Descopera Islamul

Daca ne uitam la viata noastra si mai ales la preocuparile noastre, vom observa ca intreaga noastra energie se consuma pentru lucruri pe care Allah deja ni le-a garantat, ni le-a scris de cand eram in pantecele memelor noastre…

Cand fătul primeste suflet, Allah porunceste ingerului sa scrie daca fătul se va naste, daca va fi baiat sau fată, cat timp va trai si va scrie si proviziile sale, inzestrarile pe care le va primi in timpul vietii.

Dar omul cauta sa isi asigure ceva ce deja a fost scris, proviziile pentru aceasta lume, si uita cu desavarsire ceva ce nu a fost scris… proviziile din Viata de Apoi, pentru care trebuie sa se straduiasca acum, in aceasta viata. Allah Preainaltul a scris cat vom aveam in aceasta lume, sunt asigurati din punctul acesta de vedere, dar trebuie sa ne asiguram noi intrarea in Paradis, prin faptele noastre. Noi suntem atat de ocupati sa ne asiguram mancarea si un trai bun aici, dar nu ne mai ramane timp sa ne construim casa din Rai…

Ar trebui sa ne aducem aminte cum Allah ne-a asigurat hrana in aceasta lume, cum de fiecare data cand a taiat o cale, ne-a dat dublul ei… fara ca noi sa trebuiasca sa depunem un efort. Cand eram in pantecul mamei, aveam o singura cale de hrana, cordonul ombilical… Cand ne-am nascut, acest canal a fost taiat si ne-au fost datedoua cai de a ne hrani… pieptul mamei, a carui hrana stie sa fie rece cand ne este cald si calda cand ne este frig. Cand nu am mai putut sa luam hrana de la aceste doua cai, Allah ne-a oferitpatru cai: doua lichide – apa si laptele si doua solide – carnea si fructele, legumele. Niciodata Allah nu a inchis o cale, fara sa deschida alte cai…

Si cand omul moare cele patru cai se inchid, dar se vor deschide alte opt cai – Portile Paradisului. Dar acestea nu ii sunt garantate omului, acestea trebuie sa le ravneasca si trebuie sa se straduiasca pentru ele. Caile catre pierzanie in Viata de Apoi sunt mai multe si poate mai usoare, dar ce mare va fi chinul… Allah sa ne fereasca de ele!Asadar, frati si surori, sa ne trezim, sa ne gandim pentru ce merita sa muncim mai mult? Pentru ceva ce ne-a fost asigurat deja, sau pentru ceva ce trebuie sa castigam? Viata aceasta este efemera, dar Viata de Apoi este vesnica…

Te-ai trezit de dimineata si ti-ai salutat sotia si copiii, spunandu-le “Assalaamu Alaikum”?
Sau le-ai spus “Buna dimineata”? sau obisnuitul “Salut”.
Trebuie sa-i invatam pe copiii nostri importanta salutului islamic sau alt mod de a saluta?
Sau atunci cand ne despartim de ei dupa ce-i ducem la scoala le spunem “Bye”- “La revedere”.
Intr-adevar “As salamu alaikum” este o du’a- o ruga pentru pace si o binecuvantare.
Pentru multi poate ca este insignifiant, insa “As-Salaamu Alaikum” este cel mai bun salut care poate exista.
El este o practica si o invatatura care ne-a parvenit de la profetul Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)si el este cel mai bun exemplu pentru omenire.
ALLAH este Cel care i-a stabilit lui acest mod de a ssaluta si niciun altul.
“Si daca vin la tine, [Muhammad] aceia care cred in versetele Noastre, spune:”Pacea fie asupra voastra!”(Surat Al-An’am: 54)

Ibn al-Qayyim a spus:
“Allaah, Atotputernicul, Cel Sfant, Datatorul de pace a prescris ca salutul intre musulmani sa fie “As-Salaamu Alaikum”, care este mai bun decat oricare alt salut al oricarui alt neam si este imposibil ca el sa contina altfel de idei sau minciuni asa cum este: “Sa traiesti o mie de ani”, sau lucruri ca ‘An’im sabaahan” (Buna dimineata), sau lucruri care nu sunt drepte asa cum sunt inclinarea in salut. De aceea salutul pacii este mai bun decat acestea toate, pentru ca semnificatia lui este siguranta vietii, fara a obtine nimic altceva.” (Badaa’i’ al-Fawaa’id)
“As-Salaamu Alaikum” este cea mai buna du’a
Cuvantul “salam“- pace vine de la radacina “salama“, care implica sa fi ferit de rau si nedreptate. Atunci cand ii salutam pe alti musulmani, salutul inseamna “Niciun rau sa nu te atinga din partea mea (sa nu ai parte de niciun rau si de nicio nedreptate).
As-Salaam este de asemnea unul dintre frumoasele nume ale lui ALLAH, salutul islamic insemnand totodata “Binecuvantarea (pacea) Numelui Sau sa coboare asupra ta, ALLAH sa fie cu tine, sa te calauzeasca si sa te protejeze.”
Subhaan ALLAH! Ce salut minunat!
Este trist sa vedem ca in ziua de azi unii dintre noi au schimbat ceva atat de frumos cu ceva urat, incetand sa spuna “As-salamu Alaikum” si folosind in schimb alte forumle de salut.
Este si mai trist ca multi dintre musulmani nici macar nu stiu care este sensul si semnificatia acestor cuvinte.
Unii distorsioneaza salutul, altii il rostesc intr-un mod gresit murmurand ceva, altii nu-l spun deloc si unii care chiar il spun, aproape ezita sa o faca, stingheriti.
In timpul profetului, sal ALLAHU alaihi wa sallam, companionii se intreceau care sa se salute primul. Ei mergeau la piata doar ca sa ofere salutul celor pe care-I cunosteau precum si celor pe care nu-I cunosteau.Profetul sal ALLAHU alaihi wa sallama spus:
“Cel mai bun dintre doua persoane este cel care incepe salutand.”
((Relatat de An-Nawawi)
VIRTUTILE EXPRESIEI “AS-SALAAMU ALAIKUM”
1.”As-Salaamu Alaikum” are o rasplata imensa.
Un om a trecut pe langa trimisul lui ALLAH (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) in timp ce statea cu alti oameni si a spus :
“As-salaamu ‘alaykum.”
Profetul a spus: “El va avea zece hasanaat.”
Alt om a trecut pe langa ei si a spus: “As-Salaamu Alaikum wa RahmatuLLAH (Pacea si Milostenia lui ALLAH asupra voastra).”
Profetul sal AlLLAHU alaihi wa sallam a spus: “El va avea douazeci de hasanaat.”
Alt om.
Alt om a trecut si a spus: “As-Salaamu Alaikum wa RahmatuLLAH wa Barakaatuh” (Pacea si Milostenia lui ALLAH si Binecuvantarea Lui asupra voastra).”
Profetul sal AlLLAHU alaihi wa sallam a spus:
“El va avea treizeci de hasanaat.”

2.”As-Salaamu Alaikum” este o forma de credinta
Odata un om l-a intrebat pe profet in legatura cu o fapta, care este cea mai buna in islam. Profetul sal ALLAHU alaihi wa sallam, i-a raspuns:
“Sa-l hranesti pe cel infometat si sa spui “pace” celor pe care-i cunosti si celor pe care nu-i cunosti.” (Bukhaari, Muslim)

3. “As-Salaamu Alaikum”, cu ajutorul sau intri in paradis
Profetul a spus:
“Nu veti intra in paradis pana ce nu veti crede si nu veti crede pana nu va veti iubi unul pe altul. Sa nu va spun eu despre un lucru pe care daca il veti face, va veti iubi unul pe altul? Raspanditi “salam” (salutul pacii) printre voi.” (Muslim)

4. “As-Salaamu Alaikum” te elibereaza de pacate
Profetul a spus de asemenea :
“Cand doi musulmani se intalnesc, se saluta si-si strang mainile le sunt iertate pacatele de dinainte (fiecaruia).” (Abu Dawud)

5. “As-Salaamu Alaikum” este salutul locuitorilor paradisului
“Si vor fi condusi cei care au fost cu frica de Domnul lor spre Rai, in cete, iar cand vor ajunge la el, li se vor deschide portile lui si le vor zice pazitorii lui: “Salaamun ‘Alaikum” (“Pacea asupra voastra)! Voi ati fost buni, intrati pentru a fi vesnic salasuitori in el.”(Surat Az-Zumar: 73)

6. Chiar si ALLAH subhana Hua wa Ta’ala spune “As-Salaamu Alaikum”
ALLAH trimite Salutul Sau celor care cred in El, in special asupra profetilor ca Nuh, Ibraheem, Ismaeel, Musa, ..
“Pace asupra lui Nor in toate veacurile!
“Pace asupra lui Ibrahiim!”
“Pace asupra lui Moise si a lui Aron!”
“Pace asupra lui Elia!”
(Surat As-Saaffat: 79, 109, 120,130)
ca si asupra altor oameni piosi.
Jibreel a venit la casa profetului si Khadija era acolo. Jibreel a spus:
“ALLAH ii trimite salut (pace) Khadijei.”
Profetul sal Allahu alayhi wa sallam) a spus:
“O, Khadija, ALLAH ti-a transmis Salutul Sau.”
Ea a spus: “ALLAH este As-Salam. Si asupra ta, O Jibreel, pacea fie asupra ta si asupra ta profetule, pacea fie asupra ta.” (Bukhaari)
Este obligatoriu pentru un musulman sa intorca salutul “As-Salaamu Alaikum”
“Musulmanii au cinci drepturi unii asupra altora: sa-si intorca salutul, sa fie vizitati atunci cand sunt bolnavi, sa asiste la funerarii, sa accepte invitatia si sa se roage unul pentru altul pentru iertare spunand: “Yar ha’mukaLLAH”, cand stranuta.” (Bukhaari, Muslim)
Trebuie sa spunem “As-Salaamu Alaikum” cand intram in casele noastre.
“Iar cand intrati in case, salutati-va unii pe altii cu un salut bun si binecuvantat de la ALLAH!”(Surat An-Nur: 61)
A spus profetul sal ALLAHU Alaihi wa Sallam:
“Musulmanul cand intra, trebuie sa-i salute pe cei prezenti si cand pleaca trebuie sa-i salute, pentru ca primul salut nu este mai bun decat ultimul.” (Abu Dawud si Tirmidhi)

Toata slava fie lui Allah Atotputernicul, Cel care ne-a oferit binecuvantarea inestimabila a vederii si ne-a poruncit sa ramanem in limitele pe care El le-a stabilit. Allah Preainaltul a spus:
“Spune:”Priviti la cele care sunt in ceruri si pre pamant!” Insa nici semnele si nici prevenitorii nu sunt de ajuns pentru un neam [al celor] care nu cred!”Yunus :101
Din moment ce vederea este considerata cea mai usoara cale de acces catre inima si cheia pentru coplesirea inimii, Allah Preainaltul a spus:
“Spune dreptcredinciosilor sa-si plece privirile lor si sa-si pazeasca pudoarea lor! Aceasta este mai curat pentru ei. Allah, doara, este Binestiutor a ceea ce fac ei.Si spune dreptcredincioaselor sa-si plece privirile lor si sa-si pazeasca pudoarea lor si sa nu-si arate gatelile lor, afara de ceea ce este pe dinafara, si sa-si coboare valurile peste piepturile lor!…”An Nur 30-31
Porunca divina se aplica atat barbatilor cat si femeilor in egala masura. Versetul indica ca prima privire fiind neintentionata nu este cea care trebuie controlata. Cu toate acestea, daca o persoana in mod intentionat priveste ceva nepermis , atunci privirea sa trebuie departata caci Allah a spus:
“Deci fiti cu frica de Allah atata cat puteti, ascultati, fiti supusi si daruiti spre binele sufletelor voastre! Iar aceia ale caror suflete vor fi ferite de zgarcenie, aceia sunt cei care vor izbandi.”At Taghabun: 16
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
“Prima privire nu trebuie urmata de a doua, prima este pentru tine in timp ce a doua nu.”
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Evitati sa stati pe strazi”. Ei (companionii) au spus:” O, Trimis lui Allah noi nu ne putem lipsi de aceste adunari caci ele sunt locurile unde discutam.” Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Daca insistati sa aveti aceste intalniri atunci dati strazilor drepturilesale.” Ei au intrebat:”Care este dreptul drumului, o, Trimis a lui Allah?” Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Plecarea privirii, sa fiti inofensivi, sa raspundeti la salut, sa chemati la fapte bune si sa intreziceti faptele rele.”
Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) de asemenea a poruncit sotiilor sale sa isi plece privirile de la barbati chiar daca acestia sunt orbi. Nabhan, sclava lui Umm Salamah, a relatat ca Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) i-a spua la Umm Salamah si Maimunah atunci cand Ibn Umm Maktum a intrat in prezenta lor: “Ascundeti-va de el.” Ele au spus:”O , Trimis a lui Allah, dar el este orb si nu ne poate vedea.” In acest moment Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Dar si voi sunteti oarbe, nu il puteti vedea?”
Plecarea privirii este considerata o milostenie mareata de la Allah Preainaltul si nu o restrictie asupra libertatii omului si nici o interzicere de la aprecierea fericirii precum unii oameni sustin. Este o legificare provenita de la Allah Preainaltul pentru ca virtutea si pacea sociala sa domine. Astfel, daca o persoana are o conduita precum Allah a poruncit, acesta va avea parte de fericire in aceasta viata precum si in Viata de apoi. Cel care nu se poate bucura de binecuvantarea vazului in aceasta lume, va primi rasplata mare de la Allah in viata de apoi. In aceasta privinta, Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus ca Allah a spus:
“Daca privez pe supusul Meu de doua lucruri dragi (ochii) si el ramane rabdator,ca rasplata pentru el ii voi permite sa intre in Paradis.” Iar daca cineva abuzeaza de privirea sa si ii permite sa o foloseasca in scopuri interzise atunci vazul sau va fi ca un blestem pentru el. Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
“Allah a prescris pentru fiul lui Allah inevitabila parte de adulter fie ca este constient sau nu de acest lucru. Adulterul ochiului este privitul (la ceva interzis), cel al limbii este rostitul ( a ceva interzis) cel al urechii este ascultarea si a limbii este vorbitul, a mainii este lovitul, a picioarelor este pasitul (spre ceva interzis) si dorintele proprii interioare (adulterul) iar partile intime le transforma in realitate sau se abtin sa se supuna tentatiei.”
Allah de asemenea a spus:
“El [Allah] cunoaste hainia din ochi si ceea ce ascund piepturile.”Ghafir:19)
Toate acestea sunt avertizari de la Allah Preainaltul si Trimisul sau pentru plecarea privirii caci privitul este mesagerul adulterului si adulterul este un pacat grav despre care Allah spune:
“Si nu va apropiati de preacurvie, caci ea este o josnicie! Si rau drum este ea!”(Isra:32)
Din acest motiv, porunca plecarii privirii initieaza modestia si din acest motiv, Isus (pacea fie asupra sa) a  spus:
“Aveti grija cu privirea, caci planteaza dorinte in inima si este o tentatia puternica.”
Dawud (pacea fie asupra sa) de asemenea a spus: “O, fiule!Urmeaza leul caci leul nu urmeaza o femeie.”
Yahya (pacea fie asupra sa) a fost intrebat ce anume initeaza adulterul si a raspuns: “Privitul si aspiratia.”
Adulterul a fost interzis in toate revelatiile divine dar legislatia islamic, a avertizat impotriva a ceea ce initieaza, de exemplul privitul si intalnirile private caci Allah Preainaltul cunoaste natura umana si de aceea legislatia islamica este cea mai precauta impotriva caderii in asemenea pacat.
Cu toate astea, islamul nu interzice privitul la sexul opus dar are restrictii stricte. Datorita importantei deosebite a acestui subiect, nu este permis ca o femeie sa descrie sotului ei alta femeie din moment ce procesul de descriere si imaginatie este similar cu privitul. Ibn Sirin a spus: “Cand vad o femeie in visul meu si imi dau seama ca nu este permis sa o privesc, imi intorc privirea.”
Legislatia islamica este mai complexa in ceea ce priveste protejarea credinciosului, viu sau mort, impotriva expunerii organelor sale genitale chiar daca cel care priveste este de acelasi sex.
In aceasta privinta, Trimisul lui Allah (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus:
“Un barbat nu trebuie sa vada partile private ale altui barbat si o femeie nu trebuie sa vada partile private ale altei femei.”

De Sheikh Khâlid al-Saq`abî

Biismillah Ar-Rahman Ar-Rahiim

Islamul ne invata cum ar trebui sa fie relatiile dintre noi oamenii. Cel mai important principiu pe care ar trebui sa ni-l insusim in acest sens este:

“a iubi si a detesta de dragul lui ALLAH”

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus:

“Acela care iubeste de dragul lui ALLAH, uraste de dragul lui ALLAH, da de pomana de dragul lui ALLAH si opreste (nt de la ceea ce este interzis) de dragul lui ALLAH, intr-adevar credinta lui este perfecta.”

Acesta este cel mai important principiu care ar trebui sa ne conduca relatiile interpersonale; inseamna ca relatiile cu ceilalti oameni nu sunt bazate pe interese proprii si nu sunt nici motivate de ele.

Musulmanul nu gandeste doar “ce obtin?” ca si cum relatiile sale ar dura doar atat timp cat ar avea un beneficiu de obtinut si s-ar sfarsi cand interesele sale sunt satisfacute.

Pe de alta parte, o relatie bazata pe dragoste, de dragul lui ALLAH, reprezinta o relatie care nu se va termina niciodata, nici chiar dupa moarte; ea va continua etern.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus:

“Sunt sapte cei pe care ALLAH ii va umbri cu umbra Sa, intr-o zi cand nu va fi nicio umbra decat umbra Sa…” si el a mentionat printre acestia: “…doi oameni care se iubesc de dragul lui ALLAH, se intalnesc si-si petrec timpul doar pentru acest motiv”.

[Sahih al-Bukhari, Sahih Muslim]

Ibn Hajr, in comentariile sale asupra acestui acest hadis a spus ca, in mod clar se refera la barbati si la femei deopotriva, cu toate ca, referirea este la barbati.

Sunt o serie de drepturi pe care oamenii le au unii asupra altora. Aceste drepturi ne

ajuta sa ne calauzim relatiile. As dori sa mentionez pe scurt opt dintre aceste drepturi pe care noi, ca si musulmani ar trebui sa ne straduim sa le aplicam in modul in care ne tratam unul pe celalalt. Am sa intaresc ceea ce afirm cu exemple concrete din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi.

1. Dreptul financiar pe care il avem unula supra altuia; fiecare dintre noi are obligatia de a intretine din punct de vedere material pe cineva care are nevoie de acest lucru. Cu toate acestea, nu trebuie sa ne facem rau noua insine procedand astfel.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam, ne-a vestit ca ALLAH a spus:

“Li se cuvine dragostea Mea acelora care isi daruiesc unul altuia de dragul Meu.”

Yazid bin `Abd al-Malik a spus: “Imi e rusine in fata lui ALLAH sa-I cer Lui intrarea in paradis pentru unul dintre fratii mei si pe urma sa ma zgarcesc sa-i dau lui (nt acestui om) o moneda de aur sau de argint.”

2. De asemenea noi trebuie sa le asiguram hrana si imbracaminte acelora care au nevoie de ele. ALLAH sa-l binecuvanteze pe Abu Sulayman al-Darani, care a spus:

“Daca toata viata acestei lumi s-ar strange intr-o imbucatura de hrana care a fost in mana mea si un frate s-ar apropia de mine pentru ea, i-as da cu drag lui acea imbucatura.” El a spus de asemenea: “Pot sa pun o bucata de mancare in gura fratelui meu si simt gustul ei in propria mea gura.”

3. De asemenea trebuie sa ne sprijinim unii pe altii, fizic si moral. Trebuie intotdeauna sa fim pregatiti sa dam o mana de ajutor si sa facem ceva personal de dragul altcuiva.

Muhammad bin Ja`far a spus: “Imediat fac ceea ce doresc dusmanii mei sa fac, pentru ca detest ca ei sa fie dezamagiti de mine.” Daca este asa in ceea ce-i priveste pe dusmani, atunci cum ar trebui sa ne comportam fata de prietenii nostri?

4. Trebuie sa le aratam celorlalti sentimente pozitive.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus:

“Daca unul dintre voi iubeste pe cineva, lasati-l sa-I spuna acestuia.”

Este de asemenea corect pentru noi sa aparam onoarea altcuiva atunci cand cineva vorbeste acea persoana de rau.

Profetul sall-Allahu’alaihi wa sallam a spus:

“Oricine apara reputatia fratelui sau musulman, va avea dreptul de la ALLAH sa-l apere pe el de foc in ziua judecatii.”

5. Trebuie sa ne iertam unii altora greselile si defectele; aceste greseli pot fi carente in religia (credinta) persoanei respective, iar altele in modul in care suntem tratati.

In primul caz, ceea ce este nevoie de la noi este un sfat sincer. Trebuie ca dorinta de a incerca sa il calauzim pe fratele sau sora noastra inapoi la calea cea dreapta sa fie puternica. S-a relatat din vietile predecesorilor nostri drept-credinciosi ca doi frati in credinta au fost foarte apropiati, apoi unul dintre ei a pacatuit. Oamenii l-au sfatuit pe omul credincios sa-l abandoneze pe prietenul sau pacatos. Acesta a refuzat spunand: “El are nevoie de mine in aceasta incercare mai mult decat a avut vreodata inainte. Trebuie sa-l ajut si sa ma rog la ALLAH sa-l aduca inapoi asa cum era el.”

Asa cum, in ciuda unui comportament gresit avem alaturi pe cineva, ar trebui sa trecem cu vederea si sa ne amintim ca nimeni nu este perfect si ca nu putem astepta de la altul ca vreodata, intr-o buna zi sa nu manifeste un rau comportament.

6. Trebuie sa ne rugam pentru ceilalti atat in timpul vietii lor, cat si dupa cei ei mor.

Profetul a spus:

“Rugii pe care musulmanul o face in taina pentru fratele i se va raspunde. Este un inger pe capul sau si de cate ori se roaga pentru fratele sau, ingerul spune: “Amiin, la fel si pentru tine.” [Sahih Muslim]

Companionul Abu al-Darda`, ALLAH sa fie multumit de el a spus: “Ma rog pentru saptezeci dintre fratii mei in timp ce ma prosternez in rugaciune.”

7. Trebuie sa fim fideli in relatiile noastre. Corectitudinea unul fata de altul este ceva ce trebuie sa continue chiar si dupa ce o persoana a murit, pastrand relatia cu copiii decedatului si cu cei dragi lui. Dragostea ta fata de acea persoana este destinata vietii de apoi si daca aceasta dragoste a incetat cand persoana respective a murit, atunci inseamna ca ea nu a existat niciodata. Se spune ca putina credinta devotata dupa moarte este mult mai pretioasa decat o cantitate mare in timpul vietii.

8. Trebuie sa le usuram oamenilor treburile si sa nu asteptam prea mult de la ei. Nu este bine sa ii impovaram pe oameni cu ceea ce ar fi greu sau costisitor pentru ei.

Imam al-Fudayl a spus:

“Cateodata, cand oamenii se abandoneaza unul pe altul, este din cauza impovararii pe care ei si-au impus-o unul altuia.”

Cand oamenii isi usureaza unul altuia, dragostea care exista intre ei se va intari.

Inshaa ALLAH sa ne ajute ALLAH Subhannahu wa Ta`ala sa aplicam aceste principii in vietile noastre si Inshaa ALLAH, EL, Marire Lui sa intareasca dragostea pe care o avem unii fata de altii, de dragul lui ALLAH.

Era intrebat Hatem:

“Ce doresti?”

“Doresc sa fiu sanatos intr-o noapte (se referea la faptul ca nu toate zilele sunt considerate “sanatoase”) si insanatosirea zilei mele sa fie sa nu pacatuiesc.”

Si sanatatea este sa fii fara pacate. Si sa fii departe de ceea ce detesta ALLAH.

Abdullah Ibn Mas`ud a spus:

“In fiecare zi daca nu fac pacate este o sarbatoare, pentru ca pacatele il decad pe om in privirea lui ALLAH.”

Daca faci pacate- esti departe de ALLAH si se apropie de tine seitanii si pacatele fac ca fata omului sa devina neagra si fac pieptul ingust (stramt) si distrug binecuvantarea.

A spus Abdullah Ibn Abbas:

“Pentru faptele bune este lumina pe fata si o usurare in piept si binecuvantare in inzestrare si o iubire in fata lui ALLAH. Si pacatele inegresc fata si ingusteaza pieptul si conduc la ura in inimile oamenilor si sunt o oprire de la inzestrare.”

“Fapta buna duce la rasplata si ea este o cauza de iubire pentru oameni si fapta rea se rasplateste cu rau; toate incercarile care vin pe pamant sunt din cauza pacatelor.”

Cand Adam si Eva au iesit din paradis a fost din cauza pacatelor si poporul lui Nuh-Noe a fost inecat din cauza pacatelor si cine a ridicat satelor deasupra neamului lui Lut decat pacatele lor?

Se vede clar ca nu a fost pedepsit niciun om (neam) decat pentru pacatele lui.

1. CE INSEAMNA PACAT? CE INSEAMNA SA PACATUIESTI?

SA LASI UN LUCRU INTERZIS CA EL SA DEVINA PERMIS, SAU SA NU FACI CEVA CE ESTE HALAL, CEVA CE ALLAH TI-A PORUNCIT.

ALLAH a poruncit salat, zakat, hajj, hijab, a poruncit sa tinem legaturile cu rudele, ascultarea sotilor, educarea copiilor, si acestea toate sunt o “amana” – un amanet; si orice lucru lasat si poruncit de ALLH, se considera o cale de a te indeparta de pacat.

“Mahzur” = interzis; sunt acele lucruri lasate de ALLAH si decretate de El: adulterul, hotia, minciuna, sa faci rau oamenilor, barfa, ponegrirea, exagerarea infrumusetarii, asemanarea femeilor cu barbatii.

Si acela care a cazut deja in aceste pacate a cazut in cel mai mare pacat.

PACATELE SUNT DE DOUA FELURI:

-APARENTE

-INTERIOARE

Cele aparente se refera la organe, la ceea ce pacatuieste omul prin organelle sale de simt: vazul, auzul, vorba, sa mergi cu picioarele in locuri/catre pacat, sa pui mana pe pacat, toate organele daca sunt “santajate” in pacat, in Ziua de Apoi, ele vor marturisi.

Profetul a spus ca omul in ziua de apoi, va spune cu siguranta:

“O, ALLAH, nu exista un martor pe pamant decat sufletul meu.”

Si ALLAH va porunci organelor sa vorbeasca, sa marturiseasca si vor spune ele:”M-am uitat la…” va spune vazul; “Am auzit…” va spune auzul,

“Am vorbit…” va spune limba; si chiar si pielea va vorbi. Si va spune omul:

“Si intr-o zi, vor fi adunati dusmanii lui ALLAH catre Foc si vor fi ei manati astfel incat, atunci cand vor ajunge la el, vor da marturie impotriva lor urechile lor si ochii lor si pieile lor, pentru ceea ce ei au savarsit.

Si vor grai ei catre pieile lor:

De ce ati facut marturie impotriva noastra?”

iar ele vor raspunde: “Ne-a facut sa graim ALLAH

Cel care face sa graiasca toate lucrurile.

El v-a creat pe voi intaia oara si la El veti fi intorsi!

Voi nu v-ati putut ascunde, ca sa nu dea marturie impotriva voastra urechile voastre, ochii vostri si pieile voastre,

insa voi v-ati inchipuit ca ALLAH

nu stie multe din cele pe care voi le savarsiti.

Aceasta inchipuire pe care voi ati avut-o despre Domnul vostru

v-a dus la pieire pe voi si ati ajuns sa fiti printre cei pierduti.”

(Surat Fussilat: 19-23)

“In aceasta zi vom pecetlui gurile lor si ne vor grai noua mainile lor, iar picioarele lor vor face marturie pentru ceea ce ei au dobandit.”

(Surat YA-SIN : 65)

Si cand vor marturisi organele si va zice omul: oare nu pentru voi am facut asta si asta de ce marturisiti contra mea, am facut asta, asta ca sa fiti intr-o buna stare. Si va spune ALLAH:

“[…] insa voi ati crezut ca ALLAH nu stie multe

din cele pe care voi le savarsiti.

Aceasta inchipuirea pe care voi ati avut-o despre Domnul vostru

v-a dus la pieire pe voi si ati ajuns sa fiti dintre cei pierduti!”

(Surat Fussilat: 22-23)

Aceasta va fi suspiciunea pe care oamenii au avut-o in viata lumeasca.

Abdullah Ibn Omar a vazut un cioban care avea grija de o turma si i-a placut (aparent) si a vrut sa-l testeze, sa vada cum este de fapt omul si i-a spus: “O, baiatule, da-mi o oaie sa mancam si noi.”

“Acestea nu sunt oile mele, am grija de ele.” a spus el, “Ce o sa-i spun stapanului meu?”

“Spune-i ca a luat-o lupul.” A continuat Abdullah.

Si a zis baiatul: “Si unde este ALLAH? Daca il pacalesc pe stapanul meu inseamna ca il pacalesc pe ALLAH?”

Si s-a dus Omar, a cumparat toata turma si i-a dat-o lui si a spus:

“Cuvintele pe care le-ai spus sunt cauza eliberarii tale in aceasta viata si vor fi eliberarea ta in viata de apoi.”

2. PACATELE INTERIOARE SUNT CELE CARE SUNT IN INIMA SI ELE SUNT MAI MARI SI MAI DIFICILE; SUNT CELE CARE NECESITA CEL MAI GREU TRATAMENT.

Ria– fatarnicie, Qibr, (orgoliul, aroganta) , detestarea celorlalti, toate acestea se refera la ceea ce poarta omul inauntrul sau. Ceea ce tine in inima; si daca inima este intr-o stare buna toate sunt bine.

Inima vorbeste despre celelalte organe si ele certifica, inima porunceste si organele fac, daca ea este bine, atunci le directioneaza si pe ele catre fapte bune.

A spus profetul: “In corp este o bucata de carne, daca aceasta este buna, tot corpul este bun si aceasta este inima (si a aratat catre inima).”

Inima este protejarea credintei si este portarul, paznicul de incredere al omului si daca ea este alterata si este departe de credinta intra in ea seitan si fura credinta.

Orice pacat apparent urmeaza dupa cel interior, este o consecinta a lui, daca inima sufera de zgarcenie, mana nu poate da, se retrage, inima daca are in ea ceva ingamfare, atunci ea se va semeti si va crede omul ca el este superior si va ura sa stea cu cei simpli, sa vorbeasca cu cei “normali”, inima daca are in ea ura, organele si restul corpului se misca sa faca rau.

Si daca omul uraste un om, inima incepe sa vorbeasca urat. Si in acel timp si ochii se uita cu o privire urata, injositoare si mana si piciorul incep sa mearga catre rau.

In Coran, apare povestea lui Cain si Abel ( in Surat Al- Maida) si aflam de acolo ca fratele si-a omorat fratele din invidie. Acest lucru venea din interior si aceasta invidie a condus la crima.

Pacatul lui Adam este un pacat apparent, el nu a facut decat sa manance, dar iblis a facut ceva avand cauza din interior, el s-a semetit, a fost arrogant; pe cand Adam s-a cait, iblis s-a semetit, si diferenta dintre ei si faptele lor se observa in rezultatul final.

ALLAH a primit cainta lui Adam si l-a izgonit pe seitan si a spus ca el este blestemat pana in ziua de apoi.

Oamenii de stiinta spun ca aici este o chestiune care tine mai mult decat doar de pacat.

Pacatul este urat, dar ce este mai urat decat pacatul in sine?

Sa-l faci pe cel mare sa fie mic, adica sa minimalizezi importanta pacatului sau a raului facut; aceasta este situatia in care omul nu e interesat daca face ceva rau sau interzis si se gandeste ca nu e nimic daca face un lucru mic, neinsemnat, desi sa faci ceva mic, adica sa minimalizezi importanta pacatului este intrezis.

Omul nu trebuie sa aiba o pozitie de superioritate indiferent de starea lui si de aceea spun oamenii de stiinta:

Nu te uita la cat e de mic pacatul, ci la Cel in fata caruia gresesti.

Abdullah Ibn Ma`sud vedea pacatul lui ca si cum ar fi un munte pe pieptul sau care statea sa cada peste el si cel necredincios(ipocrit) il vede ca o musca care sta pe nasul lui si da cu mana sa o dea la o parte.

De ce oamenii au spus asa?

Pentru ca orice rau trebuie privit ca ceva grav, profetul a avertizat in privinta pacatelor mici:

“Aveti grija de pacatele mici, pentru ca ele se aduna peste om pana il distrug.”

Pacatele mici se aduna si fac un pacat mare.

Si muntele este facut dintr-o pietricica peste care este alta pietricica si oceanul este format dintr-o picatura de apa, peste care se aduna alta picatura si tot asa.

A spus profetul ca ele (pacatele mici) sunt ca un neam care s-a adunat si a vrut sa aprinda un foc si fiecare a venit cu un bat si s-a facut un foc mare.

3. A INSISTA IN PACATE (PERSEVERENTA).

Toti oamenii gresesc si fiecare om poate sa cada, dar omul trebuie sa se ridice si sa nu persevereze, sa nu continue in a face pacate.

“NU EXISTA O FAPTA REA MICA, INFAPTUITA CU INSISTENTA SI NU EXISTA UN PACAT FARA SA CERI IERTARE, CU CAT PACATUL ESTE MAI MARE PENTRU ALLAH, ESTE NIMIC CA SA FII IERTAT.” Abdullah Ibn Mas`ud

Daca faci cu insistenta un pacat mic, atunci el te conduce catre ceva mare.

De ex daca faci ceva, un rau si renunti intr-o faza incipienta, atunci el inceteaza, dar daca insisti, de ex repetitia vorbei si a zambetului duc la intalniri, apoi la haram si tot asa.

De aceea omul nu trebuie sa repete in pacat.

Drumul care duce catre pacat prin raspandire este foarte rau, un lucru foarte grav este sa-l faci cunoscut!

Toate popoarelele sunt ferite de ceva in afara de cei care zvonesc pactele.

Care sunt aceia?

Cei care fac pacat seara si nu-i vede nimeni si apoi se trezesc dimineata, protejati de ALLAH si ei se duc si marturisesc ceea ce au facut.

Omul nu trebuie sa vorbeasca daca a facut ceva rau, nu trebuie sa il raspandeasca, caci asta este mai mult decat pacat.

4. MAI MARE DECAT PACATUL ESTE SA TE BUCURI DE A FACE PACATE.

Printre fii lui Israel, a facut un om un pacat si s-a cait si dupa cativa ani de adorare a spus unui profet: “Roaga-te la ALLAH sa ma ierte pentru ca eu nu ma simt bine si simt ca ALLAH nu a acceptat cainta mea.”

ALLAH a trimis un inger sa spuna ca daca au venit toti mijlocitotii cerului si ai pamantului si nu-l iarta, pentru ca el vede dulceata pacatului.

Daca te bucuri, inseamna ca nu Il iubesti pe ALLAH.

Daca Il iubesti pe un om sit e temi san u-l superi, atunci este o amaraciune daca Il superi pe ALLAH.

Cel care fumeaza, cand isi aprinde tigara si trage fumul, simte savoarea tigarii si placerea si atunci cand om bea alcool si se bucura, sau atunci cand omul asculta muzica si isi pune castile la urechi, isi inchide ochii

si-si imagineaza tot felul de scenarii – acestea toate sunt mai mari decat pacatele in sine, pentru ca omul savureaza placerea de a pacatui.

Si acestea sunt cele care interzic primirea caintei.

ALLAH nu accepta cainta celor care se bucura de faptul ca au pacatuit.

Prima conditie ca ALLAH sa-ti accepte cainta este sa renunti la pacat si la locul, la compania cu care ai pacatuit, la ispita, la ceea ce a condus la pacat si sa-ti para rau de ceea ce ai facut, sa te simti suparat(a) ca

l-ai facut pe ALLAH sa fie manios pentru ca am incalcat porunca Sa; si pacatele ma lasa sa decad in fata lui ALLAH.

Si trebuie sa am o rana in inima si o dovada a caintei este ca omul sa planga.

5. Sa nu repete pacatul, sa aiba intentia de a renunta, pentru ca, chiar daca noi cadem sau nu in pacat, iblis nu ne lasa. El a jurat cu puterea lui ALLAH ca el va incerca sa-i rataceasca pe toti ribii lui ALLAH.

Si a spus el: “I-am distrus cu pacatele si mi-au distrus spatele cu cainta”.

Cele mai grele sunt cererea de iertare (istigfar) si (cainta) tawba pentru iblis.

Profetul numara intr-o sedinta 1000 de iertari si cu toate acestea el este protejat de ALLAH.

Si oare de ce s-a cait el?

Profetul se caieste pentru doua lucruri:

* pentru ca cel care se caieste este iubitul lui ALLAH. A spus ALLAH in Coran ca El ii iubeste pe at-tawabiin- cei care se caiesc.

Si oamenii sunt de doua feluri: fie nelegiuiti, fie cu cainta, si nu exista al treilea.

Trebuie sa ne intoarcem la ALLAH, cu cainta, la fiecare ceas, la fiecare respiratie, sa cerem iertare si sa ne caim la El.

Cine poseda acest caract este curat, ii va da ALLAH lui din toate nenorocirile o cale de iesire si o solutie la fiecare problema si ALLAH il va inzestra cu o zestre nelimitata.

Ne rugam la ALLAH sa ne ierte si sa ne dea acest lucru , sa fie multumit

de noi.

INSHAA ALLAH YA RABB ANTA TAWAB WA ANTA GHAFUR.

Subiectul la care ne vom referi astazi se refera la un lucru de importanta generala, de care are nevoie orice om, credincios sau necredincios, corect sau nedrept, bogat sau sarac:

Gennat- Paradisul

Toti urmaresc obtinerea acestuia si de aceea ne intrebam ce-l face atat de cautat si de ce reprezinta el fericirea cautata de toti, desi la el ajung foarte putini.

Multi oameni spun ca fericirea este ceva imaginar, de departe de pacaleste, este o iluzie la care nu poti ajunge, dar acestia sunt nestiutori, pentru ca ei n-au ajuns la fericire.

Fericirea este prezenta, este reala, doar ALLAH nu ne-a creat ca sa fim chinuiti.

“Noi nu am pogorat Coranul pentru ca tu sa fii nefericit.”

(Sura Ta-Ha: 2)

Ce este fericirea?

Este un lucru pe care-l simte inima, bucuria, linistea inimii, cand simti ca n-ai nimic pe suflet; este Paradisul pe aceasta lume si poti simti aceasta fericire prin trei lucruri:

-cand simti ca faci bine;

-cand lumea este buna;

-cand parcursul tau in viata este bun.

Fericirea nu este vizibila, nici masurata, nici inmagazinata sau cumparata, nu poti ajunge la ea prin comori de aur si argint, pentru ca ea este mai scumpa decat acestea. Ea este ca o perla inauntru oceanelor si necesita un bun scufundator care sa o gaseasca. Multi isi imagineaza fericirea ca si cum ar consta in mai multe lucruri: bani, conturi, proprietati, afaceri si de aceea multi se bazeaza pe aceste principii si-i privesc pe cei bogati ca fiind fericiti.

Aceasta este o fericire trecatoare si reprezinta o imagine distorsionata pentru ca, chiar si cel care le are, munceste din greu ca sa le aiba si sa pastreze aceasta avere, sau de teama sa nu le piarda. Multi oameni bogati au murit departe de casele lor in cautarea oportunitatilor. Banii nu sunt o cauza pentru fericire.

Exemple pot fi regasite atat in trecut, cat si in zilele noastre.

In Coran este prezentata povestea lui Qarun care a fost inghitit de pamant cu toata averea lui; si astazi, in Egypt chiar si dupa mii de ani oamenii sapa si mai scot la suprafata comorile lui.

Nu mai departe de acum cateva zeci de ani, exemplul miliardarului Onasis si destinul familiei sale ofera aceeasi pilda.

Fiica sa a fost casatorita cu 4 barbati din tari diferite: Grecia, Statele Unite, Rusia si Franta; intr-unul din interviurile acordate, aflandu-se in Rusia, pe vremea regimului comunist trecut in care era interzis ca o persoana sa lucreze pentru alta, ea a fost obligata ca in ciuda imensei sale averi sa-si faca singura menajul, fiind intrebata cum se explica acceptarea acestei situatii ea a spus: “Eu caut fericirea”.

Altii cauta fericirea in renume si-si iau exemplul de fericire din randul fotbalistilor, al vip-urilor, cu toate ca timpul “gloriei” lor este limitat si intr-o zi ei vor fi uitati de lume.

Acesta este si exemplul artistilor, desi viata lor este extrem de agitata si in randul casniciilor lor se inregistreaza cele mai multe divorturi, au un mod de viata care inregistreaza cea mai mare imoralitate si au cele mai mari probleme psihice.

Cand un renumit actor a fost intrebat de catre un reporter daca se duce la psiholog, a raspuns ca nu exista niciun cantaret/actor care sa nu aiba propriul sau psiholog.

Un mare actor egiptean Anwar Wajdy a fost casatorit cu o actrita evreica si ei erau dintre cele mai cunoscute (n.p si probabil erau idolii multor persoane) vip-uri; cu toate astea cand s-a gasit jurnalul ei, era consemnata urmatoarea afirmatie:

“Nu am gustat din fericirea noastra nici macar o data”.

Privind aceste exemple, am putea concluziona ca averea, functiile, renumele, diplomele chiar nu aduc fericirea, ele nu sunt cauza fericirii, dar fericirea are cauze pe care noi, ca sa o dobandim, trebuie sa le cautam.

Inainte sa discutam despre modul care duce omul catre fericre o sa ne referim la ceea ce indeparteaza omul de fericire.

Cauzele care indeparteaza omul de fericire:

1. Necredinta: sa nu recunoasca omul ca aceasta lume are un Creator, sa nu cunoasca scopul vietii sale si ca aceasta viata se va sfarsi.
2. Infaptuirea pacatelor si ajutarea la crearea/raspandirea nefericirii: a spus Socrate: “De fiecare data criminalul este mai trist decat victima lui, iar cel care este nepedepsit pentru fapta sa este dintre cei mai nefericiti.”
3. Invidia: a purta ura si a ajunge sa urasti ca celor din jurul tau sa le mearga bine.
4. Teama de altceva in afara de ALLAH: sa te temi de viitorul tau sau al copiilor, de cutremure, de fluctuatiile de pe piata bursiera, de djini, de moarte, de alta fiinta, de saracie sau de boala,etc). O vorba spune: “Daca ti-e frica de ceva,acel lucru chiar se va intampla”.

Un credincios lasa totul in seama lui ALLAH, pentru ca el stie ca planuirea Lui este cea mai buna. Musulmanul stie ca cel pe care se poate baza este ALLAH.

Un credincios este foarte linistit pentru ca el se increde in ALLAH.

Ibrahim, aws s-a imbacat intr-o calatorie si el dormea pe punte; din senin s-a isact o furtuna si valurile marii au inceput sa se agite, corabia se misca foarte tare, oamenii au inceput sa strige de teama; trezit de zgomotele puternice Ibrahim a incept sa se roage:

“Ne-ai aratat Puterea Ta, arata-ne si Indurarea Ta.” Si aceasta, pentru ca el avea incredere in ALLAH.

1. A te calauzi dupa semne: este un mod de a privi viata prin ceata si

negura.

Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) ne-a povatuit sa dorim, sa asteptam binele si ne-a spus ca pana si in boala este un bine.

Bariere catre fericire:

-sa te indrepti catre alte divinitati in afara de ALLAH;

-sa te inchini banilor, oamenilor, sa fii sclavul unui joc de noroc.

ALLAH a spus ca cel ce se supune altcuiva in afara de El, va fi chinuit si niciodata nu va fi fericit.

Uneori o femeie se agata de un barbat si acesta o chinuie in cel mai rau mod, desi iubirea dintre soti are niste reguli.

Tara cu venitul intern cel mai mare este Suedia si cu toate astea este tara cu numarul cel mai mare de sinucideri; au chiar si un cod al sinuciderilor si caompanii specializate care ajuta la acest lucru si asta deoarece au cautat fericirea si n-au gasit-o, asa ca au cautat-o in alta parte: in alcool, droguri, etc.

Aly, raa a fost intrebat care este cel mai puternic soldat al lui ALLAH si el a spus: muntii.

Insa fierul taie muntii

-si focul topeste fierul

-iar focul este stins de apa

-apa este uscata de nori

-norii sunt uscati de vant

-vantul este produs de om

-omul este invins de somn

-somnul este invins de grija.

Aceasta inseamnba ca cel mai mare soldat al lui ALLAH este grija. Dar cea mai rea este indepartarea de Creator si ea duce catre nefericire.

Fericirea este in inima, caci inima este creata ptr a se umple de iubire fata de ALLAH, daca inima nu-si indeplineste aceasta functie atunci omul este nefericit.

Caile care duc catre fericire:

1. Credinta: sa crezi in ALLAH, inseamna sa-l cunosti, iar credinta trebuie sa fie materializata in iubirea fata de ALLAH, sa iti doresti sa-L multumesti. Inima a fost creata pentru a se umple cu iubire fata de ALLAH si daca inima si-a implinit aceasta functie,atunci ea este fericita, dar daca nu o face, atunci ea nu si-a tins menirea.

Chiar daca ai pierde totul si daca esti cel mai sarac om de pe pamant,

daca in inma ai dragostea fata de ALLAH, atunci esti cel mai fericit om.

A spus Sekh Islam:

” In inima mea sunt lucruri imprastiate, dar un singur lucru le strange pe toate: in inima mea este o grija pe care n-o pot decat statornici: ISLAMUL”

Exista doua lucruri despartite ca si cum intre ele ar fi un perete:

Milostenia-care se afla in interior si pedeapsa, aflata de partea cealalta.

Un credincios nu gaseste fericire pe aceasta lume decat in credinta in ALLAH.

2. Sa fii multumit cu ceea ce ai. Omul trebuie ca sa stie ca tot ceea ce se intampla face parte din destin si destinul este hotararea divina a lui ALLAH. Daca El ne da sanatate, frumusete, copii, o minte stralucita, toate sunt de la El, pentru ca omul sa-I multumeasca si sa se foloseasca de toate aceste inzestrari si ca urmare sa I-se supuna.

Daca ALLAH ne incearca cu boli, durere, lipsa copiilor, suferinte, pierderi, El ne pune la incercare pentru ca noi sa avem rabdare si pentru aceasta rabdare omul va fi rasplatit in ziua de apoi.

A spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

“Minunata este viata unui drept-credincios: toate lucrurile sunt bine si nu are parte de asta decat drept-credincios: daca are parte de bucurii Ii multumeste lui ALLAH, iar daca are parte de tristete are rabdare si Ii multumeste lui ALLAH.”

Unul dintre maretii musulmani Zubair s-a imbolnavit foarte grav si piciorul sau n-a mai putut fi salvat, a fost intrebat daca dorea sa i se dea ceva (adica o tarie) ca sa nu mai simta durerea si a spus:

“Nu vreau sa ma folosesc de un haram”,

apoi i-au propus sa-l adoarma si el a raspuns:

“Nu vreau sa-mi adorm mintea de la pomenirea lui ALLAH”,

atunci oamenii i-au propus sa fie tinut de cativa barbati puternici si el a spus:

“Nu, am sa va calauzesc spre ceva mai bun decat propunerile voastre; lasati-ma sa intru la rugaciune ca sa ma rog si cand ma voi prosterna, veniti si taiati-mi piciorul”.

Atunci au facut ceea ce i-a sfatuit si cand s-a dus la rugaciune, in momentul in care Zubair s-a prosternat (in acel moment el se apropia atat de mult de ALLAH incat ajungea la un nivel foarte ridicat de credinta si se rupea efectiv de aceasta lume) i-au taiat piciorul, insa el nici n-a simtit si in acea vreme (in urma cu aproximativ 1000 de ani) nu exista ceva care sa coaguleze sangele, ci se folosea o metoda extrem de dureroasa: foloseau ulei incins pentru a opri hemoragia, adica introduceau membrul amputat in uleiul incins; au procedat asa si in cazul lui Zubair si in acel moment el a lesinat.

In timpul in care el a stat lesinat fiul sau a cazut de pe casa si a murit.

Cand si-a revenit a spus:

“Inna liLLAHI wa inna ilaiHI rajiaun”

Noi suntem ai lui ALLAH si la El ne intoarcem, atunci oamenii i-au spus:

“ALLAH sa-ti dea putere si rabdare pentru pierderea piciorului si a fiului tau” si Zubair s-a rugat:

“Iti multumesc, O, ALLAH, ca desi m-ai incercat cu pierderea piciorului, mi-ai lasat celelalte membre si desi mi-ai luat un fiu, mi i-ai lasat pe ceilalti.”

3. Sa vada omul ceea ce i se da si nu ceea ce i se ia. Trebuie ca omul sa coinstientizeze ca pierderea lui este mai mica comparativ cu pierderile pe care le sufera alti oameni. De aceea atunci cand te gandesti la chestiuni materiale trebuie sa privesti in jos, la cei care o duc mult mai rau si care au o situatie foarte grea din punct de vedere financiar, iar in privinta chestiunilor care tin de stiinta, de intelect, ar trebui ca omul sa aiba etalon pe cei aflati mult mai sus decat el, adica sa se considere intotdeauna ca avand inca multe de invatat.

A spus profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

” Omul sa priveasca in aceasta lume pe cel mai sarac pentru ca aceasta va atenua din mahnirile lui, insa in credinta sa priveasca la cel care este mai sus.”

Ceea ce aduce fericirea in aceasta viata este pomenirea lui ALLAH si cel mai iubit este cel care este cel mai folositor pentru oameni, caci pe cel care-i face pe oameni fericiti, ALLAH il va face fericit.”

…asa cum reise ea din Sunnat profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa).

Trimisul lui ALLAH (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)era poreclit: “Ad-Dahuq“- cel care rade mult ; si cel viteaz.
El (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)radea dar respectand conditiile rasului:
– nu i se auzea vocea;
– cand radea i se vedeau maselele si majoritatea rasului lui era zambet;
– el glumea dar glumea corect, nu mintea.

Se relateaza intr-un hadis sahih ca a spus:
“Vai acelora, vai acelora, vai acelora care mint ca sa-i faca pe oameni sa rada.”

– el (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)glumea si glumea sincer.
Odata a venit la el o femeie si l-a intrebat un lucru legat de sotul ei. Si i-a spus profetul:
“Sotul tau este cel care are o pata alba in ochiul lui?”
Si femeia i-a raspuns: “Nu, nu este, sotul meu.”
“Ba da”, i-a spus trimisul lui ALLAH , “…nu exista ochi care sa nu fie alb.”
El se referea la albul ochilor, dar ea s-a gandit ca si cum sotul ei ar fi avut ceva alb in ochi.
Un om a venit la el si i-a spus: “Ia-ma cu tine, o trimis al lui ALLAH.”
Si el , i-a raspuns:
“O sa te port pe copilul camilei.”
Si omul atunci l-a intrebat: “Cum trimis al lui ALLAH, poate un copil de camila sa fie incalecat?”
Si atunci profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)a spus:
“Nu exista o camila care sa nu fie fiul altei camile.”
El se juca cu Anas, radia ALLAHU anhu si ii spunea:
“O, tu, posesorul urechilor( urechiatule)!”
Si fiecare om are urechi…
Odata a intrat Omar, radia ALLAHU anhu si a vrut sa-l faca sa rada pe profet (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)si i-a povestit ceva ce se intamplase intre el si sotia lui si a ras profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa)de i s-au vazut maselele.

Omul poate sa se relaxeze, dar sa fie sincer, sa vorbeasca vorbe bune si sa nu iasa din conduita islamica, nici macar atunci cand este bine dispus si vesel.

Bismillahi-r Rahmani-r Rahiim

Sa spui mereu adevarul este un bun obicei. Daca spui intotdeauna adevarul, vei vedea ca vei scapa de multe probleme.

Aceasta este povestea unui om care face foarte multe fapte rele, dar promisiunea ca va spune mereu adevarul l-a salvat.

Odata, un om a venit la profetul Muhammadsall ALLAHU alaihi wa salam si i-a spus:

“O, trimis al lui ALLAH, eu am multe obiceiuri rele. La care ar trebui sa renunt intai?”

Profetul i-a spus:

“Renunta inainte de toate sa minti si spune intotdeauna adevarul.”

Omul a promis ca asa va face si a plecat acasa.

Noaptea, omul a vrut sa plece la furat. Inainte de a iesi, s-a gandit o clipa la promisiunea facuta profetului, “Daca maine profetul ma va intreba unde am fost, ce ii voi spune? Ii voi spune ca am fost la furat? Nu, nu pot sa-i spun asta. Dar nici nu pot sa-l mint. Daca spun adevarul, toata lumea ma va uri si imi va spune ca sunt hot. As putea sa fiu pedepsit pentru furt”. Asa ca omul a decis sa nu mai fure in acea noapte si a renuntat la acest prost obicei.

In ziua urmatoare, simtea ca ar fi vrut sa bea vin; cand era aproape sa faca asta si-a spus: “Ce am sa spun daca profetul ma va intreba ce am facut in timpul zilei? Nu pot minti si daca spun adevarul, atunci oamenii ma vor ura, pentru ca unui musulman nu-i este permis sa bea vin. Asa ca a renuntat la gandul de a bea vin.

In acest fel, ori de cate ori acelui om ii venea in gand sa faca ceva rau, isi amintea de promisiunea facuta, ca va spune intotdeauna adevarul.

Unul dupa altul, el a renuntat la toate obiceiurile rele, devenind un bun musulman si o persoana foarte buna.

Daca spui intotdeauna adevarul, poti deveni o persoana foarte buna, un bun musulman de care ALLAH Subhannahu wa Ta`ala este multumit si il binecuvanteaza.

Daca ALLAH- Creatorul nostru este multumit de noi, El ne va rasplati cu Raiul, un loc in care este pace, fericire si bucurie.

FA O PROMISIUNE:

VOI SPUNE INSHAA ALLAH

INTOTDEAUNA ADEVARUL!!!!

Musulmanul care îşi trăieste viaţa conform învăţăturilor Coranului întotdeauna se va strădui să conştientizeze că Allah a creat pe părinţii săi şi a pus îndurare şi milă asupra lor şi i-a înzestrat cu dragoste pentru copiii lor. Allah a creat o legatură de dragoste şi respect între părinţi şi copiii lor pe care îi cresc şi îi ajută să se dezvolte fizic şi psihic până în momentul când ajung la maturitate. Prin această legatură de dragoste părinţii niciodată nu obosesc în a le oferi tot ce este necesar creşterii lor. Allah evidenţiează importanţa familiei în viaţa omului:

“Noi l-am povatuit pe om [să faca bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [asadar]: “Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!” (Coran 31:14)

Stăpânul nostru ne spune în Sfântul Coran că trebuie să ne purtam bine cu părinţii:

“Spune:”Veniţi să vă citesc ceea ce Domnul nostru v-a oprit [cu adevărat]: Să nu-I asociaţi Lui nimic; să fiţi buni cu părinţii…”( Coran 6:151)

“Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi…” (Coran 46:15)

Deci conform acestor versete, un dreptcredincios trebuie să fie grijuliu cu părinţii şi să îi trateze cu respect, să simtă o dragoste imensă pentru ei, să îi trateze plăcut şi să încerce să le răsplatească dragostea şi grija cu bunătate şi cuvinte înţelepte. În Sfântul Coran, Allah ne spune ce atitudine ar trebui să avem faţă de părinţi:

“Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii vostri, iar dacă bătrâneţele îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase.” (Coran 17: 23)

În acest verset Allah ne arată cât de milostivi ar trebui să fim cu părinţii noştri. Prin cuvintele ” nu le ziceţi lor “Of!” şi nu-i certa pe ei ci spune-le lor vorbe cuviincioase.” Allah a interzis dreptcredincioşilor să afişeze cel mai mic gest lipsit de respect faţă de părinţi sau neglijarea lor. Din acest motiv dreptcredincioşii trebuie ca întotdeauna să se comporte cu grijă cu părinţii săi şi să îi trateze cu respect şi toleranţă. Ei vor face tot ceea ce este posibil ca ei să se simtă în siguranţă, liniştiţi, şi ţinând cont de dificultăţile şi greutăţile vârstei înaintate să facă orice efort pentru a le asigura toate necesităţile cu întelegere şi compasiune. Ei trebuie să facă tot ceea ce le stă în putere ca să se asigure că au tot ce au nevoie, fie spiritual fie material. În orice circumstanţe, ei nu trebuie să se opreasca să îi privească şi să îi trateze cu mult respect.

Există situaţia în care părinţii dreptcredinciosului să nu fie musulmani. Într-o asemenea situatie în care există o diferenţă atât de mare în credinţă, dreptcredinciosul trebuie să îi cheme spre calea cea dreaptă cu aceiaşi politeţe şi aceiaşi atitudine respectuoasă. Cuvintele Profetului Ibrahim (pacea fie asupra sa) către tatăl său, despre care ştim că venera idoli, reprezintă o abordare plină de blândeţe pe care şi noi la rândul nostru ar trebui să o folosim în asemenea circumstanţe:

“Când i-a spus el tatălui său: O,tată! Pentru ce te închini tu la ceea ce nu aude nu vede şi nu-ţi este de nici un folos?O tată!Mi-a venit mie ştiinţa care ţie nu ţi-a venit! Deci urmează-mă şi eu te voi călăuzi pe un drum drept! O,tată! Nu te închina la şeitan căci şeitan a fost răzvrătit împotriva Celui Milostiv! O tată! Mă tem să nu te atingă o osândă de la Cel Milostiv şi să nu devi un aliat a lui şeitan!” (Coran 19: 42-45)

Din pacate există mulţi oameni care în momentul în care părinţii lor îmbătrânesc şi îşi pierd puterile le întorc spatele, iar acesta este un moment în viaţă lor când au nevoie de ajutor şi atenţie. Adesea întâlnim vârstnici ce se află într-o foarte grea situaţie materială şi spirituală şi se observă cu uşurinţă că motivul acestei probleme provine dintr-un stil de viaţă şi o mentalitate ce nu este în conformitate cu învăţăturile Coranului.

O persoană care consideră Sfântul Coran drept o călăuză se comportă cu părinţii săi, alţi membri ai familiei şi restul persoanelor din jurul său cu milă şi compasiune. El îşi va chema rudele, prietenii şi alte cunoştiinţe să trăiască conform învăţăturilor Coranului, deoarece Allah a poruncit celor cu credinţă să ajute să propovăduiască şi să răspândească islamului:

“Şi să îi previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi!” (Coran 26:215)

O familie care trăieşte conform învăţăturilor Coranului şi tradiţiei Profetului Muhammad (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) este întotdeauna o familie fericită în toate aspectele vieţii. Într-o comunitate de dreptcredincioşi toţi se bucură să fie alături de familia sa. Copii se comportă cu respect şi dragoste faţă de părinţii lor. Când rostim cuvântul “familie” ne gândim la blândeţe, dragoste, siguranţă şi suport comun. Dar este important să evidenţiem faptul că această stare de excelenţă poate fi obţinută numai printr-un mod de viaţă credincios şi complet în islam cu frică şi dragoste de Allah.

Dreptcredincioşii care lasă la o parte circumstanţele habituale pot cu uşurinţă să observe mediul lor înconjurător şi să înţeleagă că tot ceea ce “percepe” reprezintă o binecuvântare de la Allah Preaînaltul. Ei vor înţelege că totul – ochii, urechile, corpul, întreaga mâncare pe care o servesc, aerul curat pe care îl respiră, casele, bunurile şi proprietăţile, lucrurile pe care le deţin şi chiar micro-organismele şi stelele – există prin bunătatea şi mila lui Allah Preaînaltul. Aceste binecuvântări sunt prea multe pentru a putea fi numărate. Precum Domnul nostru ne spune în următorul verset, nu este posibil nici să clasificăm şi să enumeram toate aceste binecuvântări:

“Şi de aţi [vrea să] socotiţi binefacerile lui Allah, voi nu veţi izbuti să le număraţi. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]”(Surat an-Nahl:18)

Un dreptcredincios poate folosi toate aceste binecuvântări oferite lui în această lume, dar niciodată el nu va fi dezamăgit de ele şi astfel nu va uita să trăiască fără să se gândească la Allah, la învăţăturile Coranului sau Viaţa de Apoi. Nu contează cât de multe proprietăţi deţine, câţi bani sau putere etc niciodată nu îl vor provoca să devină ignorant sau arogant; pe scurt, niciodată nu îl vor conduce la abandonul învăţăturilor Coranului. El este conştient de faptul că toate aceste lucruri sunt binecuvântări de la Allah şi dacă El voieşte, El le poate lua înapoi. El este întotdeauna conştient că binecuvântările din această lume sunt tranzitorii şi limitate,reprezintă un test pentru el şi sunt doar reflecţii ale binecuvântărilor adevărate ale Paradisului. Pentru cineva care trăieşte conform învăţăturilor Coranului, binecuvântările din această lume cum ar fi proprietăţile şi poziţia sunt doar mijloace de a se apropia de Allah Preaînaltul şi de a-I mulţumi. Din acest motiv, scopul lui nu este să deţină binecuvântările din această lume deoarece această lume este una limitată. De exemplu, una dintre binecuvântările din această lume pe care omul o poate folosi în această lume de-a lungul întregii sale vieţi reprezintă o casa dar este de beneficiu numai pentru câteva decenii cel mult. Când viaţa acestuia în această lume se încheie, va lăsa în urma sa casa pe care a iubit-o, pentru care a muncit atât de mult de-a lungul vieţii sale. Nu există nici un dubiu că moartea marchează o separaţie definită între individual şi binecuvântările sale din această lume. Un dreptcredincios ştie că Allah este Stăpânul tuturor binecuvântărilor oferite lui şi că acestea provin numai de la El. El face orice poate pentru a-i mulţumi Domnului nostru Care a creat toate aceste binecuvântări şi care prin mila Sa le revarsă asupra noastră, şi să îi arate aprecierea. În schimb pentru binecuvântările nenumărate de la Allah, trebuie să facem orice efort posibil pentru a-I mulţumi atât prin ceea ce rosteşte şi realizează pentru a păstra vie în memoria sa imaginea binecuvântărilor oferite de Allah Preaînaltul şi pentru a vorbi şi celorlalţi despre ele. Câteva versete relevante pentru afirmaţiile anterioare găsim în Sfântul Coran:

“Şi Domnul tău îţi va dărui şi vei fi tu mulţumit! Oare nu te-a găsit El orfan şi ţi-a dat adăpost?Nu te-a găsit pe tine nepăsător şi te-a călăuzit? Nu te-a găsit pe tine sărman şi te-a făcut bogat? Cât despre orfan, pe el nu-l oprima! Cât despre cel care cere, pe el nu-l alunga! Iar cât despre îndurarea Domnului tău, despre ea vorbeşte!(Surat ad-Duha: 5-11)

“Oare vă miraţi că îndemnul vă vine de la Domnul vostru printr-un om dintre voi pentru a vă preveni? Aduceţi-vă aminte că El v-a făcut urmaşi ai neamului lui Noe şi v-a făcut mai mari la înfăţişare decât pe ei. Şi aduceţi-vă aminte de binefacerile lui Allah; poate că voi o să izbândiţi!”A’raf: 69)

Înainte de a mulţumi unii oameni aşteaptă binecuvântări speciale sau o anumită problemă sa fie rezolvata. Dar dacă ei ar fi meditat pentru un moment ar fi observat cu uşurinţă că viaţa omului este plină de binecuvântări. Continuu, în fiecare moment binecuvântări nenumărabile ne sunt oferite cum ar fi viaţa, sănătatea, inteligenţa, conştiinţa, cele cinci simţuri şi aerul pe care îl respiram. Ar trebui să mulţumim pentru fiecare dintre aceste binecuvântări în mod separat. Oamenii care sunt nepăsători cu preamărirea lui Allah şi colectarea dovezilor creaţiei Sale nu realizează valoarea acestor binecuvântări atâta timp cât le detin; ei nu mulţumesc şi inteleg valoarea acestor binecuvântări numai în momentul în care le sunt luate.Dar dreptcredinciosii observa cât de neajutorati sunt şi cât de mare nevoie au de aceste binecuvântări, şi astfel întotdeauna caută să îi multumeasca lui Allah Preaînaltul pentru ele. Dreptcredinciosii mulţumesc nu numai pentru bunăstare, proprietate şi posesii; dar conştientizând că Allah este Stăpânul tuturor, ei Îi mulţumesc pentru sănătate, ştiinţa, inteligenţă, pentru dragostea lor, pentru credinţa lor, pentru faptul că se află pe drumul cel drept, pentru asocierea cu dreptcredinciosii, pentru înţelegerea lor, pentru percepţiile lor şi pentru puterea lor fizică şi spirituală. Ei imediat mulţumesc lui Allah şi Îl preamăresc când au ocazia să vadă o priveliste frumoasă, când primesc ceva ce şi-au dorit, aud un cuvânt frumos şi sunt martori la acte de dragoste şi respect, Îl preamăresc caci El este Cel Milostiv, Îndurător. Dacă prin actele sale de mulţumire şi preamărire dreptcredinciosul demonstrează că binecuvântările nu l-au facut lacom sau arogant, Allah îi va oferi mai multe binecuvântări. Aceasta afirmaţie a lui Allah o găsim în Sfântul Coran:

“Şi când Domnul vostru a vestit: „Dacă veţi fi mulţumitori, vă voi înmulţi [binefacerile Mele], iar de veţi fi nemulţumitori, pedeapsa Mea va fi aspră!” (Surah Ibrahim: 7)

În acelasi timp, toate binecuvântările fac parte din testarea omului în această lume. Din acest motiv, credinciosul în afară de a mulţumi pentru ele, foloseşte binecuvântările oferite lui pe cât de mult posibil pentru a împlini fapte bune. Domnul nostru ne atrage atenţia asupra acestui lucru în Sfântul Coran:

“Dar nu! Va fi o flacără/ Ce-i va smulge pielea de pe cap/ Şi-l va chema pe cel care a întors spatele şi s-a depărtat/ Şi a adunat şi a grămădit în vase./ Omul a fost făcut nestatornic;/ Când are parte de rău, el este abătut/ Iar când are parte de bine, el este zgârcit” (Surat al-Ma’arij: 15-21)

Că raspuns la întrebarea ce anume oamenii ar trebui să ofere, Allah recomandă că omul să daruiască :

“Ei te întreabă ce trebuie să cheltuiască [pentru milostenie]. Spune: “Ceea ce vã prisoseşte [din bunurile voastre]”! (Coran 2:219)

Este o cerinţă a învăţăturilor Sfântului Coran că dreptcredinciosul să folosească o parte din câştigurile lor în afară de nevoile lor pentru calea lui Allah. Minimul reprezintă dania obligatorie ce este colectată de conducătorul sau liderul comunităţii pentru distribuirea lor săracilor, nevoiaşilor şi celor pe care Allah i-a menţionat în verset. Oferirea în plus de plata daniei nu este obligatorie dar este puternic recomandată.

Cu siguranţă modalitatea dreptcredincioşilor de a mulţumi pentru binecuvântările oferite lor este prin a folosi binecuvântările pe care Allah le-a oferit lor pentru a câştiga mulţumirea Lui. Un dreptcredincios este responsabil să folosească ceea ce i-a fost oferit pentru a îndeplini faptele bune pe care Allah Preaînaltul le-a poruncit. Alături de mijloacele materiale oferite de Allah, un dreptcredincios trebuie să îşi folosească corpul pentru a câştiga mulţumirea lui Allah şi să muncească pe calea Lui:

“Allah a cumpărat de la dreptcredincioşi sufletele şi bunurile lor,în schimbul Raiului, şi astfel ei luptă pe calea lui Allah, omorând şi fiind omorâţi. Aceasta este o făgăduinţă cu adevărat, pe care a luat-o asupra Lui, în Tora, în Evanghelie şi în Coran. Şi cine este mai credincios legământului său decât Allah? Bucuraţi-vă, aşadar, pentru negoţul pe care l-aţi tocmit, căci aceasta este marea izbândă, (Surat at-Tawba: 111)

O comunitate de individuali care trăiesc conform învăţăturilor Coranului şi tradiţiei Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) prin plata daniei şi faptele lor voluntare de a îndeparta violenţa, furtul şi alte activităţi greşite cauzate de sărăcie, foame şi alte asemenea probleme, iar prin voia lui Allah vor reuşi să asigure pacea şi liniştea la cel mai înalt nivel.