20 de miracole stiintifice in Sfantul Coran

O serie de concluzii în legătură cu constantele ştiinţifice coranice principale referitoare la ştiinţele pământului, pe care omul le-a descoperit după trecerea multor secole de la revelaţie. Ele constituie, alături de alte constante ştiinţifice din diverse domenii ale ştiinţelor materiale şi umane, unul din aspectele miracolului veşnic al revelaţiei şi o dovadă logică ştiinţifică indubitabilă a faptului că Sfântul Coran este cuvântul lui Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul:

1. Astăzi, este general acceptat în domeniul cosmologiei că pământul şi cerurile, adică Universul în ansamblu, a fost la început un singur bloc care ulterior s-a divizat în miliarde de galaxii alcătuite fiecare în parte din milioane şi miliarde de stele şi planete, aşa cum sunt astăzi. Următorul verset sfânt face aluzie la această constantă ştiinţifică cunoscută sub numele de marea explozie (Big-Bang) de către cei mai mulţi cercetători din domeniile astronomiei şi cosmologiei şi susţinută, în secolul al XX-lea, de savantul George Ghamov şi de alţii: „Oare nu văd cei care nu cred că cerurile şi pământul au fost împreună şi că Noi le-am despărţit? (Al-‘Anbiya’: 30).

2. Sursa primară a apei, care acoperă aproape trei sferturi din globul pământesc, este pământul, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Şi a făcut să iasă din el apa lui şi păşunea lui” (An-Nazi’at: 31) şi cum au afirmat savanţii geologi şi hidrologi, în secolul al XX-lea.

3. Pământul are o vârstă de patru miliarde şi jumătate de ani, iar Universul are o vârstă de aproximativ şaisprezece miliarde de ani, iar unele stele s-au format cu miliarde de ani înaintea formării pământului. Următoarele versete sfinte se referă la acest adevăr ştiinţific: „Sunteţi voi mai greu de făcut sau cerul pe care l-a înălţat El?/ El a ridicat bolta lui şi l-a orânduit pe deplin,/ El a făcut întunecată noaptea lui şi a scos la iveală ziua lui/ Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 27-30).

4. Adevărata formă a pământului este ovală, chiar dacă pare sferică. Coranul cel Sfânt se referă la acest adevăr ştiinţific descoperit de Newton în secolul al XVII-lea în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30); „El înfăşoară noaptea peste zi” (Az Zumar: 5).

5. Pământul prezintă crestături în scoarţa exterioară şi în celelalte părţi ale sale şi această axiomă ştiinţifică principală din geologie, care a fost exprimată de savantul Wegener şi de alţii, în secolul al XX-lea, este conţinută şi în cuvintele lui Allah Preaînaltul: „Şi pe pământul cu crăpături!” (Al-Tariq: 12).

6. Indepărtarea continentelor şi expansiunea oceanelor sunt rezultatul pământului crăpat şi ele sunt două axiome ştiinţifice în geologie şi formarea continentelor şi a oceanelor, însă Coranul cel Sfânt se referă, de asemenea, la expansiunea şi întinderea pământului: „El este Cel care a întins pământul şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d: 3);

„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Al-Hijr: 19); „

Şi pe pământ şi pe ceea ce l-a făcut întins” (Aş-Sams: 6);

„Şi pământul, după aceea, l-a întins” (An-Nazi’at: 30).

7. Ştiinţa nu a descoperit rolul pe care-l joacă munţii în asigurarea echilibrului pământului, împiedicându-l să se balanseze sau să se încline, în ciuda rotirii sale în jurul propriei axe şi în jurul soarelui, decât în secolul al XIX-lea, datorită savanţilor Eurie, Duton şi alţii, însă în Coranul cel Sfânt întâlnim câteva versete care se referă clar la rolul munţilor în asigurarea echilibrului pământului, între care:

„Şi munţii ca ţăruşi?” (An-Naba’: 7);

„Şi a aşezat pe el munţi şi râuri” (Ar-Ra’d:3);

 „El a aşezat pe pământ munţi statornici” (Al-Nahl: 15);

„Noi am făcut pe pământ munţi neclintiţi” (Al-Anbiya’: 31);

„Şi nu am făcut pe el munţi trainici, semeţi?” (Al-Mursalat: 27);

„Am aruncat pe el munţi neclintiţi” (Qaf: 7).

8. Toţi munţii – vulcanici, calcaroşi sau combinaţi,- s-au format sub apă, datorită alunecării componentelor lor, fie de sus în mare, fie din interiorul pământului. Cuvântul „arunca” se repetă în următoarele versete:

„El a aruncat pe pământ munţi statornici, ca să nu se clatine cu voi, râuri şi drumuri” (An-Nahl: 15);

„A aruncat [înfigând] în pământ munţi trainici, pentru ca el să nu se clatine cu voi şi a risipit pe el tot felul de vietăţi” (Luqman: 10);

 „Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” (Al-Hijr: 19);

„Iar pământul l-am întins Noi şi am aruncat pe el munţi neclintiţi şi am făcut să crească pe el din fiecare soi minunat” (Qaf: 7).

9. Domnul a caracterizat cerul numindu-l „cu revenirea”, „Pe cerul cel cu revenirea” (At-Tariq: 11), adică printre caracteristicile lui se numără şi reducerea lucrurilor la starea lor anterioară, iar cerul reprezintă tot ceea ce se află deasupra noastră. Indiferent dacă limităm sensul cerului la stratul atmosferic, care se ridică deasupra pământului, sau prin el avem în vedere întregul Univers. Atât învelişul atmosferic cât şi Universul au proprietatea de a aduce lucrurile la starea lor anterioară şi acest lucru a fost descoperit de ştiinţele învelişului atmosferic, astronomiei şi Universului, în secolul al XX-lea.

10. Domnul a caracterizat cerul prin „cel cu drumuri”, „Pe cerul cel bine întocmit” (Adh-Dhariyat: 7) şi ştiinţa a descoperit, în secolul al XX-lea, că în stratul atmosferic şi în Univers se află drumuri şi traiectorii prin care s-a ieşit în spaţiul extraterestru şi s-a revenit pe pământ.

11. Coranul a stabilit numărul straturilor cerului de deasupra noastră la şapte straturi:

„Şi am durat deasupra voastră şapte ceruri unul peste altul” (Al-Mulk: 3);

„Oare nu aţi văzut voi cum acreat Allah şapte ceruri, unul peste altul?” (Nuh: 15);

„Deasupra voastră am făcut Noi şaptestraturi. Şi Noi nu suntem cu nebăgare de seamă faţă de creaturi” (Al-Mu’minun: 17).

Omul a descoperit, în secolul al XX-lea, că în stratul atmosferei terestre de deasupra noastră se află şapte straturi bine conturate şi cu drumuri. Există şapte ceruri înalte, aşa cum a spus Allah Preaînaltul: „Ta, Ha./ Noi nu ţi-am pogorât Coranul pentru ca tu să fii nefericit,/ Ci ca o chemare pentru acela care se teme [de Allah],/ [Şi ca] o revelaţie de la Acela care a creat pământul şi cerurile cele înalte” (Ta-Ha: 1-4). Ştiinţa nu ştie nimic despre ele până în momentul de faţă şi s-ar putea să nu afle nimic despre ele nici în viitor, căci ele sunt probabil situate în afara limitelor Universului – dar Allah ştie cel mai bine!

12. Ştiinţa nu a făcut distincţie între vânturi şi nori decât în secolul al XVII-lea, datorită învăţatului Decartes. خn Coranul cel Sfânt, există zeci de versete, alături de numeroasele tradiţii, care fac distincţie clară între ele:

„Allah este Cel care trimite vânturile şi ele ridică nori, iar El îi risipeşte pe cer, aşa după cum voieşte, şi îi face pe ei bucăţi” (Ar-Rum: 48);

„Pe cele care risipesc, împrăştiind,/ Şi pe cele care poartă povară” (Adh-Dhariyat: 1-2).

13. Rolul vânturilor de fecundare a norilor, acţiunea lor asupra condensării picăturilor minuscule din care sunt alcătuiţi norii, pogorârea ploii din ei şi cauzele producerii fulgerului nu au fost cunoscute decât în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, datorită cercetătorilor Coulier, Atiken şi Wegener. خn următoarele cuvinte ale lui Allah Preaînaltul se face o referire clară la rolul vânturilor: „Şi Noi trimitem vânturile care fecundează şi trimitem apă din cer pe care v-o dăm de băut, însă voi nu o puteţi strânge” (Al-Hijr: 22).

14. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, cercetătorii în domeniul apei au considerat că apa din pânza freatică provine din mare, în vreme ce apa din pânza freatică provine din cer, aşa după cum a grăit Allah Preaînaltul: „Şi Noi am pogorât apă din cer cu măsură. Apoi, Noi am făcut-o să stea în pământ” (Al-Mu’minun: 18).

15. خnainte ca ştiinţa să descopere, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, legile care guvernează amestecul lichidelor şi bariera dintre mări şi mări, Coranul cel Sfânt s-a referit la aceasta, căci Allah Preaînaltul a grăit: „El a slobozit cele două mări ca să se întâlnească,/ Dar între ele este o stavilă pe care ele nu o pot trece” (Ar-Rahman: 19-20).

16. Ştiinţele oceanelor au descoperit, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, că în adâncurile abisale ale mărilor se formează valuri violente, în vreme ce Allah Preaînaltul, s-a referit clar la acest lucru, atunci când a grăit: „Sau [ele sunt] ca întunericurile dintr-o mare adâncă, fără fund, pe care o învăluie valurile , iar peste ele alte valuri şi deasupra lor norii” (An-Nur: 40).

17. خnainte ca ecologiştii să tragă semnalul de alarmă în legătură cu pericolele poluării mediului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, Domnul l-a avertizat pe om în această privinţă, prin cuvintele Sale:

„Stricăciunea s-a arătat pe uscat şi pe mare, din pricina a ceea ce săvârşesc mâinile oamenilor, pentru ca [Allah] să-i facă pe ei să guste o parte din ceea ce au făcut ei. Poate că ei se vor întoarce!” (Ar-Rum: 41);

„Nu faceţi stricăciune pe pământ, după buna lui întocmire” (Al- ‘A’raf: 56).

18.Inainte ca biologii să vorbească despre echilibrul mediului, Coranul cel Sfânt s-a referit la acest lucru, căci Allah Preaînaltul a grăit:

„Şi am lăsat să crească pe el de toate, cu măsură cumpănită” (Al-Hijr: 19);

„Şi cerul El l-a înălţat şi El a stabilit balanţa,/ Pentru ca voi să nu fiţi nedrepţi la cumpănire” (Ar-Rahman: 7-8);

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite” (Al-Qamar: 49);

„Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială” (Al-Furqan: 2).

19. Inainte ca ştiinţa să descopere ciclul făpturilor cu viaţă şi fără viaţă din natură, în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, următoarele versete sfinte s-au referit la acest lucru:

„Oare nu am făcut Noi pământul un loc care-i adună/ Pe cei vii şi pe cei morţi?” (Al-Mursalat: 25-26);

„Allah creează făptura, apoi o face din nou, apoi la El veţi fi aduşi înapoi” (Ar-Rum: 11);

„El este Cel care face prima oară făpturile şi apoi le face din nou şi aceasta este şi mai uşor pentru El” (Ar- Rum: 27);

„Spune: „Oare se află printre asociaţii voştri vreunul care să creeze o făptură şi să o readucă [la viaţă după moarte]?” Spune: „Allah creează făptura şi, apoi, o readuce! Cum de puteţi voi să staţi departe?” (Yunus: 34);

„El este Cel care face prima oară [creaţia] şi El este Cel care o face din nou” (Al-Buruj: 13).

20. Inainte ca ştiinţa despre comportamentul animalelor să fi descoperit, în secolul al XIX-lea, că diversele specii de animale alcătuiesc comunităţi, asemenea oamenilor, cu o organizare proprie fiecărei specii, în Cartea lui Allah am citit: „Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte” (Al-‘An’am: 38).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: