Umm Waraqan bint ’Abdullah bin Harith Ansariah(ra)

Profetul (sas) a spus:
„Umm Waraqah locuieşte în Casa ta, Allah îţi va dărui moartea ca martir.”

Ansarii din Al-Madinah stăteau la periferia oraşului lor, privind cu ochi nerăbdători către drumul ce venea de la Mekka. Bărbaţi, femei, băieţi şi fete, tinerii şi bătrânii aşteptau sosirea scumpului lor Profet (sas) care emigra din oraşul lui spre al lor, la invitaţia lor şi la porunca lui Allah (swt). Deodată cineva strigă: „Iată-i că vin!” Şi toate tinerele fete şi femeile izbucniră într-un glas de preamărire al lui Allah (swt) şi un binevenit, Mesagerului Său.
Printre aceste femei Ansari se afla şi Umm Waraqah bint ’Abdullah (ra). Ea era o femeie învăţată, şcolită, pioasă şi modestă, care era binecunoscută printre femeile-Companioni una care-şi petrece zilele şi nopţile în rugăciune şi meditaţie. Ea citea foarte frumos Nobilul Qur’an, era o a doua natură pentru ea să petreacă mult timp meditând la sensul Versetelor sale.
Profetul (sas) o stima foarte mult şi i-a spus să-şi conducă famila în rugăciunile de grup. Curtea casei se transformă într-o moschee; cu permisiunea Profetului (sas) ei şi-au luat un Mu’ththin pentru a face chemarea la rugăciune. ’Abdur-Rahman bin Khallad spune că l-a văzut pe Mu’ththin, care era un om foarte în vârstă. Astfel, Umm Waraqah bint ’Abdullah (ra) a fost delegată de către Profet (sas) să fie Imam şi să conducă rugăciunea pentru femei.

Pe lângă setea ei de cunoaştere a Qur’anului, Shari’ah (legislaţia Islamică) şi Ahadith, Umm Waraqah (ra) avea o dorinţă arzătoare de a muri ca martir pentru cauza Islamului. Când se anunţă că armata trebuie să se pregătească pentru Bătălia de la Badr, Umm Waraqah (ra) merse la Profet (sas) şi se oferi voluntar pentru a avea grijă de răniţi pe câmpul de luptă. Ea i-a spus că era dorinţa ei cea mai mare să moară pentru cauza Islamului. Profetul (sas) îi putea vedea entuziasmul şi ardoarea, dar i-a spus să rămână acasă şi va obţine recompensa de martir în felul acesta. Ea se întoarse acasă fericită, deoarece era datoria ei să asculte porunca Trimisului lui Allah (sas).

Profetul (sas) lua câteodată câţiva dintre Companionii săi, şi-i vizita casa lui Umm Waraqah (ra). El le spunea acestora să-l însoţească la casa unei femei care era un martir-viu. El o întreba de sănătate, se odihnea pentru un timp şi apoi îşi făcea rugăciuni către Allah (swt) pentru binele ei şi apoi se întorcea. Allah (swt) i-a revelat dragului Său Trimis că Umm Waraqah (ra) va muri ca martir în propria-i casă. Nimeni nu putu înţelege cum avea să aibă loc acest lucru cu ea stând în casă, dar erau siguri că se va întâmpla cu siguranţă, întrucât vestea le fusese dată de către Profetul lor de Încredere.
Umm Waraqah (ra) însăşi aştepta în fiecare moment să vadă cum avea să aibă loc acest eveniment norocos, care va fi împlinirea celui mai mare vis al ei. Ea aştepta răbdătoare, ceea ce-i va da o viaţă eternă şi un loc în Paradis. Când se va întâmpla? Cum anume se va întâmpla? Ce formă va avea? Cum va fi posibil să fie un martir stând în casă? Pierdută în aceste gânduri,aşa îşi petrecea nopţile şi zilele. Profetul (sas) muri; Abu Bakr Siddique (ra) muri şi el şi ’Umar Farooq (ra) deveni Calif.
Umm Waraqah (ra) avea doi sclavi ce munceau pentru ea, o fată şi un băiat. Ea le-a spus că după moartea ei, aceştia vor fi liberi. Într-o zi aceştia s-au întâlnit şi au decis să s-au săturat să tot aştepte ca această bătrână să moară. Au plănuit să o omoare în timp ce ea doarme şi astfel să se elibereze de sclavie. Erau atât de tentaţi de ideea de libertate, încât au uitat să-şi ia în considerare viitorul, ca şi viaţa în Lumea de Apoi.
La miezul nopţii, când Umm Waraqah (ra) dormea un somn adânc, ei au omorât-o. Îi acoperiră corpul cu o pânză şi fugiră cu grijă din casă, în linişte. Odată ce se iviră zorii zilei şi apăru soarele, vecinii simţiră lipsa recitării frumosase a Nobilului Qur’an de către Umm Waraqah (ra) care obişnuia să umple atmosfera dis de dimineaţă. Când intrară în casă au fost şocaţi s-o vadă dormind un somn al morţii. Apoi au observat că ambii sclavi – fata şi băiatul – lipseau. Au realizat că aceştia trebuiau să fie criminalii. ’Umar bin Khattab (ra) a ordonat unor oameni să-i caute. În cele din urmă fură găsiţi ascunşi. Când au fost aduşi în curte, înaintea Califului, şi-au recunoscut vina şi fură condamnaţi la moarte.
Astfel, Profetul (sas) avu dreptate, cum că Umm Waraqah (ra) va muri ca martitr în propria-i casă şi va ajunge în Paradis.
„Cu adevărat, cei pioşi vor fi în mijlocul Grădinilor şi al Râurilor. Într-un loc al adevărului, alături de Regele Omnipotent (Allah, Unicul, Cel Binecuvântat, Cel mai Înalt, Cel al Maiestruozităţii şi al Onoarei).”  (54:54-55)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: