Semnificaţia credinţei în Lumea de Apoi şi influenţa acesteia

Credinţa în Lumea de Apoi şi în lucrurile nevăzute este fundamentală în credinţa islamică. De aceea, a crede în Ceasul din Urmă şi în semnele acestuia intră în credinţa în Cele Nevăzute. Credinţa nu înseamnă doar simple cuvinte. Trebuie să fim conştienţi de prezenţa şi bunătatea lui Allah. Când facem acest lucru, nu mai avem în faţa ochilor treptele. Toate faţărniciile şi natura trecătoare a prezentului încetează să ne mai subjuge,
căci vedem Ziua de Apoi ca şi cum ar fi cea de azi. De asemenea, vedem lucrarea lui Allah în Lumea Sa şi în noi. Îngerii Săi, Trimişii Săi şi Mesajul Său nu mai sunt îndepărtaţi de noi, ci intervin în trăirile noastre.
Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus: “﴾ Cuvioşia nu stă în a vă întoarce feţele spre Răsărit sau spre Apus, ci cuvioşia este a crede în Allah şi în Ziua de Apoi, în îngeri, în Carte şi în profeţi, a da din avere – în pofida iubirii pentru ea – rudelor, orfanilor, sărmanilor, călătorului, cerşetorului şi pentru răscumpărarea robilor, a împlini Rugăciunea [As-Salat] a da Dania [Az-Zakat], a-şi ţine legământul dacă s-a legat, a fi răbdător la nenorocire, la rău şi în momentele de primejdie. Aceştia sunt cei drepţi, aceştia sunt cei evlavioşi! ﴿”[Coran 2:177]

“﴾ Apoi când ele ajung la timpul prescris, atunci sau ţineţi-le, după cuviinţă, sau despărţiţi-vă de ele, după cuviinţă! Şi luaţi ca martori doi oameni drepţi dintre voi şi faceţi mărturie faţă de Allah! Cu aceasta este îndemnat cel care crede în Allah şi în Ziua de Apoi! Iar aceluia care este cu frică de Allah, îi va da El o ieşire [bună] ﴿ “[Coran 65:2]

În timpul pelerinajului, este indicat ca pelerinii să-şi aducă provizii, pentru a nu fi nevoiţi să recurgă la cerşit. Aşadar, dacă pentru o călătorie făcută pe Pământ este nevoie de provizii, cât de important este oare să-ţi faci provizii pentru călătoria spre Lumea de Apoi? „Cea mai bună provizie este evlavia”, care este acelaşi lucru cu teama faţă de Allah. Allah Preamăritul şi Preaînaltul a spus:
“﴾ Pelerinajul are loc în lunile cunoscute. Aceluia care s-a decis să facă Pelerinajul în aceste luni îi sunt oprite în timpul Pelerinajului împreunarea cu muierea, nesupunerea şi cearta. Şi binele pe care îl faceţi, Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi să fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte! ﴿”[Coran 2:197]
Cu acordul lui Anas bin Malik s-a relatat: „Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – l-a trimis pe Busaisa să cerceteze caravana lui Abu Sufian. El s-a întors şi s-a întâlnit cu nobilul Profet – Allah să-l  binecuvânteze şi să-l miluiască! – în casa sa, unde, în afară de mine şi de el, nu se mai afla nimeni. (Nu-mi amintesc dacă el (Anas) a făcut sau nu o excepţie cu câteva dintre soţiile nobilului Profet – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) I-a povestit noutăţile referitoare la caravană. (Auzindu-le,) Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a ieşit în grabă şi le-a vorbit oamenilor astfel: „Avem nevoie (de bărbaţi). Oricine are cu el un animal gata de drum să vină să călărească alături de noi”.
Oamenii au început să-i ceară permisiunea de a-şi aduce animalele de călărie ce păşteau pe dealurile din apropierea Medinei. Dar el a zis: „Nu, (doresc să vină) doar cei care au animalele deja pregătite”. Aşadar, Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – şi companionii săi s-au
îndreptat spre Badr şi au ajuns acolo, stricând astfel planurile politeiştilor (din Mecca). Când au ajuns şi politeiştii acolo, Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Nimeni să nu facă vreo mişcare decât dacă eu mă aflu în fruntea sa.” (În acest moment), politeiştii au înaintat (spre noi) şi Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Ridicaţi-vă să intraţi în Paradis, care este egal ca întindere cu cerurile şi pământul.”
Omair bin Al-Humam Al-Ansari a zis: „Mesager al lui Allah, este Paradisul egal ca întindere cu cerurile şi pământul?” El a zis: „Da.” Omair a zis: „O, Allah!” Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: „Ce te-a făcut să rosteşti aceste cuvinte?” (adică „O, Allah”). El a răspuns: „O, Mesager al lui Allah! Nimic, numai dorinţa de a mă afla printre locuitorii
acestuia”. El a zis: „Tu te afli cu siguranţă printre locuitorii Paradisului”. Atunci şi-a scos din traista sa curmale şi a început să le mănânce. Apoi a spus: „Dacă aş trăi până aş mânca aceste curmale, atunci cu siguranţă viaţa ar fi lungă!”
(Povestitorul a spus): „A aruncat atunci toate curmalele pe care le avea.” (relatat de Muslim).
Într-o altă relatare se spune: «S-a întors la prietenii săi şi a zis: „Vă salut!” (de rămas bun). Apoi şi-a rupt teaca săbiei, a aruncat-o, a înaintat cu sabia în mână spre duşmani şi a luptat până a fost ucis.» (relatat de Muslim).
Există diferenţe clare între un necredincios şi cel care este cu credinţă dreaptă în Allah şi în Lumea de Apoi. Acestea se văd clar în comportament, îngăduinţă, stil de viaţă şi multe altele. Dacă un drept-credincios are ocazia de a se bucura de un anumit lucru, el îi mulţumeşte lui Allah şi prin asta face o faptă bună. Iar, dacă are o problemă sau un necaz şi arată căinţă şi răbdare, atunci înfăptuieşte de asemenea o faptă bună. Această dublă răsplată este rezervată doar celor cu adevărat credincioşi. Suhaib a relatat că Mesagerul lui Allah – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască! – a zis: «Ferice de credincios, căci în fiecare treabă a sa se găseşte o faptă bună, şi doar în cazul unui credincios se face o astfel de excepţie, căci, dacă se bucură, el mulţumeşte (lui Allah) şi prin asta face o faptă bună şi dacă intră la încercări şi suportă cu răbdare, face o faptă bună.» (relatat de Muslim)
În Ziua Judecăţii, când se va confrunta cu toate faptele bune pe care le-a  făcut şi cu toate faptele rele pe care le-a făcut, sufletul fiecărei fiinţe şi-ar dori să existe o distanţă imensă între el şi toate faptele sale rele. Însă Allah vă avertizează şi vă prevesteşte să vă temeţi de El şi de pedeapsa Lui şi Allah le dăruieşte numai bunătate celor care-L slujesc cu credinţă.
Temeţi-vă, căci fiecare faptă comisă în această viaţă va fi luată în calcul. Şi judecata va fi dreaptă. ﴾ Şi cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! ﴿ Şi în ea e scris tot ce am făcut, exact aşa cum a fost, nimic nu v-a fi modificat. Păcătosul îşi va primi pedeapsa prin faptele rele pe care le-a săvârşit şi pedeapsa va fi pe merit.
Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a spus:
﴾ Şi cartea [fiecăruia] va fi pusă dinaintea [lui cu faptele sale]! Îi vei vedea pe păcătoşi înfricoşaţi de ceea ce se află în ea. Şi vor grăi ei: „Vai nouă! Ce-i cu această carte care nu a lăsat nimic nepomenit, nici cel mai mic, nici cel mai mare păcat?!” Şi ei vor afla dinaintea lor tot ceea ce au săvârşit şi nu-l va nedreptăţi Domnul tău pe nici unul! ﴿ [Coran 18:49]
Este o mare greşeală să nu te căieşti de păcatele făcute anterior. Însă păcătosul care nu crede în Ziua Judecăţii şi nu are conştiinţă persistă în păcatele sale, punându-şi în primejdie viitorul. Păcătosul nu crede că în Viaţa de Apoi va plăti consecinţele acestei vieţi. El nu crede în Lumea de Apoi. Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a spus:
﴾ Însă omul voieşte mai degrabă să păcătuiască înainte. ~ El întreabă: „Când va fi ziua Învierii?” ﴿ [Coran 75:5-6]
Necredincioşii spun: „Nu există altă viaţă decât viaţa noastră pământească şi noi nu vom fi niciodată înviaţi în Ziua Învierii”. Perfidia lor nu a fost  datorată dorinţei de cunoaştere, ci perversităţii şi egoismului. În inima lor s-a instalat o boală. De aceea, nici cugetarea lor, nici urechile lor, nici ochii lor nu mai judecă, nu mai aud, nu mai văd aşa cum trebuie. Ei răstălmăcesc
ceea ce văd sau ceea ce sunt învăţaţi şi se afundă astfel şi mai adânc în păcat. Vicleşugurile pe care, înainte de a se afla la Locul de Judecată, le foloseau pentru a-i manipula pe ceilalţi, devin evidente în proprii lor ochi. Ei par a spune: „Nu există Viaţă de Apoi. Nu este nici o îndoială că vom muri sau că trăim această viaţă pământească: unii mor, unii se nasc şi astfel ciclul vieţii se roteşte. Însă, cum ar putea fi morţii reînviaţi?”
Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a spus:
﴾ Şi ei zic: „Nu există [altă viaţă] decât viaţa noastră pământească şi noi nu vom fi înviaţi!” ﴿ [Coran 6:29]
Cei care nu-L recunosc pe Allah sau îi fac asociaţi (lui Allah) şi nu cred în Ziua de Apoi sau în Ziua Învierii sunt „cei mai poftitori” după o viaţă materială dintre oameni şi şi-ar dori „să trăiască o mie de ani”. Dar nici măcar o astfel de viaţă nu-i va putea salva de crunta pedeapsă.
Allah Preamăritul şi Preaînaltul a zis:
﴾ Vei afla că ei sunt cei mai poftitori de viaţă dintre oameni, mai mult chiar decât păgânii. Ar vrea fiecare dintre ei să i se dea să trăiască o mie de ani. Dar nu se va găsi izbăvitor de chinuri pentru el, nici de va trăi atât de mult, căci Allah vede ce fac ei. ﴿ [Coran 2:96]
„Rezultatele” comportamentului lor răutăcios încep să se manifeste chiar din această viaţă fie prin faptele comise, fie prin neliniştile sufleteşti. Însă adevăratele consecinţe vor fi văzute prin „crunta pedeapsă” a Zilei de Apoi. Căinţa lor nu îi este necesară lui Allah şi faptul că ei resping Adevărul nu afectează în nici un mod răspândirea acestuia. Allah nu are nevoie de nimeni şi de nimic. El trimite Mesajul Său pentru binele omenirii, iar cei ce nu acceptă vor suferi prin ignorarea sau respingerea acestuia. Ei refuză să credă că există viaţă după moarte sau că ar avea şi o altă obligaţie în afară de ceea ce se vede în această viaţă pământească. Dacă ar fi adevărat, ar însemna că toate beneficiile acumulate prin înşelătorie şi nedreptate ce nu-şi găsesc pedeapsa în această lume – şi multe dintre ele nu-şi găsesc pedeapsa în această lume – vor fi ale păcătoşilor, în timp ce toate pierderile şi durerile suferite prin cinste şi dreptate, dacă nu-şi găsesc răsplata în această lume, nu-şi vor mai găsi nici un fel de răsplată. Aceasta ar fi o situaţie ciudată într-o lume dreaptă. Suntem învăţaţi că acest lucru nu e adevărat. Ştim cu siguranţă că ne vom găsi adevărata dreptate într-o viaţă de apoi, că va exista o Zi în care toţi morţii vor fi înviaţi şi că în acel moment toate semnificaţiile faptelor comise ni se vor înfăţişa cu claritate. Allah Preaslăvitul şi Preaînaltul a spus:
﴾ Aceia care nu au crezut, au pretins că ei nu vor mai fi înviaţi. Spune: „Ba da! Pe Domnul meu! Veţi fi voi înviaţi şi apoi vi se va vesti vouă ceea ce aţi făcut! Şi acesta este un lucru uşor pentru Allah”. ﴿ [Coran 64:7]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: