Adoptia in Islam

In Islam,problema adoptiei trebuie privita in lumina structurii familiei, a legilor mostenirii si a legilor privind relatiile interumane si casatoria.

Islamul este clar in ceea ce priveste aceste chestiuni si este necesar sa se aiba foarte mare grija cand se iau in consideratie situatii cum ar fi adoptia.

Sigur ca luarea in grija a unui orfan sau a unui copil fara casa in propriul camin pentru a avea grija de el si a-l educa este o fapta cu o mare valoare.

Profetul Muhammed (Pacea si binecuvantarea Lui Allah fie asupra lui!) a spus : “Eu si cel care are grija de un orfan vom fi ca acestea doua in Gradina Paradisului (si si-a alaturat cele doua degete-aratator si mijlociu).

Cu alte cuvinte, o astfel de persoana va fi foarte aproape de Profet in Viata de Apoi ,lucru pentru care se roaga toti musulmanii.

In Arabia preislamica (si fara indoiala si in alte parti ale lumii)era un lucru obisnuit ca oamenii sa numeasca pe oricine “fiul” lor, iar acea persoana isi insusea drepturile unui fiu adevarat.

Acest lucru a fost condamnat de catre Allah Preainaltul in Sfantul Coran din cauza confuziei si nedreptatilor care ar fi putut sa apara ca urmare a acestei legaturi de rudenie neadevarate.

Acesta este punctul in care trebuie avute in vedere cele mentionate mai sus.

De exemplu, odata ce acest “fiu adoptat” ajunge la varsta pubertatii ,din punctul de vedere al legii islamice i se interzice sa vina in contact social cu femeile din gospodariile cu care el nu are nici o legatura de sange.Practic el este un strain pentru ele si ele trebuie sa poarte vesmantul islamic in prezenta lui ,lucru pe care nu ar trebui sa-l faca in prezenta propriilor frati,nepoti,unchi cu care le este interzis sa se casatoreasca.

In mod similar, in cazul unei “fete adoptate” care ar trebui sa poarte vesmantul islamic tot timpul in prezenta “tatalui sau adoptiv” si a barbatilor din familie cu care poate sa se casatoreasca ,datorita inexistentei legaturii de sange.

Legile mostenirii in Islam sunt deasemenea foarte exacte si fiecare ruda are o parte stabilita din avere , pe care el/ea are dreptul sa o primeasca.Un “copil adoptat” nu poate sa reclame averea “parintelui decedat” atata timp cat “parintele” nu a stabilit o astfel de clauza pentru o astfel de intelegere.

Nu este indicat sa adopti pe cineva si sa-i dai numele tau de familie ca si cum ar fi membru al familiei spunand:”Acesta este fiul meu” sau ” Aceasta este fiica mea “,mai ales daca se cunosc parintii naturali si/sau sunt in viata.

Islamul are aceeasi viziune cu gandirea contemporana in ceea ce priveste adoptia .Este important ca in momentul in care copiii sunt adoptati sa stie acest lucru si daca se poate sa stie care sunt parintii naturali.Daca acest lucru le este ascuns este foarte probabil sa apara dezamagirea si confuzia cand vor ajunge la varsta adolescentei.

Haideti sa ne imaginam ca un frate si o sora au fost despartiti de mici copii pentru a fi dati spre adoptie si amandoi au crescut fara sa stie de situatia lor.Sa ne imaginam ca ,mai tarziu,se intalnesc si sunt atrasi unul de celalat ajungandu-se chiar la casatorie.Un asemenea scenariu nu este departe de realitate si poate fi evitat daca urmam calea islamica.

“El nu este fiul meu, dar voi avea grija de el ca si cum ar fi ” ar trebui sa fie calea corecta de urmat in cazul adoptiei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: