentăm trăsăturile personalităţii musulmanului. De aceea, ne vom limita la câteva dintre acestea, extrase din Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi din tradiţia Trimisului Său.

a.Credinţa în destin: Allah Preaînaltul a grăit: <Spune: ’’Nu ne va lovi pe noi decât ceea ce ne-a prescris Allah, căci el este Domnul nostru şi pe Allah trebuie să se bizuie dreptcredincioşii!’’>. Aceste cuvinte trebuie să fie întotdeauna interpretate în mod pozitiv ca un îndemn la primirea nenorocirilor cu pieptul deschis, fără a recurge la manifestări de disperare, de slăbiciune şi de prăbuşire, dar şi fără a recurge la un comportament agresiv sau la atacuri exagerate cu urmări nedemne de laudă, fără ca aceasta să însemne capitulare, ci dimpotrivă, acţiune pentru a depăşi problema noastră şi pentru a face un salt înainte pe calea învingerii nenorocirilor şi adversităţilor.

b.Răspunderea alegerii: Allah Preaînaltul a grăit: ’’Ci omul îşi cunoaşte sufletul său’’. Din aceste cuvinte se vede libertatea individului în alegerea atitudinilor şi comportamentului său în deplină cunoştiinţă şi aceasta este ţelul multor tratamente psihiatrice contemporane.

c.Căutarea ştiinţei. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Preamărit fie Allah, Stăpânul adevărat! Şi nu te grăbi cu Coranul înainte să-ţi pogoare revelaţia Lui şi spune: Doamne, dă-mi mie şi mai multă ştiinţă!’’. Aceasta presupune disponibilitatea dreptcredinciosului de a se lămuri şi de a accepta îndrumarea.

d.Adevărul. Allah Preaînaltul a grăit: ’’O,voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi fiţi printre cei care spun adevărul!’’. Adevărul sau sinceritatea este o virtute foarte importantă pe care se bazează în mare măsură liniştea sufletească şi cu care se măsoară gradul de prăbuşire a ei, dacă se întâmplă acest lucru. Unii specialişti în psihologia modernă au inventat o serie de pârghii cu ajutorul cărora se măsoară capacitatea individului de a spune adevărul şi de a fi sincer cunoscute sub numele de sondare a adevărului, de Henry Baruch.

e.Toleranţa. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi nu sunt egale fapta bună şi faptarea. Apără-te cu aceea care este mai bună. Şi tratează-l pe cel cu care ai o neînţelegere ca şi cum ţi-ar fi un prieten apropiat.’’ Toleranţa este una din calităţile importante pentru liniştea sufletească şi dobândirea acesteia.

f.Păstrarea lucrului încredinţat (amânat): Allah Preaînaltul a grăit: ’’Allah vă porunceşte să înnapoiaţi lucrurile încredinţate stăpânilor lor şi dacă judecaţi între oameni să judecaţi cu dreptate. Allah este Atoateauzitor şi Atoatevăzător.’’

g.Mila. Trimisul lui   Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Cu cei milostivi este îndurător Cel Milostiv, Iertaţi-i pe cei de pe pământ şi vă va ierta pe voi în cer!’’

Aceste calităţi demne de laudă au o mare pondere în comportamentul indivizilor sănătpşi şi bolnavi deopotrivă. Şi să mai menţionăm aici: ascultarea părinţilor şi grija faţă de ei şi necesitatea ca tutorii să-i trateze pe copii cu dragoste şi cu îndurare.

4.Întrajutorarea. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi întrajutoraţi în împlinirea binelui şi evlaviei.’’ Şi a mai grăit Allah: ’’Dreptcredincioşii sunt fraţi şi împăcaţi-i pe fraţii voştri şi fiţi cu frică de Allah, căci astfel veţi fi iertaţi!’’

Şi a mai grăit: ’’Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele sunt aliaţi unii cu alţii şi poruncesc împlinirea faptei bune şi opresc de la ceea ce este reprobabil şi împlinesc rugăciunea şi dau dania şi sunt cu supunere faţă de Allah şi Trimisul Său. Cu aceştia, Allah va fi îndurător. Allah este Puternic şi Înţelept.’’ Iar Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Nu este credincios niciunul dintre voi decât dacă îi doreşte fratelui său ceea ce îşi doreşte lui însuşi.’’ În aceste cuvinte se află una din cele mai înalte şi măreţe învăţături pentru înţelegerea familială şi socială pe care se bazează principiile şi normele sănătăţii psihice.

i-Mulţumirea cu ceea ce este al tău (qina’a). Aceasta este una din cele mai alese calităţi ale omului care opreşte de la goana violentă după împlinirea fericirii materiale nelimitate şi de la impregnarea şi saturarea cu valorile concurenţei crude care nu cunoaşte îndurarea faţă de nimeni şi prin care se caracterizează – din păcate – multe din manifestările societăţilor contemporane de consum din Occident şi Orient, societăţi în care s-au înmulţit bolile psihice şi s-au accentuat aşa după cum se ştie.

Mulţumirea cu ceea ce este al tău tratează tulburările psihice rezultate din invidie, gelozie şi ura împotriva concurentului, ca şi tratamentul deviat rezultat din eşec şi proasta înţelegere cu sine şi cu celălalt. Şi dacă musulmanul Îi aduce laudă lui Allah nu o face decât pentru fericirea spirituală, linişte şi acceptarea situaţiei sale cu sufletul deschis, dar cu observaţia că aceasta nu înseamnă capitulare, eşes şi stagnare în umilinţă, lipsuri şi sărăcie. Dimpotrivă, valorile morale islamice îndeamnă pe de altă parte – aşa cum se ştie – la curaj, incomodare şi invocare, fără folosirea metodelor împilării, violenţei şi viclesugurilor nedrepte precum şi a altor vicii şi defecte.

j.Răbdarea (sabr). Allah Preaînaltul a grăit: ’’O, voi cei care credeţi, folosiţi-vă de răbdare şi de rugăciune, căci Allah este cu cei răbdători.’’ Ce învăţătură extraordinară se află în aceste cuvinte, când se înmulţesc în domeniul psihiatriei exemplele care dovedesc importanţa răbdării şi autocontrolului pe această bază.

k.Pudoarea (’iffa). Allah Preaînaltul a grăit: ’’Acela care se teme de poziţia Domnului său şi-şi opreşte sufletul de la toanele lui, sălaşul aceluia va fi Raiul.’’ Pornind de la aceasta, individul trebuie să evite răul şi viciile de diverse feluri.

l.Puterea şi sănătatea. Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a spus: ’’Credinciosul puternic este mai bun şi îi este mai drag lui Allah decât credinciosul slab.’’ Şi a mai zis: ’’Allah nu a făcut nicio boală fără să fi făcut şi leacul ei.’’ În aceasta se află un îndemn la întărirea sufletului şi la conducerea lui către cutezanţă şi curaj către creşterea eficienţei şi optimism şi încredere în bine în viitor, în scopul evitării tuturor semnelor de disperare şi prăbuşire.

Psihiatrul musulman contemporan trebui să înţeleagă toate aceste învăţături şi valori cu aspectele lor pozitive, extrem de echilibrate şi ponderate pentru a reuşi să realizeze împăcarea sufletească, progresul uman al individului şi al comunităţilor în toate domeniile.

Pornind de la aceasta, putem înţelege eficienţa tratamentelor psihiatrice tradiţionale, la care se recurge până în zilele noastre în toate ţările musulmane la mormintele evlavioşilor, ele fiind practicare de persoane fără pregătire medicală, dar care dovedesc uneori o măiestrie uimitoare şi o stăpânire deplină a metodelor lor duhovniceşti, chiar dacă uneori recurg – din păcate – la şarlatanie şi înşelătorie, în cazuri în care unii medici din zilele noastre nu reuşesc să ajungă la rezultate pozitive. Medicul contemporan calificat trebuie să ceară şi să aleagă calităţile bune de defecte şi vicii, esenţa de aspectele neesenţiale şi să extragă din toate aceste metode învăţături şi concluzii corecte pentru a-l centra pe bolnav pe o bază pozitivă, pornind de la convingerile lui iniţiale şi în primul rând şi în principal de la foloasele pe care el le poate trage din aceste metode.

Bolile psihice şi profilaxia religioasă:

Din toate cele prezentate mai sus reiese că de cele mai multe ori credinţa este convingerea ideală şi comportarea aleasă pentru stabilitatea eului şi liniştea sufletească, însă comportarea care iese din cadrul religiei sau care, dimpotrivă, ia forma credinţei excesive poate uneori să devină primejdioasă şi să conducă la anomalii, devieri şi la ciocniri psihice complicate.

Pornind de la aceasta, prevenirea bolilor psihice în mediul arab şi islamic trebuie să cuprindă educaţia morală, concentrarea asupra valorilor religioase, ca fundament al comportării corecte şi ca o condiţie fundamentală a împăcării sufleteşti şi sociale.

Se ştie că religia islamică recomandă manifestarea interesului aât pentru această viaţă cât şi pentru Viaţa de Apoi, prin propunerea unui echilibru între plăceri, lucrurile materiale şi cele morale şi spirituale pentru realizarea împăcării sufleteşti. Ali bin abi Talib, Allah să fie mulţumit de el, a zis: ’’Lucrează pentru această viată a ta ca şi când ai trăi veşnic şi lucrează pentru Viaţa de Apoi ca şi când ai muri mâine.’’

Încheiere:

Încheiem cu cuvintele şeihului Ibn Sina (Avicenna) care a arătat că cel mai folositor act bun este pomana, cea mai curată taină este suportarea, cea mai bună faptă este aceea care izvorăşte dintr-o intenţie curată, cea mai bună intenţie este aceea care izvorăşte din înţelepciune, din virtuţi şi din cunoaşterea lui Allah, Întâiul între cei dintâi.

Sunt musulman de aceea trebuie…

Sa accept invitatia unui musulman

Trebuie sa acceptam invitatia unui musulman la cina,la o nunta,sau la diverse evenimente.Aceasta face parte din Sunnah Profetului pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa.

Sa vorbesc frumos despre un musulman

Intotdeauna trebuie sa vorbim frumos despre o persoana musulmana atat in prezenta ei cat si in absenta ei.Daca vei vorbi urat despre el Allah nu va fii multumit de tine si nu vei primi nici o rasplata dimpotriva ti se va scrie un pacat.

Sa salutam un musulman cu “Salam”

Este datoria unui musulman sa spunem “Salam” cand intalnim alt musulman,si este de asemenea la fel de important sa raspundem inapoi cu “Salam”.In schimbul acestui lucru vei primi inshAllah multa rasplata.

Raspunde cand cineva iti spune “Salam”

Este datoria unui musulman sa spunem “Salam” cand intalnim alt musulman,si este de asemenea la fel de important sa raspundem inapoi cu “Salam”.In schimbul acestui lucru vei primi inshAllah multa rasplata.

Participarea la inmormantarea unui musulman

Cand unul dintre noi moare,trebuie sa ii oferim o inmormantare pe masura.Daca cineva participa la o inmormantare din credinta si cauta rasplata de la Allah subhana wa Ta’alaa si sta pana cand rugaciunea este realizata si inmormantarea este completa el va primi rasplata de la Allah.

De asemenea:

1.Trebuie sa ne rugam pentru cei care mor

2.Trebuie sa il rugam pe Allah sa ii ierte pacatele

3.Trebuie ca niciodata sa il vorbim de rau

Vizitarea bolnavilor

O vizita prietenoasa de la noi si un cuvant frumos il poate invigora pe cel bolnav fie el prieten sau ruda.Cand vizitezi un musulman bolnav roaga-te pentru el si cere-i celui bolnav sa se roage pentru tine.

Roaga-l pe Allah sa aiba mila fata de cel care stranuta

Cand auzi un musulman stranutand si spunand “Al hamdu li Allah” tu trebuie sa ii raspunzi prin aceasta du’a :”Yarhamuk Allah” care inseamna Allah sa aiba mila de tine.

Curăţenia

Cuvântul “Curăţenie” ce a fost menţonat de mai multe ori în Sfântul Coran şi a fost impus musulmanilor ca o condiţie pentru îndeplinirea tuturor actelor de adorare, are sensul de puritate. Spune Allah în Sfântul Coran:

“Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curţesc”. (Sura Al-Baqara versetul:222).

“Allah îi iubeşte pe cei care se curăţesc(Sura At-Tawba versetul: 108).
Aceasta pentru că şi curăţenia este o normă de bază a educaţiei musulmanului şi face parte din esenţa credinţei sale, dar din păcate astăzi   unii aproape că au uitat de ea. Curăţenia individului şi puritatea lui (a sufletului său, a faptelor sale, a trupului său, a veşmintelor sale, a mâncării sale, a ceea ce bea şi a mediului său inconjurator) este o condiţie a Islamului şi o parte inseparabilă a învăţăturilor legii islamice. Avem relatări în care Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

“Curăţenia face parte din credinţă”, “

Această religie a fost clădită pe curăţenie”,

“Spală-te bine şi freacă-te printre degete şi inhalează cu putere, în afară de cazul când posteşti!”.
Studiile moderne au demonstrat că microbii dăunători prezenţi în gură, nas şi ureche, sub unchii, între degete sunt ca şi inexistenţi la cei care împlinesc cele cinci rugăciuni şi respectă întocmai condiţiile abluţiunii.
Înţelepciunea abluţiunii:
“O, voi cei care credeţi! Atunci când vă gătiţi pentru Rugăciune, spălaţi-vă feţele voastre şi mâinile voastre, până la coate, treceţi-vă mâinile voastre ude peste capetele voastre şi (spălaţi-vă) picioarele voastre până la glezne! Iar dacă sunteţi spurcaţi (giunub), atunci curăţaţi-vă (printr-o îmbaiere)! Dacă sunteţi bolnavi, sau în călătorie, sau unul dintre voi vine de la locul unde şi-a făcut nevoile, sau v-aţi stins muierile şi nu găsiţi apă, atunci luaţi voi ţărână măruntă şi curată şi ştergeţi-vă feţele şi mâinile voastre cu ea! Allah nu voieşte să vă facă vouă greutăţi, ci doreşte să vă curăţească şi să desăvârşească binefacerea Sa. Poate că voi veţi fi mulţumitori!”(sura Al-Ma’ida versetul: 6).
Abluţiunea curăţă (periodic), de cinci ori pe zi porţiunile descoperite ale pielii şi orificiile naturale ale organismului de microbi, paraziţi şi substanţe organice care ies din piele sau cad pe ea. Studiile de laborator au confirmat recent că procentul de microbi din orificii, cum sunt nasul, gura şi faringele şi alte orificii, este mult mai redus la aceia care respectă îndatoririle referitoare la curăţenie, decât la aceia care nu îndeplinesc ritualurile islamice.
Funcţiile pielii:
“Nu este suflet care să nu aibă asupra sa un păzitor” (sura At-Tariq versetul: 4).

1. Prima şi cea mai importantă funcţie a pielii este aceea de scut al corpului împotriva microbilor. Dar cu toate acestea există soiuri de microbi şi de paraziţi care trăiesc pe suprafaţa ei care pot fi cauza diferitelor forme de  pustule, ulceraţii şi iritaţii, dacă este neglijată spălarea ei cu apă şi săpun la intervale apropiate de timp.
2. Cel de al doilea rol al pielii constă în reglarea temperaturii corpului cu ajutorul sudorii secretate de mici glande în număr de circa două milioane răspândite pe întreaga ei suprafaţă. De aceea, transpiraţia este socotită unul din cei mai folositori şi mai puternici factori ai adaptării la căldură, în vreme ce, atunci când timpul se răceşte, vasele capilare din piele se contractă, secreţia transpiraţiei se reduce sau dispare cu totul, până ce organismul reuseşte să îşi conserve temperatura  la nivelul său natural, adică la 37 de grade. De aceea, cantitatea de transpiraţie secretată de piele într-o zi variază între 700 centimetri cubi şi 2 litri.
3. Cea de-a treia funcţie a pielii constă în faptul că are capacitatea de a elimina toxinele din organism alături de rinichi şi plămâni.
4. Cea de-a patra funcţie a pielii constă în împiedicarea apei de a pătrunde în corp, prin cele două milioane de glande grase din ea şi îndeosebi prin stratul său cornos.
5. Cea de-a cincea funcţie a pielii constă în faptul că atunci când razele ultraviolete ale soarelui ajung asupra pielii, ele pătrund în stratul gros de sub epidermă iar în contact cu o substanţă numită argosterol, se transformă în vitamină D3 – un element necesar pentru fixarea calciului în oase şi în dinţi.
6. Cea de-a şasea funcţie a pielii este aceea de organ principal de simţ, întrucât ne ajută să simţim, datorită terminaţiilor nervoase şi corpusculilor tactili, efectul diverşilor factori externi. Prin aceasta, ea îndeplineşte rolul ochilor în cunoaşterea formelor, dimensiunilor şi temperaturii corpurilor.
7. Cea de-a şaptea funcţie a pielii este respiraţia care se realizează prin porii răspândiţi în ea. Aceştia respiră la fel ca plămânii, chiar dacă într-o măsură foarte mică, absorbind oxigenul din atmosferă şi eliminând acidul carbonic. Întrebarea care se ridică este: Ce se întâmplă cu organismul dacă funcţiile pielii sunt anihilate? Savanţii au făcut un experiment pe un câine pe care l-au ras şi l-au uns cu o substanţă cleioasă care i-a astupat porii, împiedicând orice contact între piele şi aer. Rezultatul a fost că în câteva zile câinele a murit intoxicat.
Dacă este neglijată curăţirea pielii cu apă caldă şi săpun, se adună descuamările stratului cornos şi peste ele se depun substanţe grase, murdării şi microbi, încât porii se astupă şi nu mai poate respira,se reduce foarte mult secreţia de sudoare şi ajunge să nu mai poată regla temperatura corpului ceea ce conduce la creşterea cantităţii de toxine din sânge şi apariţia cu trecerea timpului a simptomelor autointoxicării, fiind afectată de lipsa sângelui, paliditate, lipsă de activitate şi slăbire a reacţiei. Aşadar, grija pentru curăţenia pielii este necesară, de vreme ce funcţiile ei fiziologice sunt indispensabile. Neglijarea curăţeniei ei este deosebit de primejdioasă pentru toate funcţiile ei menţionate, ba chiar pentru funcţiile tuturor aparatelor organismului. Baia înviorează inima, circulaţia sangvină şi respiraţia, previne constipaţia, stimulează diureza, oferă sistemului nervos confort şi linişte, înviorează creierul, dilată vasele sangvine şi provoacă transpiraţia. Acestea sunt adevăratele scopuri pe care le-a urmărit legea islamică atunci când a impus spălarea după întreţinerea fiecărui raport sexual, făcând din aceasta cea mai importantă îndatorire, poarta tuturor îndatoririlor, la care nu se ajunge decât deschizând-o pe ea. Cealaltă metodă ştiinţifică de curăţenie în Islam este abluţiunea minoră pe care legea islamică a impus-o de câteva ori pe zi. Această spălare a fost impusă pentru că membrele omului vin în contact cu aerul, cu praful, cu pământul şi cu bacteriile. În plus, glandele sudoripare sunt concentrate îndeosebi pe frunte, pe dosul palmelor şi al tălpilor. Faţa secretă de asemenea, grăsimi din glandele sebacee. Pe ea sunt plasaţi ochii care lăcrimează, nasul care secretă mucozităţi, gura – focarul resturilor de mâncare fermentate şi descompuse din cauza bacteriilor, mâinile care vin în contact cu toate corpurile, obiectele şi materialele, murdare sau curate, tălpile care calcă pe pământ, uneori descoperite, atingând murdăriile, alteori încălţate, murdărindu-se din cauza secreţiilor dermice, sudorii, grăsimilor şi sărurilor…
Mâinile şi unghiile sunt părţile corpului care se murdăresc cel mai des. Trebuie să ştim că mâinile şi unghiile trebuiesc curăţate ori de câte ori ne murdărim pentru că acestea pot fi sedii de contaminare daca nu respectăm regulile de igienă. Spaţiul dintre unghie şi patul unghial este un mediu propice pentru dezvoltarea şi înmulţirea diferitelor microorganisme şi fungi, de aceea este mult mai sănătos să reducem acest risc prin tăierea unchiilor şi păstrarea acestora cât mai mici, deoarece fără să vrem, prin folosirea mâinilor la masă sau la diferite activităţi ele pot avea rolul de a transmite bacterii chiar daca igiena lor este riguroasă.
Unghiile trebuiesc curăţate fără a tăia pieliţa din jurul lor.
Pieliţa apără de infecţii şi nu permite fisurarea şi vălurirea unchiilor. În mod normal unchiile au forma migdalată.  Colţurile nu trebuiesc tăiate exagerat pentru că ar putea duce la încarnarea unghiilor, la durere şi la infecţii. Este recomandat să se evite folosirea unghiilor false (lipirea, indiferent de tehnică sau lipici duce la distrugerea unchiei naturale).
Având în vedere că aceste zone ale corpului sunt în permanenţă expuse murdăriilor, spălarea şi frecarea lor de câteva ori pe zi au devenit o condiţie de igienă extrem de importantă şi demnă de luat în seamă.
Islamul a insistat în mod deosebit asupra igienei organelor genitale externe. Este inutil să mai încercăm să demonstrăm necesitatea curăţeniei acestor zone, având în vedere că ele se murdăresc cu sânge şi diferite secreţii organice. Îndepărtarea acestor substanţe cu ajutorul apei este o necesitate igienică şi psihologică în acelaşi timp, având în vedere că motivul îndepărtării şi aversiunii dintre soţi este de multe ori tocmai neglijarea curăţeniei zonelor corpului expuse murdăriilor.
Pe lângă aceste semnificaţii ştiinţifice ale înţelepciunii abluţiunii, curăţeniei şi purificării, există şi aspectele spirituale. În timpul Rugăciunii, omul se întâlneşte cu Creatorul său şi una dintre cele mai elementare condiţii este ca el să fie îmbrăcat în cel mai curat veşmânt, atât exterior cât şi interior. De asemenea, se cuvine ca musulmanul să-i ferească pe cei doi îngeri însărcinaţi cu însemnarea faptelor lor de orice ar putea să provoace aversiunea oricărui suflet şi cu atât mai mult a îngerilor puri pe care-i deranjează mirosurile neplăcute şi orice murdărie. Tocmai de aceea, Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) le-a poruncit acelora care mănâncă ceapă sau usturoi să evite locurile în care sunt adunaţi oamenii. De asemenea, ţinerea câinilor în casă nu este recomandată, deoarece îngerii nu intră într-o casă în care sunt câini.
Reamintim, la sfârşit, o serie de relatări (hadise) nobile şi ne întrebăm cu amărăciune de ce nu le transmitem în fiecare zi prin intermediul mijloacelor de informare de care dispunem, mai ales că ne aflăm într-o stare de curăţenie pentru care ne invidiază mulţi. Islamul a precedat în această privinţă descoperirile medicinei, chemând la ceea ce apără sănătatea individului şi echilibrul său în relaţiile cu ceilalţi. Reamintim că există o serie de referiri ale Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)  la aceste aspecte, în speranţa că aplicarea lor va fi spre binele credincioşilor:

“Curăţaţi aceste trupuri – Allah să vă curăţească pe voi! – căci nu există rob care să doarmă curat, fără să doarmă cu el şi un înger care va repeta la fiecare ceas din noapte: Doamne, iartă-l pe robul Tău, căci el s-a culcat fiind curat!”;“Urât rob este murdăria!”. “Să piară cei murdari!”.
S-a relatat că Jabir ben Abdullah (fie Allah mulţumit de el) a zis: “Trimisul lui Allah a venit la noi şi a văzut un bărbat cu părul vâlvoi şi a întrebat: Oare omul „Acesta nu a putut să-şi aranjeze părul? A văzut şi un alt bărbat, cu veşminte murdare pe el şi a zis: Oare omul acesta nu a găsit apă ca să-şi spele straiele?”(Abu Dawud).
“Trimisul lui Allah a văzut un bărbat cu părul neîngrijit, cu veşmintele murdare, şi într-o stare proastă şi atunci a zis: Plăcerea şi binefacerea fac parte din religie!”; “Nu lăsaţi ca gunoiul să rămână peste noapte în casele voastre, ci scoateţi-l afară în timpul zilei, căci el este sălaş pentru Şeitan”; “Curăţaţi-vă cu tot ceea ce puteţi, căci Allah Preaînaltul a clădit Islamul pe curăţenie şi nu va intra în Rai decât acela care este curat”; “Islamul este curat şi curăţaţi-vă, căci nu va intra în Rai decât cel curat”; “Allah îl iubeşte pe evlaviosul curat”; “Acela care îmbracă un veşmânt să şi-l cureţe!” “O, ‘A’işa, spală aceste straie! Nu ştii că straiul Îi aduce laudă lui Allah şi că dacă este murdar slava lui nu este primită?”
“V-au venit vouă o lumină şi o Carte limpede de la Allah ,/ Prin ea Allah îi călăuzeşte pe căile păcii şi mântuirii pe aceia care caută mulţumirea Lui. Şi El îi scoate din întunericuri la lumină, prin graţia Sa, şi îi călăuzeşte pe un drum drept !”(sura Al-Ma’ida versetele:15-16).

Chemarea catre Paradis.Pentru cei care vor Paradisul

“Iar aceia care au crezut si au savarsit fapte bune, aceia sunt oaspetii Raiului si in el vor ramane vesnic”(Al-Baqara:82)
“ Sau ati socotit ca veti intra in Rai inainte de a se fi abatut asupra voastra inca asemenea celor care s-au abatut asupra celora care au fost inainte de voi. I-au lovit nenorociri si iar nenorociri si au fost zgaltaiti pana intr-atat incat au zis Trimisul si cei care au crezut impreuna cu el :” cand vine ajutorul lui Allah?”[Rabdare!] Ajutorul lui Allah este cu siguranta aproape!”( Al-Baqara:214).

“fiecare suflet va gusta moartea, desigur voi veti primi intreaga voastra rasplata in Ziua Invierii! Cel care va fi indepartat de Foc si adus in Rai va fi izbanditor. Viata aceasta nu este decat placere amagitoare”.(Al-Imran: 185).
“oricine face fapte bune, barbat sau femeie- credincios fiind aceia vor intra in Rai sin u vor fi nedreptatiti nici cat un punct”.(An-Nisa: 124).

“si noi vom indeparta din piepturile lor toata pizma sip e sub ei vor curge paraie si vor zice ei:” lauda lui Allah care ne-a calauzit spre aceasta! Si noi nu am fi fost indreptati pe calea cea buna, daca Allah nun e-ar fi calauzit. Trimisii Domnului nostrum au venit cu Adevarul!” si catre ei se va striga:” Acesta este Raiul pentru voi! Ati fost facuti salasluitor ai lui pentru ceea ce ati faptuit”(Al-A`raf:43).
“acelora care cred si savarsesc fapte bune le vom darui Noi locuinta in partile de sus ale Raiului, pe sub care curg paraie si vesnic vor salasluiei in ele. Minunata rasplata pentru cei ce fac lucruri bune”(Al-Ankebut: 58).
“oaspetii Focului nu sunt deopotriva cu oaspetii Raiului!Oaspetii Raiului sunt cei care izbandesc”(Al-Hasir: 20).

Doresti sa fi aproape de Allah?
Profetul (s.a.v) spune: ”sporiti rugile caci robul este aproape de Stapanul sau in timpul prosternarii”.(relatat de muslim).
Doresti rasplata hajiului?
Profetul Muhammed (s.a.v) a spus: “umrah in luna Ramadan este asemenea hajiului sau hajiului cu mine”(relatare unanima)
Doresti o casa in Rai?
Trimisul lui Allah (s.a.v) a spus:”cine a construit o moschee pentru Allah, ii construieste Allah una la fel in rai ”(ralatat de Muslim).
Doresti sa castigi multumirea lui Allah?
Mesagerul lui Allah (s.a.v) a spus:”Allah este multumit de robul sau cand iL slaveste dupa ce mananca si bea”(relatat de Muslim)
Doresti ca ruga ta sa fie implinita?
Trimisul lui Alllah (s.a.v) a spus :” ruga dintre ezan si ikame nu este respinsa”(relatat de Abu Davud).
Doresti sa primesti rasplata postului pe un an?
Mesagerul lui Allah(s.a.v) a spus:”postul celor trei zile din fiecare luna are rasplata unui an intreg”(relatare unanima).

Doresti rasplata cat muntii?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine a urmat o inmormantare pana la rugaciunea acestuia are parte de un kiraat, iar cine a urmat o inmormantare pana ce a fost ingropat are parte de doi kiraati. A fost intrebat ce este kiraatul? A spus: rasplata cat doi munti mareti”(relatare unanima).
Doresti urmarea Profetului(s.a.v.) in Rai?
Profetul (s.a.v) a spus:”eu si cel care are grija de un sarman suntem ca cei doi in rai si a aratat cu degetul aratator si mijlociu”(relatare unanima)
Doresti rasplata unui mujahid sau celui care se roga sau celui care posteste?
Profetul (s.a.v) a spus: intr-ajutorarea vaduvei sau sarmanului este ca cel care se lupta pe  pe calea lui Allah” ”sau cel care se roaga sau posteste dar nu mananca”(relatare unanima).
Doresti ca Profetul(s.a.v) sa-ti garanteze Raiul?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine imi garanteaza ceea ce are intre barba si ceea ce are are intre picioare ii garantez Raiul”(relatare unanima).
Doresti sa nu ti se intrerupa rasplata dupa moarte?
Profetul (s.a.v) a spus:” Profetul Muhammed(s.a.v)  spune: “trei fapte ale omului raman neintrerupte dupa moartea sa: pomana dainuitoare, stiinta de care sa se foloseasca altii si copilul evlavios care se roaga pentru el”.
Doresti sa primesti rasplata unei nopti petrecute in adorare?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine a facut rugaciunea noapte (isa) in grup are rasplata primei jumatati iar cine a facut rugaciune de dimineata(fajr) in grup are raspla celei de-a doua jumatati din acea noapte”(relatat de Muslim).

Doresti sa citesti o treime din Sfantul Coran intr-un minut?
Profetul (s.a.v) a spus:” قل هو الله أحد
“ cuprinde o treime din Sfantul Coran”(relatat de Bukhari).
Doresti sa-ti ingreunezi balanta rasplatii?
Profetul (s.a.v) a spus:”doua cuvinte sunt usoare rostirii, iubite de Cel Milostiv si grele la balanta”subhanallahi wa bihamdihi subhanallahi El-Azim”(relatat de bukhari).
Doresti sa-ti sporeasca castigul si sa ai o viata lunga?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine doreste sa-I sporeasca castigul sau sa ajunga la el, sa intareasca relatia cu rudele”(relatat de Bukhari).
Doresti sa-I placa lui Allah intalnirea cu tine?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine doreste intalnirea cu Allah, Allah va iubi intalnirea cu el”(relatat de Bukhari).
Doresti sa fi in paza lui Allah?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine a facut  rugaciunea de dimineata va fi in ocrotirea lui Allah”(relatat de Muslim).
Doresti ca Allah sa te binecuvanteze?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine m-a slavit il v-a binecuvanta Allah de zece ori”(relatat de Muslim).
Doresti sa fi promovat de catre Allah?
Profetul (s.a.v) a spus:”cel care este modest va fi promovat de catre Allah”(relatat de Muslim).
Doresti sa fie intre tine si iad o distanta de 70 de ani?
Profetul (s.a.v) a spus:”cine a postit o zi pentru Allah, va fi intre el si iad o distanta de 70 de ani”(relatare unanima).

“O sa vina o zi in care cel care isi va pastra religia va fi ca si cum ar tine in mana lui jar incins.”

A spus profetul saaws:

“O sa vina o zi in care cel care isi va pastra religia va fi ca si cum ar tine in mana lui jar incins.”

Musulmanul are nevoie de un efort imens pentru a fi statornic in credinta.

Jarul este o parte din foc si omul are nevoie de o putere foarte mare pentru a tine jar in mana, aceasta fapta necesita rabdare, sacrificiu, tot la fel ca sic el care vrea sa-si pastreze credinta (religia) lui.

A spus profetul saaws:

“Credinta ta, credinta ta, carnea ta si sangele tau chiar de vei fi taiat sau ars.”

Profetul saaws in noaptea Ysraa al Miraj a trecut impreuna cu Jibriil printr-un loc din care venea un parfum deosebit si l-a intrebat pe Jibriil de unde vine.

Atunci Jibriil i-a spus:

“Acesta este parfumul care vine de la femeia care ii pieptana parul fetei Faraonului. Este mireasma care vine de la ea si de la copiii ei.”

Atunci profetul saaws a intrebat care este povestea acestei femei si Jibriil a inceput sa-i povesteasca:

“In timp ce femeia ii pieptana parul fetei faraonului, acesteia i-a cazut din mana pieptanul si in timp ce il ridica de jos a spus:

“Biismillah”

Auzind aceste cuvinte fata Faraonului a intrebat-o:

“Tu l-ai chemat (pomenit) pe tatal meu?”

“Nu”, a raspuns femeia, “Stapanul meu si al tau este ALLAH.”

“Sa-i spun asta tatalui meu?” a intrebat fata (ca si cum ar fi amenintat-o pe femeie cu ceea ce rostise)

“Da” a spus femeia.

Atunci fiica Faraonului s-a dus la tatal sau si i-a povestit ce auzise de la femeie; el a cerut ca aceasta sa fie adusa in fata lui si a intrebat-o:

“O, fiinta, tu ai un alt stapan in afara de mine?”

“Da” a raspuns femeia “Stapanul tau si al meu este ALLAH.”

Auzind aceste vorbe si infuriat peste masura de aceste cuvinte (pentru ca Faraon se semetea si se credea stapanul absolut) Faraonul a poruncit sa fie adusa o oala cu ulei incins si i-a spus femeii:

“Daca tu nu o sa marturisesti ca nu exista alt stapan in afara de mine am sa arunc copiii tai in aceasta oala unul cate unul.”

“Am o singura dorinta” a spus femeia.

“Care?” a intrebat Faraon.

“Vreau ca oasele mele si ale copiilor mei sa fie ingropate laolalta.” a spus femeia.

“Este dreptul tau, o sa respectam acest lucru.” i-a raspuns Faraon si a inceput sa arunce copiii unul cate unul pana cand a ajuns la ultimul, acesta era cel mai mic, un bebelus pe care femeia il tinea in brate si era aproape ca ea sa marturiseasca ca Faraon era unicul sau stapan, dar acest prunc micut i-a vorbit mamei sale:

“O, mama,nu te teme si nu te gandi la mine, arunca-te pentru ca chinul de pe lumea aceasta este mai mic decat cel de pe lumea cealalta.”

Si astfel femeia a murit impreuna cu copii sai, sacrificandu-se si sacrificandu-si proprii copii pe calea lui ALLAH.

Aceasta este o dovada exemplara a unei credinte puternice, a unei statornicii miraculoase, este dovada adevarata de iubire fata de propria religie(credinta) a unei femei slabe prin constructia ei dar puternica datorita credintei ei.

Cu toate ca ea avea o pozitie privilegiata datorata slujbei sale in palatul lui Faraon, acest lucru nu a fost mai important decat credinta ei.

Aceasta femeie a crezut dar si-a ascuns credinta si aceasta intamplare dovedeste ca oricat ar incerca omul sa tina un lucru ascuns, chiar de l-ar tine ascuns in pieptul sau, odata si odata acest lucru tot va iesi la suprafata, doar ALLAH stie cum: prin comportament sau un lucru care-l va da de gol.

Aceasta femeie ar fi putut s-o implore pe fata Faraonului sa nu-i spuna tatalui ei despre ceea ce auzise, insa ea si-a asumat aceasta credinta fara sa se teama de consecinte.

Aceasta este o dovada si exemplul unei statornicii in credinta.

Aceasta femeie s-a ridicat deasupra lui Faraon datorita credintei sale.

Ea nu si-a nedreptatit deloc copiii, ci i-a sacrificat si ei sunt alaturi de ALLAH.

ALLAH a spus despre Faraon in Coran:

“…si chinul cel mare a impresurat clanul lui Faraon,Focul la care ei vor fi expusi dimineata si seara. Iar in Ziua cand va sosi Ceasul, [se va zice]:”Faceti sa intre clanul lui Faraon la osanda cea mai aspra.”(Surat Al Ghafir: 45-46)

 Odata, pe vremea cand Omar era conducator al musulmanilor, statea impreuna cu tovarasii sai si le-a spus:

“Jur pe ALLAH ca nu exista nimeni mai indreptatit decat Bilal sa fie conducator al musulmanilor.”

Si aceasta afirmatie se datoreaza chinurilor la care Bilal a fost supus si le-a suportat pe calea lui ALLAH.

El a fost lovit peste fata si cu toate astea continua sa spuna:

“Ahadun, Ahadun”, a fost tarat pe nisipuri fierbinti si cu toate astea continua sa spuna:

Ahadun, Ahadun”- “Unicul, Unicul”

Haba era de fata si a spus:

O, conducator al drept-credinciosilor, jur pe ALLAH, m-au luat si m-au dezbracat, au facut un foc si m-au pus deasupra lui si jur ca doar grasimea care curgea de pe spatele meu a stins acel foc;

El i-a aratat lui Omar spatele sau (care purta urmele torturii la care fusese supus) si Omar a spus:

“Jur ca n-am vazut ceva mai inspaimantator.”

 

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.