Griji inutile

Daca ne uitam la viata noastra si mai ales la preocuparile noastre, vom observa ca intreaga noastra energie se consuma pentru lucruri pe care Allah deja ni le-a garantat, ni le-a scris de cand eram in pantecele memelor noastre…

Cand fătul primeste suflet, Allah porunceste ingerului sa scrie daca fătul se va naste, daca va fi baiat sau fată, cat timp va trai si va scrie si proviziile sale, inzestrarile pe care le va primi in timpul vietii.

Dar omul cauta sa isi asigure ceva ce deja a fost scris, proviziile pentru aceasta lume, si uita cu desavarsire ceva ce nu a fost scris… proviziile din Viata de Apoi, pentru care trebuie sa se straduiasca acum, in aceasta viata. Allah Preainaltul a scris cat vom aveam in aceasta lume, sunt asigurati din punctul acesta de vedere, dar trebuie sa ne asiguram noi intrarea in Paradis, prin faptele noastre. Noi suntem atat de ocupati sa ne asiguram mancarea si un trai bun aici, dar nu ne mai ramane timp sa ne construim casa din Rai…

Ar trebui sa ne aducem aminte cum Allah ne-a asigurat hrana in aceasta lume, cum de fiecare data cand a taiat o cale, ne-a dat dublul ei… fara ca noi sa trebuiasca sa depunem un efort. Cand eram in pantecul mamei, aveam o singura cale de hrana, cordonul ombilical… Cand ne-am nascut, acest canal a fost taiat si ne-au fost datedoua cai de a ne hrani… pieptul mamei, a carui hrana stie sa fie rece cand ne este cald si calda cand ne este frig. Cand nu am mai putut sa luam hrana de la aceste doua cai, Allah ne-a oferitpatru cai: doua lichide – apa si laptele si doua solide – carnea si fructele, legumele. Niciodata Allah nu a inchis o cale, fara sa deschida alte cai…

Si cand omul moare cele patru cai se inchid, dar se vor deschide alte opt cai – Portile Paradisului. Dar acestea nu ii sunt garantate omului, acestea trebuie sa le ravneasca si trebuie sa se straduiasca pentru ele. Caile catre pierzanie in Viata de Apoi sunt mai multe si poate mai usoare, dar ce mare va fi chinul… Allah sa ne fereasca de ele!Asadar, frati si surori, sa ne trezim, sa ne gandim pentru ce merita sa muncim mai mult? Pentru ceva ce ne-a fost asigurat deja, sau pentru ceva ce trebuie sa castigam? Viata aceasta este efemera, dar Viata de Apoi este vesnica…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: