Adam si Eva

Vom relata pentru început acele versete pe care Allah Preaînaltul le-a grăit cu referire la începuturile rasei umane: povestea lui Adam şi Eva. Versetele ne dezvăluie amănunte referitoare la prima creaţie şi la scopul existenţei umane.
„Şi când Stăpânul tău le-a zis îngerilor: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor [khalifa]”, i-au răspuns: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge, când noi Ţie îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie?”. Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi” ~ Şi l-a învăţat pe Adam numele tuturor lucrurilor. Apoi le-a arătat îngerilor şi le-a zis: “Vestiţi-Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteţi întru dreptate!”. ﴿ [Coran 2:30,31]
﴾ I-au răspuns ei: “Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept” ~ Şi i-a zis El: „O, Adam, vesteşte-le numele lor!” Şi după ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus că Eu le ştiu pe cele tainice din ceruri şi de pe pământ, după cum ştiu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi?” ~ Şi atunci când am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, în afară de Iblis, care nu a voit, ci s-a semeţit şi a rămas printre cei necredincioşi.” ﴿ [Coran 2:32-34]

﴾ Şi zis-am Noi: „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!” ~ Şeitan i-a ademenit [să mănânce] din el şi i-a scos pe ei de unde se aflau. Şi le-am zis lor: “Coborâţi şi duşmani vă veţi fi unul altuia! Şi veţi avea pe pământ un sălaş şi cele trebuincioase până la un timp!” ~ Adam a primit de la Domnul său cuvinte [cu care să se roage] şi [El] l-a iertat, căci El este Iertător, Îndurător. ﴿ [Coran 2:35-37]
﴾ Am zis: „Coborâţi [din Rai] cu toţii şi când va veni pentru voi de la mine o Călăuzire, cei care vor urma Călăuzirea Mea nu vor avea a se teme şi nici nu se vor întrista. ~ Iar aceia care nu cred şi iau semnele Noastre drept minciuni, aceia fi-vor părtaşii Focului şi în el veşnic se vor afla”. ﴿ [Coran 2:38,39]
Allah Preaînaltul a grăit: ﴾ „Înaintea lui Allah, Isus este asemenea lui Adam, pe care El l-a făcut din lut şi apoi i-a zis lui “Fii” şi el a fost.” ﴿ [Coran 3:59]
Şi El a grăit în Surat An-Nisa:
﴾ „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele  două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi!” ﴿ [Coran 4:1]
De asemenea Allah a grăit:
﴾ „El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea. Dar când s-a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându-se] către Allah, Domnul lor: “De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori!”.” ﴿ [Coran 7:189]

Şi El a grăit:
﴾ „Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi îngerilor: “Prosternaţivă înaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis, care nu a fost printre cei care s-au prosternat. ~ L-a întrebat: “Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit?” A răspuns: “Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut!” ~ A grăit [Allah]: “Coboară de aici, ca să nu te mai arăţi semeţ aici! Deci ieşi afară şi tu vei fi dintre cei vrednici de dispreţ!”. ﴿[Coran 7:11-13]
﴾ „A răspuns: “Dă-mi un răgaz până în Ziua când vor fi înviaţi [din morţi]!” ~ A grăit [Allah]: “Vei fi dintre aceia cărora li se va da păsuire!” ~ A zis [Iblis]: Pentru că m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept ~ Şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori” ~ A grăit [Allah]: “Ieşi de aici, dispreţuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi!” ﴿ [Coran 7:14-18]
﴾ „Iar tu, o, Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mâncaţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă  apropiaţi de acest pom, căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuiţi!” ~ Dar Şeitan i-a ispitit, voind să le arate goliciunile care le fuseseră ascunse, zicând: “Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să nu  fiţi nemuritori!” ~ Şi el s-a juruit lor: “Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor!” ﴿ [Coran 7:19-21]
﴾ „Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat [zicându-le]: “Oare nu v-am oprit Eu de laacest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?” ~ Şi au răspuns ei: “Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi” ~ Le-a spus [Allah]: Coborâţi! Vă veţi fi duşmani unul altuia şi pe pământ veţi avea sălaş şi plăcere până la un timp!” ~Apoi [a mai] grăit: “Pe el veţi trăi, pe el veţi muri şi din el veţi fi voi scoşi! ﴿ [Coran 7:22-25]
Iar în alte versete a grăit:
﴾ „Noi l-am făcut pe om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, ~ Iar pe djinn l-am făcut şi mai înainte, din focul fierbinte. ~ Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, ~ Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!” ~ Şi s-au prosternat toţi îngerii laolaltă,” ﴿ [Coran 15:26-30]
﴾ „Afară de Iblis, care s-a împotrivit să fie împreună cu cei ce s-au prosternat. ~ Atunci a zis: „O, Iblis! De ce nu eşti tu împreună cu cei care se prosternează?” ~ I-a răspuns: „Eu nu mă voi prosterna dinaintea unui om pe care l-ai făcut din lut tare, provenind dintr-un nămol moale!” ~ A zis: „Ieşi din el şi vei fi tu izgonit! ~ Şi blestemul [să fie] asupra ta până în Ziua Judecăţii” ~ Dar el a zis: „Doamne, dă-mi mie păsuire până în ziua în care ei vor fi înviaţi!” ﴿ [Coran 15:31-36]
Allah de asemenea a grăit:
﴾ „Şi când Noi le-am zis îngerilor: “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”, s-au prosternat ei, afară de Iblis, care a zis: “Să mă prosternez eu dinaintea aceluia pe care L-ai creat din lut?”” ﴿ [Coran 17:61]
Şi El a grăit:

﴾ „Şi când Noi le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!”,s-au prosternat ei, afară de Iblis care era dintre djinni şi nu s-a supus poruncii Domnului său. Îi luaţi voi pe el şi pe urmaşii lui drept ocrotitori în locul Meu, când ei vă sunt vouă duşmani? Acesta este rău schimb pentru nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 18:50]
În Surat Ta-Ha, Allah a grăit:
﴾ „Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie. ~ Şi când Noi le-am zis îngerilor: „Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!”, s-au prosternat ei, afară de Iblis, care s-a  împotrivit. ~ Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit! ~ El este pentru tine; pentru ca să nu-ţi fie foame în el şi să nu fii gol, ~ Pentru ca să nu-ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”.” ﴿ [Coran 20:115-119]
﴾ „Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?” ~ Şi au mâncat ei doi din el şi li s-a arătat goliciunea lor şi au început să coasă, pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire. ~ Apoi l-a ales pe el Domnul său, l-a iertat pe el şi l-a călăuzit.” ﴿ [Coran 20:120-122]
﴾ El a zis: „Coborâţi amândoi din el [din Paradis]! Vă veţi fi toţi duşmani unul altuia! Apoi, dacă va mai veni la voi o călăuzire din partea Mea, acela care va urma calea Mea cea dreaptă nu va rătăci şi nu va fi nefericit. ~ Însă acela care se va îndepărta de la Pomenirea Mea va avea parte de o viaţă grea şi în Ziua Învierii îl vom aduce pe el orb la adunare. ~ El va zice: „Doamne, de ce m-ai adus pe mine orb, la adunare, după ce mai înainte am fost eu bine-văzător?” ~ Îi va zice lui: „Aşa cum versetele Noastre au venit la tine, iar tu le-ai uitat, aşa şi tu eşti astăzi uitat!” ﴿ [Coran 20:123-126]
Aceasta a fost povestea lui Adam, relatată în diverse versete ale nobilului Coran. Noi ne-am referit deja la toate acestea în Cartea noastră, Tefsir („Traducerea sensurilor Coranului”).
În această carte vom vorbi despre sensurile acestor versete, referindu-ne şi la alte relatări (Hadisuri) spuse de profetul nostru Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască.
Allah Preamăritul ne-a revelat că li s-a adresat îngerilor astfel: „Voi să pun pe pământ un înlocuitor.” [2:30] Şi-a exprimat dorinţa Sa de a-l crea pe Adam şi pe soaţa sa, din care se va naşte generaţie după generaţie, după cum a grăit Allah într-un alt verset:
﴾ „El este acela care v-a făcut pe voi urmaşi pe pământ” ﴿ [Coran 6:165]
De asemenea, Allah a grăit:
﴾ „Nu este El Cel care răspunde aceluia care este la nevoie, când Îl cheamă, şi îndepărtează răul şi vă face pe voi urmaşi pe pământ? Oare există altă divinitate alături de Allah? Numai rareori vă aduceţi voi aminte!” ﴿[Coran 27:62]
Allah şi-a înştiinţat aşadar îngerii despre scopul creaţiei lui Adam şi Eva. Îngerii au căutat să afle mai multe informaţii despre Înţelepciunea Divină a creării lui Adam, dar nu în sensul de protest sau de înjosire a rasei umane, aşa cum ar putea unii răstălmăci. Ei au spus: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el şi să pricinuiască vărsare de sânge…?” [2:30]

Qatada a spus că îngerii ştiau că aşa se va întâmpla, căci observaseră acest lucru la alte creaturi ce au trăit pe pământ înainte de Adam, şi anume djinnii.
Abdullah bin Omar a zis: „Djinnii au trăit pe pământ cu aproximativ 2.000de ani înainte de Adam şi au „pricinuit vărsare de sânge”. Allah a trimis o ceată de îngeri care i-a alungat pe insulele îndepărtate.”
În continuare, în versetul din Coran se spune: „noi Ţie Îţi aducem slavă şi pe Tine Te venerăm cu sfinţenie” [2:30], ceea ce înseamnă că noi (n.t. îngerii) întotdeauna te slăvim pe Tine şi nici unul dintre noi nu ţi-a arătat vreodată nesupunere. Dacă prin crearea lui Adam şi a soaţei lui ai dorit ca ei să te slăvească, atunci noi suntem aici. Fără încetare, zi şi noapte, te slăvim pe Tine.
Şi a zis: „Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi”, ceea ce înseamnă că numai la Allah se află cea mai bună cunoaştere în legătură cu scopul creaţiei acestora despre care ei nu aveau nici o ştiinţă. Şi vor fi profeţi, mesageri, drept-credincioşi, martiri şi evlavioşi printre aceştia.
Apoi Allah Preaputernicul le-a explicat rangul lui Adam asupra îngerilor în ceea ce priveşte cunoaşterea şi a zis: „Şi l-a învăţat pe Adam numele tuturor lucrurilor” [2:31]
Ibn Abbas a zis: „Acestea sunt numele acelor obiecte prin intermediul cărora oamenii recunosc lucrurile şi comunică, folosindu-le, în viaţa lor cotidiană, indiferent dacă sunt mari sau mici, precum: făpturile umane, animalele, pământul, terenurile, apele, munţii, cămila, măgarul şi altele asemănătoare acestora.”
Mujahid a zis: „El l-a învăţat numele fiecărui fel de mâncare şi fiecărui vas. L-a învăţat numele fiecărui animal, fiecărei păsări şi fiecărui lucru.” Astfel au spus şi Sa’id bin Jubair, Qatada şi alţii.
Rabi’ a spus: „El i-a învăţat numele îngerilor.” Totuşi, de preferat este opinia conform căreia Allah l-a învăţat numele fiecărei creaţii şi a atribuţiei fiecăreia, indiferent dacă aceasta este cea mai mică dintre lucruri sau cea mai mare, aşa cum a fost preluată de Ibn Abbas. Anas bin Malik a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Cei credincioşi se vor strânge în Ziua Judecăţii şi vor spune:
«Dacă am putea căuta mijlocire la Allah!» Vor veni atunci la Adam şi vor spune: «Tu eşti părintele omenirii. Allah cu Mâna Sa te-a creat pe tine şi apoi le-a cerut îngerilor să se prosterneze înaintea ta şi te-a învăţat numele fiecărui lucru…».”
(convenit)

„Apoi le-a arătat îngerilor şi le-a zis: „Vestiţi-Mi Mie numele acestora, dacă voi sunteţi întru dreptate!”.” [2:31]
Hasan Basri spune: „Când Allah a dorit să îl creeze pe Adam, îngerii auspus: «Stăpânul nostru nu creează nici o făptură dacă noi suntem cu mai multă ştiinţă decât acea făptură.» Şi astfel au fost supuşi unei probe şi din acest motiv El a grăit: «dacă voi sunteţi întru dreptate».”
Îngerii au spus: „Mărire Ţie! Nu avem ştire decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Atoateştiutor [şi] Înţelept” [2:32] Acest verset înseamnă că numai Tu Allah eşti slăvit şi nimeni nu poate dobândi din ştiinţa Ta în afară de ceea ce Tu l-ai învăţat. Într-un alt verset, Allah a grăit: „Şi ei nu pricep nimic din ştiinţa Sa în afară de ceea ce El voieşte.” [2:255]

În Coran se spune: „Şi i-a zis El: „O, Adam, vesteşte-le numele lor!” Şi după ce le-a vestit numele lor, le-a zis: „Nu v-am spus că Eu le ştiu pe cele tainice din ceruri şi de pe pământ, după cum ştiu ceea ce dezvăluiţi şi ceea ce ascundeţi?” [2:33], ceea ce înseamnă că Eu le ştiu pe cele nevăzute şi pe cele tăinuite din această existenţă, aşa cum ştiu şi dezvăluirile fiecărei făpturi. Se spune de asemenea că prin: „ştiu ceea ce dezvăluiţi”, Allah a dorit să combată plângerea pe care au avut-o îngerii atunci când au spus: „Să pui pe cineva care să facă stricăciune pe el”. Şi când a spus: „şi ceea ce tăinuiţi” s-a referit la atitudinea lui Iblis care nu s-a purtat aşa cum trebuie şi a afişat aroganţă şi invidie împotriva lui Adam. Aceasta este părerea lui Sa’id bin Jubair, Mujahid,Dahhakşi Thauri. Aceasta este opinia pe care a preferat-o Ibn Jarir. Abdul-Aliiah, Rabi, Hasan şi Qatada au spus că „şi ceea ce tăinuiţi” se referă la ceea ce îngerii au spus: „Domnul nostru nu creează nici o făptură dacă noi suntem cu mai multă ştiinţă decât acea făptură.” „Şi atunci când am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, în afară de Iblis, care nu a voit, ci s-a semeţit şi a rămas
printre cei necredincioşi” [2:34]
Acest verset este o mare onoare pe care Allah i-a acordat-o lui Adam după ce El l-a creat cu Mâna Sa şi a suflat în el din duhul Său. Şi într-un alt verset a spus: „Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!” [15:29] Aşadar, acestea sunt cele patru onoruri: l-a creat, a suflat în el din duhul Său, le-a cerut îngerilor să se prosterneze înaintea lui şi l-a învăţat numele lucrurilor.
Când Adam l-a întâlnit pe Moise în „Adunarea Prea-cucernică”, Moise i-a spus: „Tu eşti Adam, părintele omenirii, pe care Allah l-a creat cu Mâna Sa, a suflat în tine din duhul Său, le-a cerut îngerilor să se prosterneze înaintea ta şite-a învăţat numele tuturor lucrurilor.” mijlocitor [între ei şi Allah], aşa cum vom discuta mai târziu, In şa Allah.
Într-un alt verset, Allah a grăit:
﴾ Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi îngerilor: „Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis, care nu a fost printre cei care s-au prosternat ~ L-a întrebat: „Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit?” A răspuns: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut!” ﴿ [Coran 7:11,12]
Iblis a dorit să spună că s-a privit pe sine din punctul de vedere al asemănării dintre el însuşi şi Adam. S-a văzut pe sine mai nobil decât Adam, şi astfel a refuzat să se prosterneze înaintea lui, cu toate că era o Poruncă Divină, după cum le-a fost cerut îngerilor. Dacă comparaţia este preferabilă versetului atunci aceasta nu va rezista. Chiar şi în acest caz, comparaţia în sine a reprezentat o concluzie greşită, căci pământul este mult mai folositor şi mai bun decât focul, căci în pământ găsim trăsături precum: seninătate, blândeţe, stăruinţă şi prosperitate. În foc găsim însă frivolitate, nelinişte şi incandescenţă. În orice caz, Adam are onoarea de a fi creat de Mâna lui Allah şi de a se fi suflat în el din duhul Său. Şi astfel Allah le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea lui, aşa cum reiese clar din versetul:
﴾ „Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, ~ Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!” ~ Şi s-au prosternat toţi îngerii laolaltă, ~ Afară de Iblis, care s-a împotrivit să fie împreună cu cei ce s-au prosternat. ~ Atunci a zis: „O, Iblis! De ce nu eşti tu împreună cu cei care se prosternează?” ~ I-a răspuns: „Eu nu mă voi prosterna dinaintea unui om pe care l-ai făcut din lut tare, provenind dintr-un nămol moale!” ~ A zis: „Ieşi din el şi vei fi tu izgonit! ~ Şi blestemul [să fie] asupra ta până în Ziua Judecăţii” ﴿ [Coran 15:28-35]

Astfel vor spune şi oamenii în Ziua Învierii când se va apropia Adam ca mijlocitor [între ei şi Allah], aşa cum vom discuta mai târziu, In şa Allah. Într-un alt verset, Allah a grăit:
﴾ Noi v-am creat şi v-am dat chip şi le-am zis apoi îngerilor: „Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!” Şi s-au prosternat ei, afară de Iblis, care nu a fost printre cei care s-au prosternat ~ L-a întrebat: „Ce te-a oprit să te prosternezi, când ţi-am poruncit?” A răspuns: „Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut!” ﴿ [Coran 7:11,12]
Iblis a dorit să spună că s-a privit pe sine din punctul de vedere al asemănării dintre el însuşi şi Adam. S-a văzut pe sine mai nobil decât Adam, şi astfel a refuzat să se prosterneze înaintea lui, cu toate că era o Poruncă Divină, după cum le-a fost cerut îngerilor. Dacă comparaţia este preferabilă versetului atunci aceasta nu va rezista. Chiar şi în acest caz, comparaţia în sine a reprezentat o concluzie greşită, căci pământul este mult mai folositor şi mai bun decât focul, căci în pământ găsim trăsături precum: seninătate, blândeţe,stăruinţă şi prosperitate. În foc găsim însă frivolitate, nelinişte şi incandescenţă. În orice caz, Adam are onoarea de a fi creat de Mâna lui Allah şi de a se fi suflat în el din duhul Său. Şi astfel Allah le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea lui, aşa cum reiese clar din versetul:
﴾ „Şi [adu-ţi aminte] când a zis Domnul tău îngerilor: „Eu am să fac un om din lut tare, provenit dintr-un nămol moale, ~ Iar când îl voi face şi voi sufla în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!” ~ Şi s-au prosternat toţi îngerii laolaltă, ~ Afară de Iblis, care s-a împotrivit să fie împreună cu cei ce s-au prosternat. ~ Atunci a zis: „O, Iblis! De ce nu eşti tu împreună cu cei care se prosternează?” ~ I-a răspuns: „Eu nu mă voi prosterna dinaintea unui om pe care l-ai făcut din lut tare, provenind dintr-un nămol moale!” ~ A zis: „Ieşi din el şi vei fi tu izgonit! ~ Şi blestemul [să fie] asupra ta până în Ziua Judecăţii” ﴿ [Coran 15:28-35]

Iblis a meritat un astfel de tratament din partea lui Allah deoarece l-a înjosit pe Adam, s-a purtat trufaş şi nu s-a supus poruncii Sale. Iblis a început să ofere scuze superficiale, deşi scuzele lui erau mai groaznice decât păcatele săvârşite. Aşa cum este menţionat în Coran:
﴾ Şi când Noi le-am zis îngerilor “Prosternaţi-vă înaintea lui Adam”, s-au prosternat ei, afară de Iblis, care a zis: “Să mă prosternez eu dinaintea aceluia pe care L-ai creat din lut?” ~ Şi a mai zis el: „Îl vezi pe acela pe care l-ai cinstit mai mult decât pe mine? Dacă Tu îmi vei da răgaz până în Ziua Învierii, îi voi aduce pe toţi urmaşii lui sub stăpânirea mea, afară de puţini  [dintre ei]”. ~ A zis: “Pleacă! Şi cine te va urma pe tine dintre ei, Gheena va fi răsplata voastră -bogată răsplată! ~ Tulbură-i cu glasul tău pe aceia care poţi dintre ei şi adu-i împotriva lor pe călăreţii tăi şi pe pedestraşii tăi! Fă-te părtaş cu ei la bunurile lor şi la copiii lor şi fă-le lor făgăduinţe!” Însă nu făgăduieşte Şeitan decât numai ca să înşele! ~ “Asupra robilor Mei tu nu vei avea putere!” Şi Domnul tău este de ajuns ca Ocrotitor! ﴿ [Coran 17:61-65]
În Surat Al-Kahf („Peştera”) Allah a spus: ﴾ „Şi când Noi le-am spus îngerilor: “Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!”, s-au prosternat ei, afară de Iblis care era dintre djinni şi nu s-a supus poruncii Domnului său. Îi luaţi voi pe el şi pe urmaşii lui drept ocrotitori în locul Meu, când
ei vă sunt vouă duşmani? Acesta este rău schimb pentru nelegiuiţi!” ﴿[Coran 18:50]

Aceasta înseamnă că intenţionat nu s-a supus poruncii lui Allah. Compoziţia naturii sale l-a condus pe o cale greşită, căci a fost făcut din foc. De la A’işa s-a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Îngerii sunt creaţi din lumină şi djinnii sunt creaţi din foc. Şi Adam este creat din ceea ce v-a fost descris vouă.” (Sahih Muslim)
Hasan Basri a zis: „Niciodată Iblis nu s-a numărat printre îngeri.” Şi Şahr bin Hauşa a spus: „El a fost unul dintre djinni. Când au făcut stricăciuni pe pământ, Allah a trimis asupra lor o ceată de îngeri care i-a ucis şi i-a făcut să fugă în insule îndepărtate. Iblis a fost unul dintre cei capturaţi şi dus spre ceruri; şi acolo a rămas. Când îngerilor li s-a poruncit să se  prosterneze înaintea lui Adam, el a refuzat să facă acest lucru.” În Surat Sad Allah a grăit:
﴾ „Când Domnul tău le-a zis îngerilor: “Eu voi crea un om din lut! ~ Când Eu îl voi fi plăsmuit şi voi fi suflat în el din duhul Meu, voi să cădeţi dinaintea lui, prosternându-vă!” ~ Şi s-au prosternat toţi îngerii laolaltă, ~ Afară de Iblis, căci el s-a arătat trufaş şi a devenit unul dintre cei care au tăgăduit credinţa. ~ [Allah] a zis: “O, Iblis! Ce te-a împiedicat pe tine să te prosternezi dinaintea a ceea ce Eu am plămădit cu mâinile Mele? Te-ai semeţit tu ori te-ai socotit tu printre cei înalţi?” ~ A zis [Iblis]: “Eu sunt mai bun decât el! Pe mine m-ai plămădit din foc, în vreme ce pe el l-ai plămădit Tu din lut!”.” ﴿ [Coran 38:71-76]
Şi în Surat Al-A’raf Allah a grăit:
﴾ „A zis [Iblis]: “Pentru că m-ai ademenit, îi voi pândi pe ei pe drumul Tău cel drept ~ Şi îi voi împresura în valuri, din faţă şi din spatele lor, de la dreapta şi de la stânga lor, şi nu-i vei afla pe cei mai mulţi dintre ei mulţumitori”. ﴿ [Coran 7:16,17]
Este evident că cel binecuvântat este cel ce se opune căii urmate de Satana, iar cel condamnat este cel ce urmează calea lui. Imamul Ahmed a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Satana stă în aşteptarea omului la fiecare drum al său.”
Exegeţii Coranului au păreri diferite în privinţa acelor îngeri cărora le-a fost poruncit să se prosterneze înaintea lui Adam. „Au fost îngerii în general, aşa cum indică versetele cu referire la acest lucru?” – aceasta este şi părerea majorităţii exegeţilor. „Sau numai îngerilor de pe pământ li s-a poruncit să se prosterneze înaintea lui Adam?” Contextul următor susţine  opinia majorităţii, aşa cum am observat şi în versetul anterior, cât şi în Hadisul ce urmează: „…şi El a făcut ca îngerii să se prosterneze înaintea lui.”
Allah a grăit către Iblis: „Coboară de aici” [7:13] şi „Ieşi de aici” [7:18], ceea ce indică cu claritate faptul că acesta se afla în Paradis şi că Allah i-a poruncit să coboare de acolo. Este de asemenea o indicaţie a faptului că acesta a decăzut din poziţia şi demnitatea ce i-au fost conferite datorită dedicării întru Allah, fiind asemenea îngerilor în ceea ce priveşte supunerea şi slăvirea. Această poziţie demnă i-a fost retrasă după ce a arătat trufie, invidie şi nesupunere în faţa Domnului său şi a fost alungat pe pământ în umilinţă deplină. Allah Preaputernicul i-a poruncit lui Adam şi soaţei sale să sălăşluiască în Paradis şi a zis:
﴾ Şi zis-am Noi: „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!” ﴿ [Coran 2:35]
În Surat Al-A’raf Allah a grăit:
﴾ A grăit [Allah]: „Ieşi de aici, dispreţuit şi alungat! Cât despre aceia dintre ei care te vor urma, voi umple Gheena cu voi toţi! ~ Iar tu, o, Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în Rai! Mâncaţi voi ori de unde voiţi, însă nu vă apropiaţi de acest pom, căci altfel veţi fi dintre cei nelegiuiţi!” ﴿ [Coran 7:18,19]
De asemenea, în Surat Ta-Ha, Allah a grăit:
﴾ Şi când Noi le-am zis îngerilor: „Prosternaţi-vă dinaintea lui Adam!”, s-au prosternat ei, afară de Iblis, care s-a împotrivit. ~ Atunci am zis Noi: „O, Adam, acesta vă este vrăjmaş ţie şi soaţei tale. [Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit! ~ El este pentru tine; pentru ca să nu-ţi fie foame în el şi să nu fii gol, ~ Pentru ca să nu-ţi fie ţie sete în el şi să nu te lovească dogoarea soarelui”. ﴿ [Coran 20:116-119]
Dacă citim cu atenţie versetele prezentate mai înainte, ajungem la concluzia că Eva (Hauua) a fost creată înainte ca Adam să intre în Paradis şi să i se poruncească să sălăşluiască acolo, iar versetul acesta grăieşte fără nici o urmă de îndoială: „O, Adam! Sălăşluieşte împreună cu soaţa ta în Paradis.” Suddi a relatat prin intermediul lui Abu Salih şi Abu Malik de la Ibn Abbas şi Ibn Mas’ud şi, de asemenea, şi de la alţi companioni următoarele: „Iblis a fost
alungat din Paradis şi lui Adam i s-a permis să sălăşluiască acolo. A colindat singur prin Paradis de vreme ce nu avea pereche lângă care să poată găsi alinare. Odată însă a adormit, iar când s-a trezit a găsit şezând alături de el o femeie pe care Allah o crease din coasta sa. Adam a întrebat-o: «Cine eşti tu?» Ea a răspuns: „O femeie.” Şi a întrebat-o din nou: «De ce ai fost creată?» Ea a răspuns: «Pentru ca lângă mine să poţi găsi linişte.» Îngerii, care erau conştienţi de ştiinţa lui Adam, l-au întrebat: «Care este numele ei, o, Adam?» El a răspuns:
«Eva (Hauua).» Ei l-au întrebat: «De ce Hauua?» Adam a răspuns: «Fiindcă a fost creată dintr-un lucru viu!»”
Şi Muhammed bin Ishaq a relatat, preluând de la Ibn Abbas: „Ea a fost
creată din cea mai mică coastă ce se află în partea sa stângă, în timp ce Adam dormea, şi apoi acel gol a fost umplut cu carne.”

Găsim o confirmare a acestui lucru în Coran:
﴾ „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi!” ﴿[Coran 4:1]
… şi de asemenea şi din acest verset care spune:
﴾ El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea. Dar când s-a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându-se] către Allah, Domnul lor: „De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori!”. ﴿[Coran 7:189]
Profetul Muhammed – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a relatat:„Purtaţi-vă frumos cu femeile, căci femeia a fost creată dintr-o coastă, şi cu adevărat cea mai încovoiată coastă este cea mai puternică. Dacă doriţi să o îndreptaţi, o veţi frânge; iar de o lăsaţi (aşa cum este), va rămâne îndoită, aşa că impuneţi-vă unii altora să vă purtaţi frumos cu femeile.” (relatat de Al-Bukhari)

Părerile exegeţilor diferă cu referire la semnificaţia acestui verset: „Dar să nu vă apropiaţi de acest pom” [2:35] Unii au sugerat că acest pom este viţa de vie. Evreii au interpretat ca fiind grâul. Wahb bin Munabbih a zis: „Seminţele sale sunt mai moi decât untul şi mai dulci decât mierea.” Abu Malik a spus că era vorba de palmier, în timp ce Mujahid a sugerat că era smochinul, aceasta fiind şi părerea lui Ibn Qatada şi a lui Ibn Juraij. Abul-Alia a spus că acesta era un fel de pom din care dacă o persoană mânca din rodul său atunci aceasta excreta şi trebuia să-şi uşureze intestinul, iar Paradisul nu era un loc în care să faci aceasta.
Toate aceste diferenţe de opinie sunt destul de apropiate prin natura lor.
Cu toate acestea, Allah nu a specificat numele pomului şi l-a făcut să rămână necunoscut, iar de ar fi fost de folos (cunoaşterea numelui), atunci ni l-ar fi dezvăluit.
Da, există o diferenţă de opinie referitoare la locul unde s-a aflat acest Paradis şi aceasta trebuie clarificată. Unde s-a aflat Paradisul? În ceruri sau pe pământ?
Majoritatea învăţaţilor sunt de părere că acest Paradis s-a aflat în ceruri; şi a fost numit Jannatul-Maua (Grădina locuită). Această opinie este susţinută şi de versetele din Coran şi de Hadisuri. Se spune: „Şi Noi am spus: «O, Adam! Sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în aceasta Grădină»”Profetul a spus: „Allah îi va aduna pe oameni astfel că cei credincioşi vor
sta în picioare atunci când Paradisul va fi adus mai aproape de ei. Vor veni la Adam şi vor spune: «O, părinte al nostru! Deschide pentru noi porţile Paradisului.»
Şi el va răspunde: «Oare nu păcatul părintelui vostru a fost cel ce v-a alungat din Paradis?»” (Sahih Muslim)
Această relatare este o dovadă clară că este vorba despre Jannatul- Maua, însă această opinie nu este susţinută de unii exegeţi. Aceştia au spus: „Dacă ar fi fost „Grădina locuită”, lui Adam nu i s-ar fi interzis să mănânce din acel pom. Şi acesta a fost locul în care Adam a adormit şi a fost alungat şi unde Iblis a reuşit să intre. Aceste lucruri contrazic faptul că era Grădina locuinţei veşnice. Această opinie este susţinută şi de versetele din Tora.”
Aşadar, există două păreri diferite în ceea ce priveşte Paradisul în care au locuit Adam şi Eva. Prima opinie, aşa cum am văzut şi mai înainte, spune că este “Grădina locuită”, Raiul. Cea de-a doua însă se referă la un Paradis creat special pentru Adam şi Eva care să reprezinte locul încercării lor. “Grădina locuită” este locul în care se înfăptuiesc numai fapte bune. Există multiple diferenţe în ceea ce priveşte locul unde se află acel Paradis. Hasan Basri a spus că acesta era în ceruri, de vreme ce Allah le-a cerut să coboare din el. Cea de-a doua opinie susţine faptul că acesta se afla pe pământ, deoarece acolo Allah i-a supus unei încercări, interzicându-le lor un anumit pom. Această întâmplare a avut loc după ce lui Iblis i s-a poruncit să se prosterneze înaintea lui Adam. Aşa spune Ibn Yahia. Însă numai la Allah se află Adevărul. Cei ce susţin cea de-a doua părere au ridicat o întrebare ce necesită răspuns. Ei au zis: „Nu există nici o îndoială că Allah l-a alungat pe Iblis atunci când a refuzat să se supună poruncii Divine; şi i s-a spus să iasă de acolo. Această poruncă nu a fost precum regulile religioase opţionale în care orice nesupunere poate fi permisă. Aceasta a fost o Poruncă Divină prestabilită care nu putea fi încălcată. Din acest motiv Allah a grăit:
﴾ „Ieşi de aici, dispreţuit şi alungat!” ﴿ [Coran 7:18]
Sau aşa cum a grăit într-un alt verset:
﴾ „Coboară de aici, ca să nu te mai arăţi semeţ aici!” ﴿ [Coran 7:13]
Şi a zis:
﴾ „Ieşi din el şi vei fi tu alungat” ﴿ [Coran 38:77]
Atunci când în Coran se spune „coboară de aici” sau „ieşi din el”, indiferent de ceea ce se poate înţelege prin „de aici” şi „din el”, Paradisul sau Raiul, este destul de clar că nu mai există alt loc pentru Iblis în acele locuri din care el a fost alungat, nici unul de durată şi nici măcar unul temporar.
Ei au zis: „Din versetele din Coran reiese cu claritate faptul că Iblis l-a ispitit pe Adam prin gândurile sale necurate, zicându-i: ﴾ Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?” ﴿ [Coran 20:120]
…. şi de asemenea a zis:
﴾ Dar Şeitan i-a ispitit, voind să le arate goliciunile care le fuseseră ascunse, zicând: „Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să nu fiţi nemuritori!” ~ Şi el s-a juruit lor: „Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor!” ~ Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat [zicându-le]: „Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman
mărturisit?” ﴿[Coran 7:20-22]

Din acest verset reiese limpede faptul că Iblis i-a întâlnit în Paradis.
S-a spus: „Nu poate fi exclusă posibilitatea că i-a întâlnit în Paradis în timp ce era în trecere pe acolo. Nu indică faptul că el era un locuitor al Paradisului. I-a ispitit cu gândurile sale necurate la poarta Paradisului sau mai jos de aceasta.Totuşi aceste răspunsuri trebuie revăzute.”
Cei ce au spus că Paradisul se afla pe pământ, s-au bazat pe acest Hadis:
„Abdullah, fiul imamului Ahmed, a relatat în cartea Ziyadat, preluând de la Ubai bin Ka’b, că atunci când lui Adam i s-a apropiat ceasul morţii, a poftit la strugurii Paradisului. Fiii săi au ieşit să-i găsească pentru el. În drumul lor, s-au întâlnit cu îngeri. Aceştia i-au întrebat: „Încotro vă îndreptaţi, o, fii ai lui Adam?” Ei au răspuns: „Tatăl nostru a poftit la strugurii Paradisului.” Îngerii au răspuns: „Întoarceţi-vă, aţi îndeplinit dorinţa sa.” Când s-au întors, l-au găsit mort. I-au spălat trupul, l-au îmbălsămat şi l-au învelit într-un veşmânt. Atunci a venit Gavriil şi i-a condus pe ceilalţi îngerii în rugăciunea făcută pentru el şi l-au îngropat.
Aceştia au zis către fiii lui Adam: «Aceasta este procedura de îngropare pentru morţii voştri.»”Cei ce susţin această opinie au argumentat că nu este posibil ca, atunci când Adam a poftit din nou la strugurii din Paradis, fiii lui să ajungă acolo unde Adam a sălăşluit (în Paradis) şi să-i obţină pentru el. Dacă acesta s-ar fi aflat în ceruri, atunci fiii lui Adam nu ar fi plecat să-i caute. Aceasta este aşadar o dovadă clară a faptului că Paradisul acesta se afla pe pământ, ci nu în ceruri. Allah a grăit: „Şi Şeitan i-a ademenit să mănânce din el” [2:36], adică din Paradis, „şi i-a scos pe ei de unde se aflau”, adică i-a lipsit de binecuvântările,
favorurile şi bucuriile Divine, suferind greutăţi, trudă şi necazuri. Acestea s-au întâmplat numai pentru că Iblis i-a ispitit şi i-a amăgit cu gândurile sale necurate: ﴾ Dar Şeitan i-a ispitit, voind să le arate goliciunile care le fuseseră ascunse, zicând: „Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decât pentru ca voi să nu deveniţi îngeri şi să nu fiţi nemuritori!” ﴿[Coran 7:20]
﴾ Şi el s-a juruit lor: „Eu sunt pentru voi un bun sfătuitor” ﴿[Coran 7:21]
Satana a jurat solemn pentru a întări cuvintele prin care îi ispitise, precum Allah a grăit într-un alt verset: „Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?” [20:120], adică „să vă conduc eu spre pomul din care dacă mănânci vei câştiga o stare veşnică de fericire şi bogăţie şi vei avea o împărăţie care nu va pieri şi nici nu va fi distrusă vreodată”. Aceasta a fost amăgirea Satanei.
Poate fi vorba despre acelaşi pom despre care imamul Ahmed, citându-l pe Abu Huraira, a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „În Paradis există un copac la umbra căruia un călăreţ va merge timp de o sută de ani şi tot nu va putea să iasă de acolo; acesta este pomul veşniciei.”

Versetul următor: „Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat [zicându-le]: „Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?” [7:22] este asemănător celui din Surat Ta-Ha în care se spune: ”Şi au mâncat ei doi din el şi li s-a arătat goliciunea lor şi au început să coasă,pentru a se acoperi, frunze din Rai. Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire.” [20:121]
Eva a fost cea care a mâncat mai întâi din acest pom şi tot ea l-a îndemnat pe Adam să mănânce. Există de asemenea un Hadis care susţine acest lucru: „De n-ar fi fost fiii lui Israel, mâncarea nu ar fi fost stricată, iar de n-ar fi fost Eva femeile nu şi-ar fi înşelat soţii.” (relatat de Al-Bukhari)
În Tora se spune că cel ce a îndemnat-o pe Eva să mănânce din pom a fost şarpele. Eva a fost ademenită de vorbele acestuia şi a mâncat din el şi de asemenea i-a dat şi lui Adam să mănânce. În Tora nu există nici o referire la Iblis în privinţa aceasta. După aceasta, li s-au deschis ochii şi au realizat că erau goi. Au luat mai multe frunze de smochini şi s-au acoperit cu acestea. În Tora de asemenea se menţionează că erau dezbrăcaţi.
Wahb bin Muhammed a zis: „Veşmintele lor constau într-o lumină pe părţile lor intime.”
Aceste informaţii ce se găsesc în Tora nu sunt corecte, sunt de fapt o deformare a traducerii. Nu este uşor pentru oricine să traducă dintr-o limbă în alta şi este şi mai dificil pentru cel ce nu cunoaşte limba arabă la perfecţie şi nu înţelege conţinutul unei cărţi. Din Coran reiese cu claritate faptul că Adam şi Eva erau îmbrăcaţi, aşa cum se spune în versetul următor: „…dezbrăcându-i de veşmintele lor, ca să le arate goliciunile lor!” [7:27]
Ibn Abbas a relatat în legătură cu acest verset că acestea erau frunze de palmier: „…şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină.” [7:22]
﴾ Aşadar, el i-a înşelat prin amăgire. Şi când ei au gustat din acel pom, li s-au descoperit goliciunile lor şi au început să-şi pună peste ele frunze din Grădină. Şi Domnul lor i-a chemat [zicându-le]: „Oare nu v-am oprit Eu de la acest pom şi nu v-am spus Eu că Şeitan vă este vouă duşman mărturisit?” ~ Şi au răspuns ei: „Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi” ﴿[Coran 7:22,23]
Aceste versete reprezintă o dovadă a faptului că şi-au recunoscut greşeala şi păcatul şi s-au căit pentru acestea. Reiese de aici umilinţa şi supunerea lor şi nevoia de a căuta adăpost la Allah în vremuri de restrişte. Dacă această înţelepciune ar caracteriza fiecare făptură umană, atunci cu siguranţă aceasta ar fi binecuvântată în ambele lumi.
﴾ Le-a spus [Allah]: „Coborâţi! Vă veţi fi duşmani unul altuia şi pe pământ veţi avea sălaş şi plăcere până la un timp!” ~ Apoi [a mai] grăit: „Pe el veţi trăi, pe el veţi muri şi din el veţi fi voi scoşi!” ﴿ [Coran 7:24]
Aceste versete le sunt adresate lui Adam şi Eva, dar şi lui Iblis, în sensul că oamenii vor fi duşmanii lui Iblis şi el le va fi duşman lor. Se spune că şarpele este de asemenea înţeles prin acesta. Ei au fost condamnaţi să coboare din Paradis într-o stare de vrăjmăşie şi ură reciprocă.
Aici este citat un Hadis care susţine ideea că şarpele se afla cu ei, iar Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – le-a poruncit să omoare şerpii şi a spus: „Noi nu am făcut nici o concesie cu ei din moment ce începuserăm lupta împotriva lor.” (Abu Dawud)
În Surat Ta-Ha din Coran se spune: „El a zis: „Coborâţi amândoi din el [din Paradis]! Vă veţi fi toţi duşmani unul altuia!” [20:123] Este o poruncă adresată lui Adam şi lui Iblis. Eva l-a urmat pe Adam, iar şarpele l-a urmat pe Iblis.
Abu Musa Al-Aş’ari a zis: „Când Allah l-a izgonit pe Adam din Paradis pe pământ, l-a învăţat măiestria fiecărui lucru şi i-a dăruit roadele Paradisului.Aşadar roadele voastre sunt dintre roadele Paradisului, în afară de faptul că roadele voastre se schimbă, în timp ce acestea nu.”
Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Cea mai bună zi în care soarele răsare este ziua de vineri: în acea zi Adam a fost creat, în acea zi a intrat în Paradis; şi aceea a fost ziua în care a fost izgonit de acolo şi în acea zi Ceasul va veni.” (Sahih Muslim)
Allah a grăit:
﴾ „Adam a primit de la Domnul său cuvinte [cu care să se roage] şi [El] l-a iertat, căci El este Iertător, Îndurător.” ﴿ [Coran 2:37]
Se spune că aceste cuvinte pe care Adam le-a primit de la Allah sunt de asemenea menţionate şi în versetul următor: ﴾ Şi au răspuns ei: „Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastre şi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi” ﴿ [Coran 7:23]
Hadisuri cu privire la Crearea lui Adam Imamul Ahmed a relatat de la Abu Musa că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Allah l-a creat pe Adam dintr-o mână de
pământ pe care a strâns-o de pe întreaga suprafaţă a pământului. De aceea urmaşii lui Adam s-au născut după firea (culoarea şi natura) pământului. Şi printre ei sunt cu tenul alb, precum şi cu el roşiatic şi negru, dar şi combinaţii între acestea. Şi printre ei se găsesc firi rele şi firi bune şi blânde, dar şi aspre.” Allah Preaputernicul l-a făcut pe Adam cu Mâna Sa astfel că Iblis nu ar fi trebuit să manifeste vreun fel de semeţie. Şi Allah l-a creat pe el făptură umană
şi a rămas drept trup pământesc timp de 40 de ani. Când îngerii au trecut pe acolo şi l-au văzut, s-au înspăimântat. Iblis a fost cel mai înspăimântat dintre ei.
A trecut pe lângă el şi l-a lovit, iar trupul său a făcut un zgomot asemănător celui pe care îl fac oalele. Şi atunci Allah a menţionat următorul verset:
﴾ „El l-a creat pe om din lut, asemenea oalelor” ﴿[Coran 55:14]
Iblis a zis: „Trebuie să existe un motiv pentru care este creat.” Şi el va intra prin gura sa şi va ieşi prin anus. Şi atunci le va zice îngerilor: „Nu vă temeţi de el, căci Domnul vostru este Samad, iar acesta este gol. Dacă voi lupta cu el, îl voi distruge.” Când s-a apropiat clipa în care Allah a dorit să sufle asupra sa din duhul Său, El le-a grăit îngerilor: „Când am suflat asupra lui din duhul Meu, să vă prosternaţi înaintea lui.” Când a suflat asupra lui din duhul Său, iar duhul a pătruns prin capul său, Adam a strănutat. Îngerii au spus: „Alhamdulilla (Toată slava se cuvine lui Allah!)” Şi el a răspuns: „Alhamdulilla”. Allah a grăit după aceea: „Rahimaka Rabbuka (Fie ca Domnul vostru să se îndure de voi!)” Când duhul a intrat în ochii lui, a văzut roadele Paradisului şi, când a intrat în stomacul său, a poftit la hrană. Adam a sărit în grabă să ajungă roadele Paradisului înainte chiar ca duhul său să intre în picioare. Aceasta a indicat Allah în versetul de mai jos: „Omul a fost creat din grabă.” [21:37]
Anas a spus că Profetul a zis: „Când Allah l-a creat pe Adam, l-a lăsat pentru o vreme, atâta timp cât a dorit El să fie. Iblis l-a înconjurat şi când a văzut că era gol (pe dinăuntru) a realizat că era o făptură ce nu se poate stăpâni.” Anas a relatat de asemenea că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Când a suflat asupra lui Adam din duhul Său, iar duhul a pătruns în capul său, el a strănutat şi a zis: „Alhamdulillahi Rabbil-Alamin (Toată slava se cuvine lui Allah, Stăpânul lumilor!)” Allah i-a răspuns astfel: „Yarhamuk-
Allah (Fie ca Allah să pogoare Îndurarea Sa asupra voastră!)”
(Sahih de Ibn Hibban)
Abu Huraira a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Când l-a creat pe Adam, Allah i-a atins cu Mâna Sa spatele. Astfel fiecare suflet ce se va naşte din urmaşii săi până în Ziua Judecăţii a ieşit din spatele său. În faţa privirii fiecărui om în parte, Allah a creat o lumină strălucitoare şi i-a aşezat înaintea lui Adam. Adam a zis: «O, Doamne! Cine sunt aceştia?» El a grăit: «Aceştia sunt urmaşii tăi!» A văzut printre ei un om a cărui
lumină i-a plăcut. A întrebat: «O, Doamne! Cine este acesta?» Allah i-a răspuns: «Este un om ce se va ivi la finalul urmaşilor tăi şi va fi numit David.» El l-a întrebat: «O, Doamne! Ce vârstă i-ai acordat lui?» Allah a grăit: «Şaizeci de ani!» Adam i-a cerut lui Allah: «O, Doamne! Acordă-i din vârsta mea încă patruzeci de ani.»”
(relatat de Ad-Darimi)
Abu Huraira a relatat că Profetul a spus: „Allah l-a creat pe Adam şi acesta era înalt de 60 de Dhira’a şi apoi i-a spus: «Du-te şi salută-i pe acei îngeri şi ascultă răspunsul lor, fiindcă acesta va fi salutul tău şi salutul urmaşilor tăi.» Adam a spus: «Assalamu Aleikum!» Şi ei i-au răspuns la salut astfel: «Assalamu Aleikum ua Rahmatullah!» Astfel că Adam a adăugat şi „ua Rahmatullah”. Aşadar oricine va intra în Paradis, va intra aşa cum a intrat şi Adam. Şi din
vremea aceea omenirea este micşorată ca înălţime până în prezent.”
(Sahih Bukhari)
Imamul Malik a spus în cartea sa „Mu’atta” că Omar bin Al-Khattab a fost întrebat în legătură cu acest verset: ﴾ „Şi când Domnul Tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor, şi
le-a cerut să mărturisească ei înşişi, [zicându-le]: „Nu sunt Eu Domnul vostru?”, au răspuns ei: „Ba da, facem mărturie!”, pentru ca voi să nu spuneţi în Ziua Învierii: Noi am fost fără grijă de aceasta!”. ﴿[Coran 7:172]

Omar a spus: „Am auzit că Profetului – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – i s-a pus o întrebare în legătură cu acest verset şi a replicat: „Allah l-a creat pe Adam şi i-a atins coastele cu Mâna Sa Dreaptă şi a luat de acolo ceva din rodul (prăsila) lui şi a zis: „I-am creat pe toţi aceştia pentru Paradis şi ei vor face faptele celor ce merită un loc în Paradis.” Apoi i-a atins din nou coastele şi a luat ce mai rămăsese din rodul său şi a zis: «Acestea sunt create pentru Iad şi vor face faptele celor ce merită un loc în Iad.» Un companion a întrebat: „O,
Mesager al lui Allah! Pentru ce se înfăptuieşte o faptă?” Profetul a răspuns: „Când Allah creează un om pentru Paradis, El îl înlesneşte să înfăptuiască faptele locuitorilor Paradisului până când moare şi astfel Allah îl va primi în Paradis pentru înfăptuirea acestora. Iar când Allah creează un om pentru Iad, atunci îl facilitează să înfăptuiască faptele oamenilor Iadului până ce moare şi astfel Allah îl va lăsa să intre în Iad pentru că a comis acele fapte.”
(Mu’atta de Malik, a se consulta de asemenea şi At-Tirmidhi, Abu Dauud şi An-Nasa’i)
Şi imamul Ahmed a relatat de la Ibn Abbas că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Allah a luat făgăduinţa din coastele lui Adam în Ziua Arafa. A scos din coastele lui toţi urmaşii pe care îi crease şi i-a scuturat înaintea Sa şi le-a grăit astfel: „Nu sunt Eu Domnul vostru?” „Ba da, cu adevărat, facem mărturie!”; ca să nu spuneţi în Ziua Învierii: «Cu siguranţă noi n-am avut ştiinţă de aceasta.» Sau ca să nu spuneţi: «Străbunii noştri i-au făcut asociaţi lui Allah şi noi am fost numai urmaşi ai acestora: „Vrei Tu să ne pierzi pentru ceea ce au făcut cei mincinoşi?”» [7:172,173]
Majoritatea învăţaţilor care au susţinut că Allah a făcut un legământ cu urmaşii lui Adam au susţinut de asemenea şi ceea ce a relatat imamul Ahmed de la Anas bin Malik. Acesta din urmă a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Se va spune unui locuitor al Iadului în Ziua Judecăţii: «Dacă ai fi avut toate lucrurile ce se află pe pământ, le-ai fi oferit drept răscumpărare pentru tine?» Şi acela va răspunde: «Da.» Allah va grăi:
«Ţi-am cerut să faci mai puţin decât aceasta. Am luat făgăduinţa atunci când te aflai în urmaşii lui Adam, şi anume să nu îmi faci Mie asociaţi. Şi totuşi ai persistat în a-Mi face asociaţi.»”
(Sahih Al-Bukhari)
Ubai bin Ka’b a spus cu referire la acest verset: „Şi când Domnul Tău a scos urmaşi din fiii lui Adam, din coastele lor” [7:172] Allah i-a strâns în acea Zi pe toţi cei ce vor urma a fi creaţi până în Ziua Judecăţii. I-a creat, le-a dat formă şi i-a făcut să vorbească, şi astfel ei au vorbit. A făcut cu ei un legământ şi un jurământ şi i-a făcut să depună mărturie. „Nu sunt Eu Domnul vostru?” Şi ei au răspuns: „Ba da, cu adevărat.”
Şi apoi El le-a zis lor: „Voi face apoi cele şapte ceruri şi cele şapte pământuri pentru a depune mărturie împotriva voastră şi îl voi face pe părintele vostru Adam să depună mărturie împotriva voastră, pentru a nu spune în Ziua Judecăţii: «Nu am ştiut de aceasta!» Trebuie să ştiţi că nu există altă divinitate în afară de Mine şi nu există alt Stăpân în afară de Mine. Nu trebuie să-mi faceţi Mie asociaţi. Vă voi trimite vouă mesageri ce vă vor reaminti de legământul Meu şi vă voi transmite vouă Cartea Mea.”
Ei au răspuns: „Facem mărturie că Tu eşti Domnul şi Stăpânul nostru. Noi nu avem alt Stăpân în afară de Tine şi nu avem altă divinitate în afară de Tine!”
Şi ei toţi în acea Zi şi-au mărturisit supunerea. El l-a ridicat pe părintele lor Adam şi acesta a privit către ei. A aflat în ei sărăcie şi bunăstare, isteţime şi urâţenie. El a zis: „O, Doamne! Dacă i-ai fi făcut pe ei cu aceeaşi asemănare şi în acelaşi chip!” Allah a răspuns. „Voiesc să fiu slăvit!” Adam i-a văzut printre aceştia pe profeţi, care erau precum nişte lămpi strălucitoare, înconjuraţi de lumină. Toţi aceşti profeţi au fost făcuţi să depună un
legământ în legătură cu misiunea lor profetică, despre care în Coran se grăieşte astfel:
﴾ „[Adu-ţi aminte] când am făcut noi legământ cu profeţii şi cu tine, cu Noe, cu Avraam, cu Moise şi cu Isus – fiul Mariei – şi când am luat de la ei legământ puternic” ﴿ [Coran 33:7]
De asemenea Allah a grăit:
﴾ „Ridică-ţi faţa ta spre Religia cea adevărată! Această [religie] este firea [creată de] Allah, după care El i-a creat pe oameni. Nu există schimbare în creaţia lui Allah. Aceasta este Religia cea dreaptă, dar cei mai mulţi oameni nu ştiu.” ﴿ [Coran 30:30]
Şi Allah a grăit:
﴾ „Acesta este un prevenitor dintre prevenitorii cei vechi” ﴿ [Coran 53:56]
Într-un alt verset, Allah a spus:
﴾ „Noi nu i-am găsit pe cei mai mulţi dintre ei ţinând un legământ, ci pe cei mai mulţi dintre ei i-am aflat abătuţi din drum.” ﴿ [Coran 7:102]
Am menţionat anterior că Allah le-a poruncit îngerilor să se prosterneze înaintea lui Adam şi aceştia toţi s-au supus Poruncii Divine, în timp ce Iblis a refuzat să se prosterneze înaintea lui Adam, din cauza invidiei şi a trufiei. Drept consecinţă a faptei sale, Allah l-a alungat din Prezenţa Divină şi l-a aruncat pe pământ, purtând asupra lui un blestem.
Imamul Ahmed a relatat de la Abu Huraira că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Când fiul lui Adam face o Sajda (prosternare în timpul recitării versetelor din Coran) şi se prosternează, Satana se retrage într-un colţ şi plânge, spunând: «Vai mie… Lui Ibn Adam i s-a poruncit să se prosterneze şi el s-a supus poruncii şi a obţinut Paradisul. Mie mi s-a poruncit să mă prosternez, însă nu m-am supus poruncii şi trebuie să merg în
Iad».”
(această relatare se găseşte şi în „Sahih Muslim”)
Învăţaţi au păreri diferite în ceea ce priveşte durata şederii lui Adam şi Eva în Paradis. Unii susţin că au stat doar câteva zile lumeşti, aşa cum le percepem noi. Imamul Muslim a relatat că Abu Huraira a spus: „Adam a fost creat în ultimul ceas al zilei de vineri.” …. aşa cum am văzut şi în acest Hadis: „Şi în acea zi (vineri) Adam a fost creat şi apoi a fost alungat într-o vineri din Paradis.”
Dacă în aceeaşi zi în care a fost creat a fost şi alungat (s-a menţionat deja că acele şase zile despre care se vorbeşte în Hadis sunt precum zilele noastre), atunci s-ar presupune că a rămas doar câteva ore acolo. Această părere, totuşi, nu pare a fi credibilă. Însă dacă Adam a fost alungat într-o altă zi decât cea în care s-a născut şi dacă lungimea acelei perioade a fost egală cu 6.000 de ani,aşa cum menţionează Ibn Abbas, Mujahid şi Dahhak, atunci a trăit o perioadă îndelungată acolo. Această părere este susţinută şi de Ibn Jarir.
Ibn Jarir a zis: „Se cunoaşte faptul că a fost creat în ultimul ceas al zilei de vineri. O oră a acestuia este egală cu 83 de ani şi patru luni. Timp de 40 de ani s-a aflat în trupul său pământesc, înainte de a se fi suflat asupra lui din duhul lui Allah. A rămas apoi în Paradis timp de 43 de ani şi patru luni, mai înainte de a fi alungat. La Allah se află însă cea mai bună cunoaştere a tuturor lucrurilor.” De asemenea acesta a zis: „Prima hrană pe care Adam a mâncat-o pe pământ a fost atunci când îngerul Gavriil a venit la el cu şapte seminţe de grâu.
Adam l-a întrebat: «Ce sunt acestea?» El a răspuns: «Acestea sunt din acelaşi pom din care ţi s-a interzis să mănânci, însă tu ai mâncat.» Adam a zis: «Şi ce să fac acum cu acestea?» Gavriil i-a răspuns: «Seamănă-le în pământ.»
Şi aşa a făcut Adam. Fiecare dintre acele seminţe cântărea mai bine de 100.000 de grâne acum. Acestea au crescut şi Adam le-a recoltat, le-a pisat, le-a frământat şi a făcut din ele pâine şi a mâncat, după ce a depus atâtea eforturi şi a trudit din greu. În Coran se spune astfel prin următorul verset: „[Fiţi cu grijă] să nu vă scoată pe voi din Rai şi să fii tu nefericit” [20:117]
Primele veşminte au fost făcute din lână de oaie. El a separat lâna şi a ţesut-o. După aceasta, a ţesut o Jubbah pentru el însuşi, iar pentru Eva a făcut o eşarfă.
Există de asemenea păreri diferite dacă au avut sau nu copii în timp ce se aflau în Paradis. Se spune că au avut urmaşi numai pe pământ. Totuşi, există şi o a doua opinie care spune că au avut copii şi în Paradis, iar Cain şi sora lui s-au născut când Adam şi Eva erau încă locuitori ai Paradisului.
Exegeţii menţionează de asemenea că aceştia au avut dintr-o singură naştere un băiat şi o fetiţă. Li s-a poruncit ca fiecare fiu în parte să se căsătorească cu sora fratelui cu care s-a născut aceasta şi fiecare fiică să se căsătorească cu fratele surorii cu care s-a născut acesta. Nici unuia nu i-a fost permis să se căsătorească cu sora cu care s-a născut.
Povestea lui Cain şi a lui Abel, cei doi fii ai lui Adam
Allah Preaputernicul a grăit în Coran:
﴾ „Istoriseşte-le lor povestea celor doi fii ai lui Adam, aşa cum a fost ea cu adevărat! Când au adus ei ofrandă, cea adusă de unul dintre ei a fost primită, iar cea adusă de celălalt nu a fost primită. Şi a zis [acesta din urmă]: „Voi să te omor!”. I-a răspuns [primul]: “Dară Allah  primeşte jertfă numai de la cei cucernici!” ﴿ [Coran 5:27]
﴾ „De vei întinde tu mâna spre mine ca să mă omori, eu nu voi întinde mâna spre tine ca să te omor, căci eu am frică de Allah, Stăpânul lumilor. ~ Eu voiesc să porţi păcatul meu împreună cu păcatul tău şi să ajungi printre oaspeţii Focului, căci aceasta este răsplata celor nelegiuiţi!”. ﴿ [Coran 5:28,29]
﴾ Însă sufletul său i-a înlesnit calea să-l omoare pe fratele lui şi l-a omorât, intrând astfel în rândul celor pierduţi. ~ Şi a trimis Allah apoi un corb, ca să scurme pământul, pentru a-i arăta cum să îngroape cadavrul fratelui său. Atunci el a zis: „Vai de mine! Oare sunt eu mai neputincios decât acest corb şi nu sunt în stare să îngrop cadavrul fratelui meu?” Şi a ajuns el astfel să se căiască. ﴿ [Coran 5:30,31]
Vom menţiona aici şi relatările unor companioni şi a unora dintre primii învăţaţi musulmani.
Unii companioni au relatat că Adam l-a căsătorit pe fiul dintr-o naştere cu fiica dintr-o altă naştere. Abel (Habil) a dorit să se căsătorească cu sora geamănă a lui Cain (Qabil). Cain era mai mare decât el şi sora sa geamănă era mai frumoasă. Din acest motiv Cain a dorit să o păstreze pentru el. Adam i-a cerut să o mărite cu Abel, însă el a refuzat să facă acest lucru. Apoi le-a poruncit amândurora să ofere o jertfă şi a plecat la Mecca pentru a înfăptui  pelerinajul.
După ce Adam a plecat, amândoi au oferit jertfe. Abel a oferit un miel gras,căci era păstor. Cain însă a oferit un snop dintre cele mai rele recolte pe care le cultivase. Un foc a coborât şi a devorat jertfa lui Abel, însă a lăsat-o pe cea a lui Cain neatinsă. Acesta din urmă s-a înfuriat şi l-a ameninţat pe Abel: „Te voi ucide, să nu te poţi căsători cu sora mea.” Abel a răspuns: „Allah acceptă numai de la cei ce au teamă de El.”
Într-o altă versiune, Abdullah bin Amr a relatat: „Pe Allah! Victima (Abel) era cea mai puternică, însă supunerea l-a făcut să se abţină să ridice mâna asupra lui.”
Abu Ja’far Al-Baqir a spus: „Adam îi urmărea în timp ce ofereau jertfele şi a văzut că a fost primită numai jertfa lui Abel. Cain i-a spus lui Adam: «Jertfa lui Abel a fost primită numai pentru că te-ai rugat pentru el şi nu te-ai rugat şi pentru mine.» Şi apoi l-a ameninţat pe fratele său că va rezolva această problemă.”
Într-o noapte, Abel nu s-a întors după ce avusese grijă de turma sa. Astfel că Adam l-a trimis pe Cain să vadă ce s-a întâmplat cu el. Cain a plecat să-l caute, l-a găsit şi a început să se plângă: „Jertfa ta a fost acceptată, însă a mea nu.” Abel a răspuns: „Allah acceptă numai de la cei ce au teamă de El.” Auzind acestea, Cain s-a înfuriat şi l-a lovit pe fratele său cu un fier pe care îl avea în mână, ucigându-l. S-a sugerat de asemenea că l-a ucis cu o piatră pe care a aruncat-o spre capul lui în timp ce acesta dormea. Într-o altă versiune, se spune
că l-ar fi sugrumat până la ucis şi că l-ar fi lovit ca pe un animal.
Răspunsul pe care Abel l-a dat după ce a fost ameninţat de fratele său este un semn al caracterului său nobil şi cucernic. El nu a răspuns tot printr-o ameninţare, aşa cum făcuse fratele său, după cum se vede în acest verset: „De vei întinde tu mâna spre mine ca să mă omori, eu nu voi întinde mâna spre tine ca să te omor, căci eu am frică de Allah, Stăpânul lumilor.” [5:28] Profetul a spus: „Atunci când doi musulmani se înfruntă cu sabia, atât cel
ce ucide, cât şi cel ce a fost ucis vor sălăşlui în Iad.” Companionii l-au întrebat: „O, Mesager al lui Allah! Acela a fost un ucigaş, însă de ce şi victima sa (cel ce a fost ucis)?” Profetul a spus: „Deoarece şi acesta a fost dornic să-l ucidă pe celălalt.”
(convenit)
Versetul „Eu voiesc să porţi păcatul meu împreună cu păcatul tău şi să ajungi printre oaspeţii Focului, căci aceasta este răsplata celor nelegiuiţi!” [5:29]
înseamnă: eu nu am nici cea mai mică intenţie de a te ucide, cu toate că sunt mai puternic decât tine. Vreau ca tu să porţi povara păcatului uciderii mele dimpreună cu păcatele pe care le-ai înfăptuit. Aşa au spus Mujahid, Ibn Jarir şi alţii.
Aceasta nu înseamnă în nici un caz că păcatele victimei se vor transfera automat asupra ucigaşului, aşa cum ar putea crede unii. Este adevărat, se poate întâmpla ca în Ziua Judecăţii când faptele bune ale ucigaşului nu pot recompensa pentru crima pe care a comis-o, victima ucigaşului să ceară ca păcatele sale să fie transferate asupra ucigaşului. Aşa se va întâmpla cu toate cazurile de crimă şi nedreptate pe care cineva le-a comis împotriva altuia în
această lume, aşa cum Hadisul a clarificat acest lucru.
Sa’d bin Abu Uaqqas a relatat că a spus în timpul asprelor încercări ce au avut loc la sfârşitul califatului lui Osman bin Affan: „Mărturisesc că Profetul a zis: «Vor veni încercări (fitna) foarte curând. Pentru cel ce va şedea va fi mai bine decât pentru cel ce stă în picioare. Şi pentru cel ce va sta în picioare va fi mai bine decât pentru cel ce va merge. Şi pentru cel ce merge va fi mai bine decât pentru cel ce aleargă.» El a zis: «Spune-mi ce să fac dacă cineva intră în casa mea şi vrea să mă ucidă?» El a răspuns: «Fii precum fiul lui Adam.»” (Musnad Ahmed, Abu Dauud şi At-Tirmidhi. De asemenea, imamul Muslim a relatat aceeaşi versiune preluată de la Abu Dhar)
Într-o altă versiune a aceluiaşi Hadis, el a spus: „Fii precum cel mai bun dintre doi din fiii lui Adam.”
Într-o altă relatare se spune că imamul Ahmed a spus de la Abdullah bin Mas’ud că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a zis: „Nici un suflet nu este ucis pe nedrept, fără ca primul născut al lui Adam să poarte o parte din acel păcat. Căci el a fost primul care a iniţiat această „tradiţie” de a ucide.” (Al-Bukhari)
Mujahid spune că pedeapsa lui Cain a fost pusă în aplicare chiar în ziua în care şi-a ucis fratele. Gambele sale au fost legate de coapse. Faţa sa a fost rotită în direcţia soarelui, indiferent de poziţia sa, drept pedeapsă pentru păcatul său şi pentru că a greşit faţă de fratele şi de părinţii săi. Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Nici un păcat nu grăbeşte pedeapsa Divină pe acest pământ, cu toate că fiecare va suferi
pentru păcatul comis în Ziua de Apoi, în afară de păcatul răzvrătirii şi desfacerea legăturii de sânge.”
(At-Tirmidhi) Ibn Kathir spune: „Din ceea ce am citit în Tora, Allah Preaînaltul a amânat pedepsirea sa şi i-a acordat o păsuire. El a trăit într-o zonă numită Nod, la răsărit
de Eden, care în prezent este numit Qinin. A avut un fiu pe nume Enoh.
„Iar lui Enoh i s-a născut Irad; iar lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh. Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela. Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme. Fratele lui se numea Iubal, acesta este tatăl celor ce cântă din chitară şi din cimpoi. Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se numea
Noema.” (Biblie – „Facerea” [4:18-22])

Se spune de asemenea că Adam a avut şi un al treilea fiu, numit de soaţa sa Set. Ea a spus că acesta era o recompensă de la Allah pentru Abel ce fusese ucis de Cain. Set a avut un fiu, Enos. Când Set s-a născut, Adam avea 130 de ani. A trăit 800 de ani după aceasta. Când Enos s-a născut, Set avea 165 de ani. El a trăit 807 de ani după aceea. A avut alţi fii şi fiice.
Enoh, la vârsta de 90 de ani, a avut un fiu Cainan, iar după aceasta a trăit 815 ani şi a avut şi alţi fii şi fiice.
Când Cainan a avut 70 de ani, a avut un fiu Maleleil şi apoi a trăit 840 de ani şi a avut şi alţi fii şi fiice. La vârsta de 65 de ani, Maleleil a avut un fiu Iared, apoi a trăit 800 de ani şi a avut şi alţi copii. Când Iared a ajuns la vârsta de 162 de ani, l-a avut pe Enoh, apoi a mai trăit 800 de ani şi a avut şi alţi copii.
La vârsta de 65 de ani, Enoh l-a avut pe Matusalem şi apoi a trăit vreme de 800 de ani şi a avut şi alţi copii. Când Matusalem a ajuns la vârsta de 187 de ani, l-a avut pe Lameh şi a mai trăit după aceea 782 de ani şi a avut şi alţi copii.
Lameh, la vârsta de 182 de ani, a avut un fiu pe nume Noe şi a mai trăit apoi 595 de ani şi a avut şi alţi copii. Noe, după vârsta de 500 de ani, a avut fiii:
Sem, Ham şi Iafet. Aşa se menţionează în Tora. (Biblie – „Facerea”) Aşa cum a revelat Allah, informaţia din Tora este îndoielnică, după cum au arătat numeroşi învăţaţi. Este evident faptul că există interpolări în Tora. Imamul Abu Ja’far bin Jarir a menţionat în cartea sa de istorie: „Eva a dat naştere la 40 de copii din 20 de sarcini. Într-o altă versiune se spune că a avut 120 de sarcini şi la fiecare naştere a avut un băiat şi o fată. Cei mai mari au fost
Cain şi sora lui Qalima, iar cei mai mici au fost Abdul-Mughith şi sora lui Umm-ul- Mughith.”
În acea vreme omenirea s-a înmulţit şi s-a răspândit pe pământ. A crescut în număr şi a ocupat arii din ce în ce mai largi pe suprafaţa pământului. Allah a grăit:
﴾ „O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi [unii pe alţii] şi [fiţi cu frică de ruperea] legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi!” ﴿ [Coran 4:1]
Învăţaţii au spus că Adam a văzut 400.000 dintre copiii şi nepoţii săi înainte să moară. Allah ştie cel mai bine.
Allah a grăit:
﴾ „El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. Şi când el s-a împreunat cu ea, a purtat ea o sarcină uşoară şi putea umbla cu ea. Dar când s-a simţit mai grea, au strigat ei amândoi [rugându-se] către Allah, Domnul lor: „De ne vei dărui un [copil] bun, vom fi noi dintre cei mulţumitori!”. ~ Şi când le-a dăruit lor un [copil] bun, I-au făcut Lui asociaţi, ca răsplată pentru ceea ce le-a dat. Dar Allah s-a înălţat deasupra celor pe care I-au asociat [Lui].” ﴿ [Coran 7:189,180]
Ibn Hibban a relatat în cartea sa Sahhih, preluând de la Abu Dhar: „O, Mesager al lui Allah! Câţi Profeţi erau acolo?” Eu am spus: „124.000.” Eu am zis: „O, Mesager al lui Allah! Câţi dintre ei erau mesageri?” El a răspuns: „313. Un număr destul de mare!” Eu am întrebat: „O, Mesager al lui Allah! Cine a fost primul dintre ei?” El a replicat: „Adam!” Eu am zis: „O, Mesager al lui Allah! A fost el profet şi mesager?” El a zis: „Da, Allah l-a creat cu Mâna Sa şi a suflat asupra lui din duhul Său şi apoi i-a dăruit o formă perfectă.”
În relatarea referitoare la „Călătoria nocturnă” se menţionează: „Când Profetul a trecut pe lângă Adam în prima sferă cerească, a zis: «Bine ai venit printre fiii evlavioşi şi profeţii evlavioşi.» Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus apoi: «În partea sa dreaptă era o mulţime imensă, iar în partea sa stângă era o mulţime imensă. Când a privit spre dreapta sa, a zâmbit; când a privit spre stânga sa, a plâns.» Eu (Profetul) am zis: «O, Gavriil! Ce s-a întâmplat?» Şi el mi-a răspuns: «El este Adam şi acestea sunt sufletele copiilor săi. Când a privit spre partea sa dreaptă, acolo unde se aflau locuitorii
Paradisului, a zâmbit; însă când a privit spre stânga sa, unde erau locuitorii Iadului, a plâns.»”
(convenit)
Unii învăţaţi au spus cu referire la această parte din Hadis: „Apoi am trecut pe lângă Iosif şi lui i-a fost dăruită jumătate de frumuseţe”, ceea ce înseamnă că lui Iosif i-a fost dăruită doar jumătate din frumuseţea cu care a fost înzestrat Adam, ceea ce pare a fi o părere destul de rezonabilă, deoarece Allah l-a creat pe Adam şi i-a dat formă cu Mâna Sa şi apoi a suflat asupra lui din duhul Său. Allah trebuie să-l fi creat în cea mai bună formă şi frumuseţe.
S-a relatat că atunci când Allah a creat Paradisul, îngerii au spus: „Stăpân al nostru! Lasă-ne să avem parte de el! Căci Tu ai creat pentru omenire lumea pământească, în care ei mănâncă şi bea.” Allah a grăit: „Pe Slava şi Mărirea Mea, nu voi face ca urmaşii evlavioşi ai celui pe care l-am creat cu Mâna Mea să fie precum cel căruia i-am zis: „Fii!” şi a prins viaţă.”
Moartea lui Adam şi a fiului său, Set

Din punct de vedere etimologic, Set înseamnă „darul lui Allah”. A fost numit aşa deoarece a fost născut după ce Abel a fost ucis de Cain.
Abu Dhar a relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus: „Allah a pogorât o sută patru Scripturi, iar cincizeci dintre ele erau pentru Set.”
Ibn Ishaq spune: „Când lui Adam i s-a apropiat ceasul morţii, a făcut legământ cu fiul său Set şi l-a învăţat orele zilei şi nopţii şi rugăciunile specifice acelor ore. L-a înştiinţat de asemenea şi de potopul ce va veni după el.”
Ibn Ishaq spune: „Toate nervurile omenirii duc spre Set şi alţi fii ai săi au dispărut şi nu au lăsat nimic în urmă.” Când Adam a murit – şi aceasta s-a întâmplat într-o zi de vineri – îngerii au venit cu îmbălsămări şi cu giulgiu din ceruri şi l-au consolat pe fiul său, Set.
Ibn Ishaq spune „Soarele şi luna s-au întunecat (a fost eclipsă de soare şi de lună) vreme de şapte zile şi şapte nopţi.” Iahia bin Damra As-Sa’di spune: „Am văzut un învăţat (şeic) predând în Medina, astfel că m-am interesat despre el. Oamenii au spus: «El este Ubai bin
Ka’b.» Ubai a zis: «Când Adam se apropia de ceasul morţii, a zis către fiii săi: „Fiii mei! Poftesc la roadele Paradisului!” Atunci, ei toţi au mers să le caute. Îngerii i-au întâlnit în drumul lor. Aceştia aveau cu ei îmbălsămări şi giulgiu, precum şi unelte pentru a săpa şi instrumente de măsură. Ei i-au întrebat: «O, fii ai lui Adam! Încotro vă îndreptaţi şi ce anume căutaţi?» Aceştia au răspuns: «Părintele nostru este bolnav şi pofteşte la roadele Paradisului.» Îngerii au spus: «Întoarceţi-vă, căci tatăl vostru trage să moară.» Îngerii au venit (la Adam) şi,când i-a văzut, Eva i-a recunoscut şi a rămas lângă Adam, însă el a zis: «Pleacă de lângă mine, am fost născut înaintea ta. Lasă-mă singur doar cu îngerii Domnului meu Preaputernic.» Îngerii i-au luat sufletul, i-au spălat trupul, l-au învelit în giulgiu şi l-au îmbălsămat. După acestea, au săpat un mormânt, s-au rugat pentru el, l-au pus în mormânt şi l-au acoperit cu pământ. Apoi ei au zis:«O, fii ai lui Adam! Acesta va fi obiceiul (de înmormântare).»”
(Musnad Ahmed)
Unde a fost Adam îngropat? Există mai multe opinii referitoare la acest lucru. Cea mai des întâlnită este aceea că a fost îngropat în apropierea muntelui unde a coborât, în India. Într-o altă versiune, el a fost îngropat în muntele Abu Qais, în Mecca. Se spune de asemenea că în timpul Potopului, Noe i-a luat pe el şi pe Eva într-un sicriu şi i-a îngropat la Casa Sfântă (Bait-ul Maqdis) din Ierusalim. Ibn Jarir susţine această părere.
Cât timp a trăit Adam? Ibn Abbas şi Abu Huraira au relatat că Profetul – Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască – a spus că vârsta sa a fost scrisă în Al-Lauh Al-Mahfuz ca fiind de o mie de ani. Acest lucru nu contrazice ceea ce se spune în Tora, şi anume că a trăit
nouă sute treizeci de ani, deoarece învăţăturile din Tora au fost deformate de către evrei; în timp ce adevărul pe care noi îl avem este ocrotit de orice deformare.
Totuşi, presupunând că vârsta sa nu este deformată în Tora, există o cale prin care să rezolvăm această contradicţie. Ceea ce este scris în Tora referitor la şederea sa pe pământ înseamnă nouă sute treizeci de ani după calendarul solar, ceea ce înseamnă nouă sute cincizeci şi şapte de ani după calendarul lunar. La aceştia s-ar adăuga patru zeci şi trei de ani ai şederii sale în Paradis, adică în total o mie de ani, aşa cum a spus Ibn Jarir.
Ata Al-Khurasani a zis, aşa cum a relatat Ibn Asakir: „După ce Adam a murit, toate făpturile au plâns moartea sa timp de şapte zile.” După moartea lui Adam, Set, fiul său, a avut grijă de misiunea sa şi a devenit profet, aşa cum este relatat de Ibn Hibban, care a preluat de la Abu
Dhar: „Cincizeci de Scripturi au fost pogorâte pentru el.”
Înainte de moartea sa, Set i-a încredinţat sarcina sa fiului său Enos, care după moartea tatălui său a continuat misiunea ce-i fusese încredinţată. După moartea sa, fiul său, Cainan, şi apoi fiul acestuia, Maleleil, au preluat această misiune. Maleleil este cel despre care persanii au afirmat că era „regele celor Şapte Ţinuturi”. El a fost primul care a tăiat copaci, a clădit oraşe şi castele măreţe. El a construit oraşul Babilon şi oraşul Sus. El i-a înfrânt pe Iblis şi armata acestuia şi apoi i-a împrăştiat prin munţi şi văi, după ce a ucis un număr mare al acestora. Maleleil a avut o domnie strălucitoare; regatul său a durat timp de patruzeci de ani.
După moartea sa, fiul său Iared a preluat misiunea tatălui său, iar apoi fiul acestuia, Enoh, care este cunoscut drept Idris.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: