Drepturile omului in Islam

Vom intra in subiectul discutiei noastre cu o scurta introducere in Islam, credinta monoteista care imparte acelasi fundament cu alte doua religii divine care au precedat-o : Iudaismul si Crestinismul. Islamul recunoaste suprematia lui Preabunului Dumnezeu sau Allah, Cel Care a creat si stapaneste intregul Univers, respectandu-i pe totii trimisii lui Dumnezeu, impreuna cu cartile si invataturile pe care le-au adus. Islamul sustine egalitatea dintre barbat si femeie in fata Preaputernicului Dumnezeu. Islamul este cel care modeleaza sute de milioane de suflete, atentionand intreaga omenire in legatura cu durata efemera a vietii pe pamant si accentuand asupra eternitatii celei care va urma. Si nu in ultimul rand tot Islamul ofera umanitatii un ghid complet de viata cu ajutorul Coranului, care reprezinta cuvintele lui Dumnezeu, si al invataturilor profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !), ultimul trimis al lui Dumnezeu.

Misiunea acestuia a fost aceea de a scoate omenirea din starea de ignoranta si nedreptate in care se afla, departe de ghidarea dumnezeiasca pe care o primisera prin intermediul unei lant de trimisi si a unor carti divine. Cand profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) s-a nascut in anul 571 e.n., omenirea era plina de opresiune. Sclavia devenise un mod de trai. Femeile erau injosite, iar fetitele erau ingropate de vii, fiind considerate o rusine si un blestem. Drepturile omului, demnitatea, egalitatea, fraternitatea si libertatea erau demult apuse. Acesta era mediul pe care l-a intalnit Islamul, al carui inteles inseamna “pace”, si in care a trebuit sa transmita mesajul unei judecati curate si al justitiei sociale. Si a reusit sa doboare discriminarea bazata pe culoarea pielii, pe caste sociale, pe credinta, rasa sau nationalitate, instituind egalitatea, fratia si justitia drept piloni de sustinere ai statului islamic.

Din acest moment, drepturile omului, care niciodata nu mai fusesera exprimate atat de evident, devenisera parte integranta din viata de zi cu zi a musulmanului si regula dominanta a statului islamic, pana cand influentele externe au condus diferitele segmente ale societatii islamice departe de propriile sale valori si prescriptii divine.

Poate ca este putin cam tarziu in discursul nostru, dar pentru inceput sa vorbim pe scurt despre ce inseamna drepturile omului in Islam. Islamul a inzestrat umanitatea cu un set de reguli sociale care sa conduca viata intr-un mediu al egalitatii, securitatii, justitiei si realizarii de sine. Drepturile omului, sunt, prin urmare, analizate in acest context, cu precadere de cand ele au oferit indivizilor posibilitatea sa se afirme si sa conlucreze pentru a-si indeplini rolurile pe care le au in aceasta lume. Pe de alta parte, drepturile ar ramane fara niciun suport logic daca nu ar fi insotite si de obligatii.

In Islam, drepturile si responsabilitatile se imbina cu intelepciune. Prin urmare, drepturile se termina acolo unde exista riscul de a rani pe celalalt. In acest mod, daca activitatile cu caracter industrial si comercial nu doar ca sunt permise in Islam, ci chiar incurajate, fabricarea si vinderea de droguri – nu, deoarece acestea sunt daunatoare atat pentru individ, cat si pentru societate. Educatia, de asemenea, este mai mult decat permisa. Ea este imperativa prin versetele Coranului, insa tiparirea si difuzarea materialelor care sustin exploatarea sexuala – nu. Ea ar corupe iarasi atat individul, cat si societatea in care traieste. Afacerile financiare bazate pe profit si pierdere sunt si ele permise in Islam, dar nu si cele care implica dobanda si care ar putea sa exploateze nevoile, aducand avere celui care imprumuta si cheltuiala suplimentara celui care ia cu imprumut. In aceasta schema prezentata, Islamul mentine atitudinea demna a oamenilor, asa cum Preabunul Dumnezeu a spus in Coran : “Noi i-am cinstit pe fiii lui Adam …” (capitolul Al-‘Isra’ 17 : 70)

Legea islamica face referire la drepturi si obligatii sub un singur concept, hukm, sau lege, si apoi il integreaza sub o notiune si mai generala de adl¸ sau justitie. Din acest punct de vedere, toate fiintele umane sunt Khulafah sau reprezentantii lui Dumnezeu pe pamant, avand atribuite o serie de calitati pe care sa le exercite pe durata vietii lor. Fiind creaturile Preabunului Dumnezeu si supuse Lui, fiintele umane au fost inzestrate cu unele drepturi de catre Creator, drepturi care sunt inviolabile in fata celorlalti semeni. In contrast cu aceasta, exista drepturile seculare, oferite oamenilor astazi, cu mare fanfara.

Intr-un stat islamic, drepturile date de catre Atotputernicul Dumnezeu raman inalienabile, neputand sa fie suspendate sau abrogate de catre nimeni. Dumnezeu este Creatorul si Sustinatorul Universului si autoritatea Sa fata de legea propusa garanteaza stabilitatea omenirii in toate aspectele vietii, Dumnezeu fiind Atotestiutor si fara de eroare in judecata.

Islamul a prescris drepturi universale, fundamentale pentru umanitate, privita ca un intreg, si care pot fi remarcate in orice situatie s-ar gasi. Sangele omenesc nu poate fi varsat fara nicio justificare in fata legii divine. Nimeni nu poate fi privat de viata, libertate si drepturi in afara ei. Opresiunea impotriva femeilor, copiilor, varstnicilor, bolnavilor sau ranitilor nu este permisa. In aceasta lumina, nemusulmanii care traiesc in interiorul unui stat islamic au deplina protectie a respectivului stat, deplina libertate a constiintei si religioasa, putand sa relationeze cum doresc in interiorul limitelor trasate de lege, moralitate si decenta. Subliniind responsabilitatea protejarii nemusulmanilor, profetul Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) este citat ca ar fi spus : “Acela care aduce vreun prejudiciu unui dhimmi (nemusulman), ma loveste pe mine, iar acela care ma raneste pe mine il raneste pe Dumnezeu.”

In Islam nu exista drepturi divine acordate regilor, imamilor sau amirilor. Drepturile si responsabilitatile unui khalifah (conducator) sau amir (lider) au doar caracter functional si subiect al analizelor si schimbarii de catre oricine. Un khalifah este investit cu putere executiva doar cu scopul de a implementa vointa colectiva a ummah (comunitatii islamice). Iar autoritatea unui stat nu este mai mult decat o extindere a fortei individului, ea insasi putand face subiectul unui scrutin in orice moment.

In ceea ce priveste securitatea vietii si a proprietatii, instructiunile Profetului (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) date in mesajul sau de adio sunt remarcabile : “Vietile si proprietatile voastre va sunt interzise unele altora pana in clipa in care Il veti intalni pe Dumnezeul vostru in Ziua Judecatii.” Protejarea onoarei este prescrisa si ea in Coran : “O, voi cei care credeti ! Sa nu rada un neam de alt neam, care s-ar putea sa fie mai bun decat el, nici femeile [sa nu rada] de alte femei, care s-ar putea sa fie mai bune decat ele ! Nu va ocarati si nu va batjocoriti cu porecle unii pe altii. Ce rau este numele urat si rusinos, dupa credinta ! Iar cei care nu se caiesc, aceia sunt nelegiuiti.” (capitolul Al-Hujurat 49 : 11) Din acest verset se remarca pozitia superioara acordata onoarei individuale si protejarea ei de orice urma de defaimare. Dreptul de a riposta impotriva regimului dictatorial este si el instituit in Coran : “Lui Allah nu-I place rostirea de vorbe urate in auzul lumii, doar daca cineva este nedreptatit.” (capitolul An-Nisa’ 4 : 148)

Iata cum, in Islam repararea nedreptatii este un drept divin. Iar primul calif, Abu Bakr (r.a.), a spus chiar in primul sau discurs dupa moartea profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) : “Sa ma sprijiniti cand am dreptate, dar sa ma corectati cand gresesc; dati-mi ascultare atat timp cat urmez ordinele lui Dumnezeu si ale Profetului Sau; dar departati-va de mine cand voi devia de la ele.” Iar pentru libertatea constiintei si a convingerilor exista in Coran un verset incarcat de semnificatie : “Nu este silire la credinta !” (capitolul Al-Baqara 2 : 256)

Din perspectiva nevoilor primare exista versetul : “Si in averea lor se afla un drept pentru cersetor si pentru cel nevoias.” (capitolul Adh-Dhariyat 51 : 19) care supravegheaza resursele, facand din ele o obligatie care se stinge prin ajutorarea celor aflati in nevoi, a celor saraci si obligand la formularea unei politici publice axata pe o mai mare redistribuire a avutiei nationale intre state astfel incat nimeni sa nu ramana lipsit de satisfacerea nevoilor de baza.

Referitor la drepturile femeilor si la rolul familiei naturale ca structura de baza si pretioasa a societatii, haideti sa ne intoarcem la predica de adio a profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !), in care a spus urmatoarele :

“O, oameni ! Aveti frica de Dumnezeu in ceea ce priveste femeile ! Cu adevarat, voi le-ati luat prin grija lui Dumnezeu si vi le-ati facut legiuite prin cuvintele lui Dumnezeu. Ele au obligatia sa-si onoreze drepturile conjugale si sa nu faca lucruri necuviincioase. Voi insa aveti obligatia de a le asigura conditii bune de trai, adica hrana si imbracaminte corespunzatoare.”

Aici trebuie notat ca aceste cuvinte au apartinut Trimisului Preabunului Dumnezeu, fiind rostite in secolul al VII-lea, cand in afara zonei Islamului, pozitia femeii in societate era, cu unele exceptii, destul de modesta si chiar degradanta. Islamul, prin vocea profetului Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) a ridicat statutul sau, incununand-o drept un “partener si ajutor apropiat” al sotului. In Coran exista mai multe versete care-i confera femeii o pozitie egala in societate, cu drepturi proprii si de mostenire. Recunoasterea compententelor femeii nu doar in sanul familiei, ci si in afara ei, este isi gaseste intruchiparea in Aisa, sotia Profetului (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) care, dupa moartea sa, a ramas una dintre cele mai importante autoritati in materie de a inregistra hadisuri (colectie de vorbe si fapte ale Profetului care formeaza sursa secundara a legislatiei islamice din zilele noastre). Aceasta schimbare rapida in modul de tratare a femeilor in Islam, a avut loc, asa cum am mentionat, intr-o perioada in care pozitia femeii era mult sub cea ocupata de barbat si efectul a fost asezarea femeii pe o noua treapta in societatea islamica.

Desigur, au existat si exceptii, unele chiar in acele timpuri. Este si cazul primei sotii a Profetului (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !), Khadija. Ea a fost un excelent om de afaceri si un antreprenor care l-a angajat pe Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) drept coordonator al caravanelor sale comerciale. Ulterior s-a casatorit cu el, pe parcursul acestui mariaj Profetul (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) primind si profetia. Fiind pentru o perioada angajatorul lui Muhammed (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) si posedand o avere insemnata, Khadija nu se numara printre femeile sarmane, cum erau cele mai multe din societatea araba. In acest caz si in alte situatii similare intervine intelepciunea cuvintelor Trimisului lui Dumnezeu (pacea si binecuvantarea lui Dumnezeu sa fie asupra lui !) care au stabilit ca femeia este un “partener si ajutor apropiat” al sotului. Pe aceasta cale, in Islam s-au pus bazele unei pozitii emancipate a femeii, in toate domeniile economice si sociale.

Mai inainte, in acest discurs, am mentionat ca drepturile omului au fost pentru prima data stabilite in mod evident odata cu sosirea Islamului, dar ca ele au avut de suferit datorita influentelor externe. Sa detaliem acum acest aspect. Cand s-a intamplat aceasta tragedie, dintr-o varietate de cauze istorice si socio-politice, mai multe segmente ale societatii islamice, in special cele care deja fusesera afectate in mod treptat sub regulile coloniale din Asia, Africa sau de oriunde altundeva, s-au confruntat cu deteriorarea sistemului de valori mostenit. Rolul si statusul femeii in domenii precum educatia, dreptatea sociala si drepturile omului, au avut de suferit. Saracia, analfabetismul, in general cultura si moralitatea, au invadat societatile islamice in acelasi mod in care au facut si cu alte civilizatii anterioare. Lumea islamica a cazut prada unor situatii care au determinat-o sa-si piarda abilitatea de a reveni sau de a controla. Iar rezultatul se poate observa chiar in zilele noastre in unele dintre statele islamice.

Intrebarea care se ridica : poate fi facut Islamul responsabil pentru aceasta stare ? In cautarea unui raspuns, cineva va avea nevoie sa se intoarca catre alte religii, in mod special catre cele doua care au precedat Islamul si sa se informeze, spre exemplu, daca poate fi Crestinismul blamat pentru cateva colonizari discutabile din Asia, Africa sau din alte parti ale lumii petrecute in secolele XVIII si XIX, colonizari care au violat in permanenta drepturile omului.Sau poate sa fie tras la raspundere Crestinismul pentru cele doua razboaie mondiale ale secolului XX, cu pierderile imense de vieti omenesti si materiale ? Sau poate fi Crestinismul blamat pentru producerea si propulsarea bombelor atomice asupra oraselor Hirosima si Nagasaki care, printre altele, au incalcat si drepturile omului ? Ori religia crestina este cea care a introdus Holocaustul pe portile Europei, cel care a afectat in mod brutal drepturile omului ?

Poate Iudaismul, ca religie, pentru devierea din comportamentul evreilor cand Moise s-a aflat pe muntele Sinai aproape de Dumnezeu ? Sau, oare, poate fi tinuta ca responsabila religia iudaica pentru suferintele pe care poporul palestinian le indura din partea fortelor de ocupatie israeliene astazi, fiindu-le incalcate in mod abuziv drepturile omului ?

Raspunsurile nu sunt greu de gasit si in mod normal ele sunt unul singur : NU ! Asadar, acelasi algoritm de judecata, trebuie aplicat si in ceea ce priveste responsabilitatea Islamului pentru deficientele in problematica respectarii drepturilor omului care se pot observa in unele state islamice astazi si pe care le recunoastem deschis.

Si totusi, cauzele acestor deficiente tin mai degraba de circumstante sau de conditiile sociale, istorice, ancorate in neglijenta practicii coloniale, decat de practica islamica.

Ajunsi in acest punct al discutiei, imi vine in minte un lucruru interesant pe care doresc sa il impart cu dumneavoastra : “Religia nu poate gresi. Acest lucru il fac doar oamenii.”

Iata de ce, asa cum este importanta asigurarea unor masuri la nivel national si international care sa impiedice revenirea la colonianism, imperialism, comunism si alte curente “ismice” distructive sau la producerea si utilizarea armelor de distrugere in masa, tot asa de imperativa este si asistarea tuturor tarilor, inclusiv pe cele islamice afectate, in calea eforturilor acestora de a readuce – cat mai repede posibil, bucuria manifestarii drepturilor omului pe care Preabunul Dumnezeu, prin intermediul religiilor Sale divine, le-a conferit umanitatii.

Un pas important in aceata directie a fost facut de catre “Organizatia Conferintei Islamice”, cea care la Cairo, in august 1990, a adoptat in unanimitate “Declaratia drepturilor omului in Islam”.

Mi-ar placea sa-mi iau libertatea de a aduce in fata dumneavoastra, cateva din articolele sale, deoarece sunt reprezentative pentru discursul de astazi.

Articolul 1 :

a) Toti oamenii formeaza o singura familie, ai carei membri sunt uniti prin supunere in fata lui Dumnezeu si care provin din Adam. Toti oamenii sunt egali din punct de vedere al demnitatii, obligatiilor si responsabilitatilor de baza, fara nicio discriminare pe criterii de rasa, culoare, limba, sex, credinta religioasa, afiliere politica, pozitie sociala sau alte consideratii.

b) Toti oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, iar cel mai iubit de catre El sunt aceia care sunt cel mai de folos restului comunitatii. Niciunul nu este superior celuilalt decat in pietate si in plinirea de fapte bune.

Articolul 5 :

a) Familia reprezinta baza societatii, iar casatoria – caramida sa. Barbatii si femeile au dreptul la casatorie si nicio restrictie legata de rasa, culoare sau nationalitate nu poate sa-i impiedice sa-si exercite acest drept.

b) Barbatul este responsabil pentru sprijinul si bunastarea familiei.

Articolul 17 :

a) Oricine are dreptul sa traiasca intr-un mediu curat, departe de vicii si de coruptia morala, un mediu care trebuie sa cultive auto-dezvoltarea si care sa stea drept garant al statului si al societatii in general in exercitarea drepturilor.

b) Oricine are dreptul la ingrijire medicala si protectie sociala, precum si la toate inlesnirile pe care le ofera sociatetea si statul, in limitele resurselor de care dispun.

c) Statul trebuie sa asigure dreptul individual la o viata decenta, care sa permita satisfacerea tuturor nevoilor de baza si secundare, incluzand hrana, imbracaminte, locuinta, educatie, asistenta medicala si alte nevoi primare.

Iar in problematica guvernarii si a democratiei, articolul 17 prevede :

a) Autoritatea implica responsabilitate, abuzul sau gestionarea ei intr-un mod tendentios fiind interzise in mod categoric, astfel incat drepturile fundamentale ale omului sa poata fi garantate.

b) Oricine are dreptul sa participe direct sau indirect in activitatile privind administrarea tarii sale sau sa indeplineasca o functie publica conform prevederilor Shariei.

Acestea ma conduc catre concluzia acestei prezentari : “Declaratia drepturilor omului in Islam” reprezinta primul pas in revigorarea drepturilor si obligatiilor pe care Preainaltul Dumnezeu le-a lasat pentru oameni, cei care le conduc pe toate celelalte creaturi ale Sale de pe Pamant. In fata realitatilor si constrangerilor care ingradesc mersul in aceasta directie, adoptarea acestei declaratii inseamna cativa pasi facuti in plus pe un drum lung si dificil. Imi place sa cred ca acesti cativa pasi ne sunt suficienti sa intelegem ca merita sa continuam aceasta calatorie.

Nota de subsol : Acest discurs a fost tinut de catre subsemnatul, cu ocazia conferintei “Descopera adevarul despre Islam”, desfasurata la Universitatea Ecologica din Bucuresti in data de 23 mai 2008.

2 Comments

  1. Samuel said,

    May 28, 2011 at 10:50 am

    Multumim pentru acest articol util. Ne puteti indica o sursa unde putem citi in intregime Declaratia Drepturilor Omului in Islam (Cairo 1990) in limba romana, nu engleza? Va multumesc.

  2. islaminromania said,

    May 28, 2011 at 10:54 am

    Din pacate nu stiu. In postarea de mai sus sunt doar cateva articole traduse. Nu stiu daca exista o traducere completa a declaratiei.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: