Credinţa şi influenţa ei asupra sănătăţii psihice

 

De cele mai multe ori, conflictele psihice constau în contradicţia dintre forţele binelui şi răului dintre instincte şi lucrurile interzise sau sunt generate de sentimentul de păcat şi greşeală care deseori cauzează anxientatea, spaima, agresovitatea, tulburări de caracter şi de comportament. Numai că trăsăturile fundamentale ale personalităţii în mediul musulman continuă să se concentreze pe valorile civilizaţiei derivate din învăţăturile islamului, iar aceste valori continuă să fie elemente principale care apără şi previn împotriva bolilor psihice sau le atenuează efectele în cazul producerii acestora. Numeroşi învăţaţi musulmani au subliniat influenţa învăţăturilor religioase asupra mulţumirii şi liniştirii sufleteşti prin căinţă, reflectare, dobândirea noilor orientări virtuoase, dat fiindcă personalitatea musulmanului se bazează pe credinţa în destin, pe evlavie, pe responsabilitatea alegerii, pe căutarea ştiinţei, pe adevăr , toleranţă, încredere, cooperare, mulţumirea cu ceea ce ai, răbdare, suportare, putere, sănătate, etc şi toate aceste calităţi îndeamnă la dezvoltarea personalităţii şi la perfecţionarea ei, în scopul fericirii sufleteşti totale.

Pornind de la aceasta, devine clar efectul tratamentelor tradiţionale în mediul islamic, lucru care le impune medicilor moderni să ia în considerare aceste metode şi să le studieze pentru a trage foloase din aplicarea lor, felul acesta realizându-se coordonarea şi complementaritatea dorite. Acest studiu cuprinde numeroase versete limpezi şi valori morale extrase din Tradiţia despre Profetul Muhammad (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!)  şi din afirmaţiile filozofilor şi savanţilor musulmani de seamă în legătură cu acest subiect.

Sănătatea psihică urmăreşte dezvoltarea individului astfel încât să fie capabil de o activitate rodnică şi de stabilirea unor relaţii corecte cu ceilalţi, beneficiind de o voinţă fermă şi de o credinţă ideală, pentru a trăi în pace cu sine însuşi, cu ceilalţi şi cu societatea în ansamblu.

Luptele interioare în care omul este implicat de-a lungul întregii sale vieţi pot să cauzeze tulburări psihice puternice, dacă nu sunt rezolvate în mod satisfăcător. Şi cea mai primejdioasă luptă constă în egoismul excesiv şi dorinţele insistente de împlinire a poftelor, indiferent de metodele şi trucurile la care se recurge pentru realizarea acestui obiectiv.

Numeroşi învăţaţi au fost de acord cu faptul că greşeala constă în vina şi durerea pe care le resimte omul ca rezultat al faptelor rele şi murdare pe care le-a săvârşit. Acest complex este un element esenţial în apariţia nevrozelor, adică a bolilor nervoase având în vedere că manifestările de incongruenţă psihică reprezintă un mod de apărare pentru a scăpa de mustrările de conştiinţă. Printre simptomele bolilor psihice se numără sentimentele de angoasă şi de blocare, sentimentul greşelii şi păcatului sau dimpotrivă agresivitatea, nedreptatea, comportamentul instabil şi deviat, care iese din mediul şi din criteriile sociale. De aici, înţelegem relaţiile şi deosebirile care apar între valorile religioase şi psihanaliza freuidistă, de pildă, întrucât teoria freuidistă poate conduce la dominarea instinctelor sexuale în toate cazurile şi poate să încurajeze la aceasta în concepţia ei superficială răspândită în vreme ce valorile religioase îndeamnă la controlul asupra impulsurilor şi la învingerea lor prin dominarea sufletului cu o conştiinţă virtuoasă, care la Freud este eul suprem.

Înţelegem aşadar că în societatea noastră islamică – şi experienţa îndelungaţă a confirmat acest lucru – nu putem decât să mergem în pas cu aceste valori religioase autentice, care continuă să existe în suflete într-o formă sau alta şi-l tratează în mod obişnuit pe individ împotriva luptei în care se zbate pornind de la aceste criterii.

Deseori, bolnavul înţelege acest discurs al nostru şi nu înţelege cuvintele confuze şi complicate pe care le extragem din unele terorii cvasiştiinţifice de origine occidentală care continuă să fie criticate şi revizuite de la o zi la alta chiar şi în societatea occidentală. Să adăugăm la aceasta ca o condiţie tehnică fundamentală pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului necesitatea înţelegerii bolnavului din interior şi venirii în întâmpinarea lui, adică a convingerilor şi valorilor lui, şi pe scurt a normelor de bază ale personalităţii sale, aceasta fiind calea cea mai potrivită pentru consultarea lui corectă şi pentru stabilirea diagnosticului corect.

Religia islamică este de multe ori mijlocul prin care se realizează încrederea şi pacea sufletească; ea este credinţa morală şi faptă bună. Aceasta este calea pentru controlul asupra raţiunii calea către iubire, către mulţumire, linişte fericire şi pace. Experienţa tratării bolilor psihice în Tunisia de aproximativ treizeci de ani a confirmat că recurgerea la aceste criterii devine un lucru inevitabil şi o acţiune folositoare în majoritatea cazurilor şi acest lucru în pofida dezvoltării rapide a societăţii tunisiene şi îndepărtării unora din mediile sale de valorile religioase autentice.

Numeroşi medici savanţi musulmani au scris despre fericirea sufletească. Toate doctrinele filozofice musulmane care s-au referit la înţelegerea spiritului şi la analiza esenţei şi naturii sale s-au soldat – aşa după cum se ştie – cu rezultatele valoroase în ceea ce priveşte realizarea liniştii indivizilor şi societăţilor în timp şi spaţiu.

Să menţionăm pe scurt aici învăţăturile califilor bine călăuziţi, misticilor,  marilor filozofi, jurişti şi un logicieni musulmani ale căror analize au devenit un model pentru renaşterea ideologică a Occidentului, aşa cum sunt Al-Kindi, Al-Farabi, Ar-Razi, Ibn Sina, Al-Ghazali, Ibn Ruşd, Ibn an-Nafis, Ismail al-Giurgiani, Ibn al-Arabi, Ibn al-Jazzar, Muhammad as-Saqali şi alţii.

1.    Metoda tratamentului prin religie: 

Unii, prin ’’tratamentul religios’’ care se bazează pe principii spirituale divine, în opoziţie cu tratamentul psihiatric lumesc bazat pe fericire în această lume cu toate laturile ei materiale şi morale. Prin aceasta din urmă se are în vedere căile de tratament bazat pe metode şi concepţii stabilite de om, chiar dacă sunt de origine psihică şi urmăresc ţeluri psihice. Dar religia asigură uneori liniştea pe care nu o pot asigura metodele psihiatriei contemporane. Dar găsim şi printre specialiştii tratamentului psihiatric lumesc unii savanţi de seamă care cred că religia este un factor important în reducerea liniştii în suflet. Carl Young a subliniat de pildă, importanţa religiei şi necesitatea redării şanselor credinţei şi speranţei bolnavului iar Stikel a subliniat însemnătatea sprijinirii esenţei morale pe această bază. În felul acesta, tratamentul psihiatric religios evine o metodă de îndrumare, călăuzire, educare şi învăţământ şi se bazează pe autocunoaşterea individului, conform principiilor spirituale şi morale – doctrinare.

Tratamentul prin religie poate  fi aplicat atât de curantul psihiatric cât şi de către medicul psihiatru ca şi de către educator sau de către reprezentantul religiei cu condiţia ca aceştia să cunoască problemele pacientului şi să fie îndrumaţi şi să li se ceară participarea în acest domeniu de către medicul psihiatru modern. Acest lucru este aplicat, de pildă, în numeroase sanatorii psihiatrice care tratează în Europa încercările de sinucidere aşa cum este sanatoriul din Viena specializat în cazurile urgente de sinucidere. Şi aceasta pentru că tratamentul psihiatric religios, asemenea tuturor tratamentelor psihiatrice, este un proces la care participă curantul şi pacientul deopotrivă.  Tratamentul prin religie se bazează pe:

a.Confesiune, care conţine plângerea proprie, cerând iertare. Deseori individul recurge la mijloace de apărare inconştiente cum sunt negarea, transformarea, justificarea şi altele pentru a atenua tensiunea rezultată probabil din sentimentul de păcat sau greşeală, iar curantul trebuie să analizeze acest lucru în timpul oportun şi în forma potrivită în deplină cunoştiinţă de cauză. De aceea, confesiunea elimină sentimentele de păcat şi de greşeală atenuează mustarea de conştiinţă, purifică sufletul agitat şi-i redă liniştea. De aceea, curantul trebuie să-l îndemne pe pacient să-şi recunoască păcatele şi să se dercarce de sentimentele de păcat ameninţătoare din sufletul său, privind această confesiune cu neutralitate şi confesiune este urmată de întoarcerea la adevăr, virtute şi echilibrul psihic sănătos.

b.Căinţa care constă în implorarea iertării şi constituie speranţa celui care greşeşte eliberându-l de păcate. După ea, individul simte decărcarea sufletului şi destinderea. Căinţa – aşa după cum afirmă Al-Ghazalli în lumea intitulată ’’Despre reînvierea ştiinţelor religiei’’- conţine trei elemente: ştiinţa, starea şi fapte. Ştiinţa constă în cunoaşterea păcatului care contravine poruncii lui Allah, starea este sentimentul păcatului iar fapta este abandonarea păcatului şi înclinarea spre săvârşirea faptei bune.

Se ştie că imamul al-Ghazali este considerat unul dintre pionierii şi întemeietorii psihologiei musulmane. Allah Atotputernicul a grăit: ’’Spune: O, robii mei aţi întrecut măsura în privinţa sufletelor voastre, nu pierdeţi nădejdea în privinţa îndurării lui Allah, căci Allah iartă toate păcatele, fiindcă El este Iertător, Îndurător.’’

Iar Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Cel care se căieşte este îndrăgit de Cel Milostiv, iar cel care se căieşte pentru un păcat este asemenea aceluia care nu a săvârşit niciun păcat.’’

Din aceasta, înţelegem cât de mare este importanţa recurgerii la aceste concepte pentru ca nevroticul musulman să fie tratat împotriva luptelor sale, cel trist să scape de disperarea sa şi de mustrările de conştiinţă, iar psihopatul să nu mai repete actele agresive reprobabile şi păcatele sale trecute.

c.Cugetarea, care înseamnă ajungerea de către pacient la înţelegerea motivelor suferinţei sale şi problemelor sale psihice şi a impulsurilor care l-au condus în starea sa agitată, înţelegerea binelui şi răului din sufletul său şi acceptarea concepţiilor noi cu sufletul deschis în viitor. Aceasta înseamnă creşterea eului raţional. Allah Preaînaltul a grăit în această privinţă: ’’Ci omul este cunoscător al sufletului său.’’ Această metodă ideală este des folosită în numeroase tratamente psihiatrice contemporane inclusiv psihanaliza lui Freud sau metoda lui Carl Rogers şi altele.

d.Dobândirea de noi orientări şi valori prin intermediul cărora are loc acceptarea eului şi acceptarea celorlalţi şi se dobândeşte capacitatea de a suporta răspunderea şi de a constitui relaţii sociale clădite pe încrederea reciprocă, pe capacitatea de sacrificiu şi de ajutorare a celorlalţi, precum şi stabilirea unor ţeluri realiste şi pozitive în viaţă cum sunt capacitatea de a răbda, activitatea rodnică şi productivă.

În felul acesta, au loc curăţirea conştiinţei (sau a eului suprem) ca autoritate interioară sau supraveghetor psihic al comportamentului purificarea sufletului şi îndepărtarea lui de dorinţele interzise, imorale şi asociale şi comportamentul omului se îndreaptă, după ce faptele bune urmează dupa cele rele pe cale le şterg, căci Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi împlineşte rugăciunea la cele două capete ale zilei şi o parte din noapte , căci faptele bune le alungă pe cele rele şi aceasta este o pomenire pentru cei care pomenesc.’’ Şi a mai grăit Allah Preaînaltul: ’’O,suflet liniştit, întoarce-te la Domnul tău mulţumit şi mulţumitor şi intră printre robii Mei şi intră în Grădina Mea!’’

2.Întrebuinţările tratamentului psihiatric religios:

Aşa după cum s-a confirmat prin experimente, astăzi tratamentul psihiatric religios poate fi utilizat în ţările arabe şi musulmane în genral şi îndeosebi în cazurile ale căror motive şi simptome au legătură cu comportamentul religios al bolnavului, pe lângă delirările religioase înseşi. În majoritatea cazurilor, tratamentul religios este foarte util în crizele de anxietate, tulburare, isterie, ipohondrie, teamă, fobie, tulburări senzoriale, probleme de căsătorie, toate luptele distrugătoare provocate de goana după plăcerile lumeşti, disperare, cădere psihică îndeosebi alcoolismul, interzis de religie, strile de depresie, dezamăgire, încercările de sinucidere, interzisă de asemenea de Coran şi de tradiţie, şi chiar şi în cazul psihopatiei puternice greu de tratat.

3.Bazele educaţiei religioase în islam:

Educaţia în sensul larg include în mod obişnuit şi o calitate a educaţiei religioase îndeosebi în ţările arabe şi islamice. Ea este făcută aât de către părinţi cât şi de şcoală. Acest lucru pentru că educaţia individului presupune îndreptarea şi călăuzirea lui în limitele unui cadru moral de comportament şi pentru valorile spirituale şi etice derivate din învăţăturile islamului îl călăuzesc cel mai adesea pe individ pe calea cea dreaptă şi comportament corect. Se spune că acela care urmează calea cea dreaptă se află în siguranţă. Şi în toate situaţiile problema comportamentului omului depinde de calităţile sale morale. Morala extrasă din religia reglementează comportamentul omului, îl călăuzeşte pe calea cea dreaptă şi îi cere socoteală dacă greşeşte sau se abate. Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Eu am fost trimis pentru a întregi calităţile morale.’’ Iar Ali bin abi Talib (Allah să fie mulţumit de el) a zis: ’’Minunată valoare au calităţile frumoase!’’ şi calităţile frumoase presupun stabilitatea psihică, conştiinţa împăcată, abţinerea de la goana după plăcerile lumeşti şi de la invidie, ură şi luptă între indivizi şi în sufletul individului, rezultate din aceasta.

4.Personalitatea musulmanului şi liniştea sufletească:

Ar trebui să vorbim îndelungat dacă am vrea să prezentăm trăsăturile personalităţii musulmanului. De aceea, ne vom limita la câteva dintre acestea, extrase din Cuvântul lui Allah Preaînaltul şi din tradiţia Trimisului Său.

a.Credinţa în destin: Allah Preaînaltul a grăit: <Spune: ’’Nu ne va lovi pe noi decât ceea ce ne-a prescris Allah, căci el este Domnul nostru şi pe Allah trebuie să se bizuie dreptcredincioşii!’’>. Aceste cuvinte trebuie să fie întotdeauna interpretate în mod pozitiv ca un îndemn la primirea nenorocirilor cu pieptul deschis, fără a recurge la manifestări de disperare, de slăbiciune şi de prăbuşire, dar şi fără a recurge la un comportament agresiv sau la atacuri exagerate cu urmări nedemne de laudă, fără ca aceasta să însemne capitulare, ci dimpotrivă, acţiune pentru a depăşi problema noastră şi pentru a face un salt înainte pe calea învingerii nenorocirilor şi adversităţilor.

b.Răspunderea alegerii: Allah Preaînaltul a grăit: ’’Ci omul îşi cunoaşte sufletul său’’. Din aceste cuvinte se vede libertatea individului în alegerea atitudinilor şi comportamentului său în deplină cunoştiinţă şi aceasta este ţelul multor tratamente psihiatrice contemporane.

c.Căutarea ştiinţei. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Preamărit fie Allah, Stăpânul adevărat! Şi nu te grăbi cu Coranul înainte să-ţi pogoare revelaţia Lui şi spune: Doamne, dă-mi mie şi mai multă ştiinţă!’’. Aceasta presupune disponibilitatea dreptcredinciosului de a se lămuri şi de a accepta îndrumarea.

d.Adevărul. Allah Preaînaltul a grăit: ’’O,voi cei care credeţi! Fiţi cu frică de Allah şi fiţi printre cei care spun adevărul!’’. Adevărul sau sinceritatea este o virtute foarte importantă pe care se bazează în mare măsură liniştea sufletească şi cu care se măsoară gradul de prăbuşire a ei, dacă se întâmplă acest lucru. Unii specialişti în psihologia modernă au inventat o serie de pârghii cu ajutorul cărora se măsoară capacitatea individului de a spune adevărul şi de a fi sincer cunoscute sub numele de sondare a adevărului, de Henry Baruch.

e.Toleranţa. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi nu sunt egale fapta bună şi faptarea. Apără-te cu aceea care este mai bună. Şi tratează-l pe cel cu care ai o neînţelegere ca şi cum ţi-ar fi un prieten apropiat.’’ Toleranţa este una din calităţile importante pentru liniştea sufletească şi dobândirea acesteia.

f.Păstrarea lucrului încredinţat (amânat): Allah Preaînaltul a grăit: ’’Allah vă porunceşte să înnapoiaţi lucrurile încredinţate stăpânilor lor şi dacă judecaţi între oameni să judecaţi cu dreptate. Allah este Atoateauzitor şi Atoatevăzător.’’

g.Mila. Trimisul lui   Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Cu cei milostivi este îndurător Cel Milostiv, Iertaţi-i pe cei de pe pământ şi vă va ierta pe voi în cer!’’

Aceste calităţi demne de laudă au o mare pondere în comportamentul indivizilor sănătpşi şi bolnavi deopotrivă. Şi să mai menţionăm aici: ascultarea părinţilor şi grija faţă de ei şi necesitatea ca tutorii să-i trateze pe copii cu dragoste şi cu îndurare.

4.Întrajutorarea. Allah Preaînaltul a grăit: ’’Şi întrajutoraţi în împlinirea binelui şi evlaviei.’’ Şi a mai grăit Allah: ’’Dreptcredincioşii sunt fraţi şi împăcaţi-i pe fraţii voştri şi fiţi cu frică de Allah, căci astfel veţi fi iertaţi!’’

Şi a mai grăit: ’’Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele sunt aliaţi unii cu alţii şi poruncesc împlinirea faptei bune şi opresc de la ceea ce este reprobabil şi împlinesc rugăciunea şi dau dania şi sunt cu supunere faţă de Allah şi Trimisul Său. Cu aceştia, Allah va fi îndurător. Allah este Puternic şi Înţelept.’’ Iar Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a zis: ’’Nu este credincios niciunul dintre voi decât dacă îi doreşte fratelui său ceea ce îşi doreşte lui însuşi.’’ În aceste cuvinte se află una din cele mai înalte şi măreţe învăţături pentru înţelegerea familială şi socială pe care se bazează principiile şi normele sănătăţii psihice.

i-Mulţumirea cu ceea ce este al tău (qina’a). Aceasta este una din cele mai alese calităţi ale omului care opreşte de la goana violentă după împlinirea fericirii materiale nelimitate şi de la impregnarea şi saturarea cu valorile concurenţei crude care nu cunoaşte îndurarea faţă de nimeni şi prin care se caracterizează – din păcate – multe din manifestările societăţilor contemporane de consum din Occident şi Orient, societăţi în care s-au înmulţit bolile psihice şi s-au accentuat aşa după cum se ştie.

Mulţumirea cu ceea ce este al tău tratează tulburările psihice rezultate din invidie, gelozie şi ura împotriva concurentului, ca şi tratamentul deviat rezultat din eşec şi proasta înţelegere cu sine şi cu celălalt. Şi dacă musulmanul Îi aduce laudă lui Allah nu o face decât pentru fericirea spirituală, linişte şi acceptarea situaţiei sale cu sufletul deschis, dar cu observaţia că aceasta nu înseamnă capitulare, eşes şi stagnare în umilinţă, lipsuri şi sărăcie. Dimpotrivă, valorile morale islamice îndeamnă pe de altă parte – aşa cum se ştie – la curaj, incomodare şi invocare, fără folosirea metodelor împilării, violenţei şi viclesugurilor nedrepte precum şi a altor vicii şi defecte.

j.Răbdarea (sabr). Allah Preaînaltul a grăit: ’’O, voi cei care credeţi, folosiţi-vă de răbdare şi de rugăciune, căci Allah este cu cei răbdători.’’ Ce învăţătură extraordinară se află în aceste cuvinte, când se înmulţesc în domeniul psihiatriei exemplele care dovedesc importanţa răbdării şi autocontrolului pe această bază.

k.Pudoarea (’iffa). Allah Preaînaltul a grăit: ’’Acela care se teme de poziţia Domnului său şi-şi opreşte sufletul de la toanele lui, sălaşul aceluia va fi Raiul.’’ Pornind de la aceasta, individul trebuie să evite răul şi viciile de diverse feluri.

l.Puterea şi sănătatea. Trimisul lui Allah (Allah să-l binecuvânteze şi să-l miluiască!) a spus: ’’Credinciosul puternic este mai bun şi îi este mai drag lui Allah decât credinciosul slab.’’ Şi a mai zis: ’’Allah nu a făcut nicio boală fără să fi făcut şi leacul ei.’’ În aceasta se află un îndemn la întărirea sufletului şi la conducerea lui către cutezanţă şi curaj către creşterea eficienţei şi optimism şi încredere în bine în viitor, în scopul evitării tuturor semnelor de disperare şi prăbuşire.

Psihiatrul musulman contemporan trebui să înţeleagă toate aceste învăţături şi valori cu aspectele lor pozitive, extrem de echilibrate şi ponderate pentru a reuşi să realizeze împăcarea sufletească, progresul uman al individului şi al comunităţilor în toate domeniile.

Pornind de la aceasta, putem înţelege eficienţa tratamentelor psihiatrice tradiţionale, la care se recurge până în zilele noastre în toate ţările musulmane la mormintele evlavioşilor, ele fiind practicare de persoane fără pregătire medicală, dar care dovedesc uneori o măiestrie uimitoare şi o stăpânire deplină a metodelor lor duhovniceşti, chiar dacă uneori recurg – din păcate – la şarlatanie şi înşelătorie, în cazuri în care unii medici din zilele noastre nu reuşesc să ajungă la rezultate pozitive. Medicul contemporan calificat trebuie să ceară şi să aleagă calităţile bune de defecte şi vicii, esenţa de aspectele neesenţiale şi să extragă din toate aceste metode învăţături şi concluzii corecte pentru a-l centra pe bolnav pe o bază pozitivă, pornind de la convingerile lui iniţiale şi în primul rând şi în principal de la foloasele pe care el le poate trage din aceste metode.

Bolile psihice şi profilaxia religioasă:

Din toate cele prezentate mai sus reiese că de cele mai multe ori credinţa este convingerea ideală şi comportarea aleasă pentru stabilitatea eului şi liniştea sufletească, însă comportarea care iese din cadrul religiei sau care, dimpotrivă, ia forma credinţei excesive poate uneori să devină primejdioasă şi să conducă la anomalii, devieri şi la ciocniri psihice complicate.

Pornind de la aceasta, prevenirea bolilor psihice în mediul arab şi islamic trebuie să cuprindă educaţia morală, concentrarea asupra valorilor religioase, ca fundament al comportării corecte şi ca o condiţie fundamentală a împăcării sufleteşti şi sociale.

Se ştie că religia islamică recomandă manifestarea interesului aât pentru această viaţă cât şi pentru Viaţa de Apoi, prin propunerea unui echilibru între plăceri, lucrurile materiale şi cele morale şi spirituale pentru realizarea împăcării sufleteşti. Ali bin abi Talib, Allah să fie mulţumit de el, a zis: ’’Lucrează pentru această viată a ta ca şi când ai trăi veşnic şi lucrează pentru Viaţa de Apoi ca şi când ai muri mâine.’’

Încheiere:

Încheiem cu cuvintele şeihului Ibn Sina (Avicenna) care a arătat că cel mai folositor act bun este pomana, cea mai curată taină este suportarea, cea mai bună faptă este aceea care izvorăşte dintr-o intenţie curată, cea mai bună intenţie este aceea care izvorăşte din înţelepciune, din virtuţi şi din cunoaşterea lui Allah, Întâiul între cei dintâi.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: