Umm Sulaim bint Malhan Ansariah(ra)

Profetul (sas) a spus:
„Când am intrat în Paradis, am auzit paşii cuiva – Mi s-a explicat că era Ghameesa bint Malhan.”
Ţine minte că Ghameesa este numele Umm Sulaim Ansariah. Ea este de asemenea numită Ramisa’, Sahlah şi Ramlah, dar porecla este mai cunoscută decât numele.

Conştiinciozitatea, curajul, răbdarea şi tăria de caracter, consecvenţa scopului şi generozitatea sufletului şi a minţii – toate acestea sunt calităţi comune tuturor femeilor-Companion ce fac subiectul acestei cărţi.
Umm Sulaim (ra) nu face excepţie. Şi ea provine dintr-o familie ilustră care şi-a sacrificat totul pentru Islam. Fiul ei a fost faimosul Companion Anas bin Malik (ra) şi fratele ei a fost eminentul Companion Haram bin Malhan (ra).
Prima ei căsătorie fu nefericită; erau certuri constante între soţ şi soţie pentru că ea deveni musulmancă. Soţul ei, Malik bin Nadhar, făcu tot posibilul s-o determine să renunţe şi să-şi abandoneze noua ei religie pentru care jură supunere, dar el eşuă şi ea rămase loială noii ei credinţe. Pe de altă parte ea începu să-şi convingă şi fiul, Anas (ra), să se convertească la Islam, în cele mai grele împrejurări. Acesta spuse că acum îi strica şi fiul. Şi ea îi răspunse că nu îl strica ci îl învăţa sensul adevăratului şi veşnicului succes al Vieţii de Apoi. Insistenţa ei până la urmă izbândi şi Anas citi cuvintele ce semnificau acceptarea lui Allah ca Singura Existenţă Supremă şi a lui Muhammad (sas) ca Trimis al Său.
În casă aveau loc frecvente scene de violenţă, dar ea rămase fermă în credinţă, răbdătoare şi calmă. Ea i-a spus că pur şi simplu el nu putea pricepe natura comorii pe care ea o găsise. Ea i-a spus că era o comoară pentru toate timpurile, o lumină ce-i lumina inima. Soţul îi spuse că ea nu avea religie. Ea îi răspunse curajoasă că acceptând Islâmul a acceptat Adevărata religie şi astfel ea va fi învingătoare chiar şi în Lumea de Apoi.
În cele din urmă soţul ei o părăsi şi emigră în Siria unde fu ucis. Încredinţându-şi fiul în slujba Profetului (sas),ea-i ceru acestuia să se roage pentru fiul ei. Astfel Profetul (sas) se rugă pentru Anas (ra) pentru a-i spori cunoştinţele şi bogăţiile. Femeile Ansari obişnuiau s-o numească Sehla, Ghameesa’, Rameesa’, Ramlah şi Sahlah, dar în cele din urmă ajunse să fie cunoscută doar ca Umm Sulaim.
În Al-Madinah era un tânăr chipeş numit Abu Talhah, care era de asemenea şi liderul tribului său. El nu se convertise încă la Islam, totuşi mulţi oameni erau influenţaţi de învăţăturile lui Mus’ab bin ’Omair (ra). Abu Talhah ştia că văduva Umm Sulaim (ra) avea multe calităţi admirabile. Integritatea, loialitatea, curajul ei – toate acestea l-au atras şi el îi trimise o cerere în căsătorie. Ea i-a răspuns că nu era posibil întrucât ea era musulmană, iar el era un necredincios. Când el însistă ce tip de om este; uneori adora copacii care creşteau în pământ, alteori adora idolii de piatră pe care alţii îi distrug. Ea îl întrebă dacă s-a gândit vreodată cum ar fi putut aceste lucruri să-i rezolve problemele când ele însele erau neajutorate.
Când Abu Talhah auzi aceste argumente nu avu răspuns. El încercă din răsputeri s-o convingă, dar ea era de neclintit. Ea i-a spus că în mod normal o propunere din partea unui om de seama lui nu putea fi refuzată, dar nu avea încotro. Ea îşi dedică viaţa Islamului şi el a fost, până acum, privat de această măreaţă binecuvântare. În cele din urmă, el o întrebă dacă s-ar căsători cu el în caz că s-ar converti la Islam. La aceasta, ea fu foarte fericită; a spus că Mahrul pentru ea va fi trecerea lui la Islam.
Umm Sulaim îi spuse apoi lui Anas (ra) să se pregătească pentru nunta ei. Thabit bin Aslam Bannani, faimosul învăţat şi succesor spune că acesta era un Mahr (zestre a miresei) excelent şi unic în istoria Islamului. Profetul(sas) obişnuia s-o viziteze adeseori şi se ruga pentru prosperitatea şi binecuvântările lui Allah(swt) asupra ei.
După uciderea soţului ei în Siria, ea-şi încredinţă fiul, Anas (ra) în slujba Profetului (sas). Anas (ra) îşi trăi următorii zece ani din ziaţă în slujba lui şi aceştia fură cei mai buni ani din viaţa lui. Umm Sulaim (ra) îi ceru Profetului (sas) să-l roage pe Allah (swt) pentru a-i îmbogăţi cunoştinţele şi pentru prosperitatea lui, atât în această lume, cât şi în Cea de Apoi. Şi Allah (swt) i-a răspuns rugăciunilor într-o amplă măsură. Anas (ra) trăi până la vârsta de o sută trei ani şi avu optzeci de copii. El avea un magnific palat în Basrah şi frumoase grădini imense. Era un om fin căruia îi plăcea să se îmbrace bine şi să-şi vopsească părul cu henna. Dintre fiii săi, mulţi deveniră şcolari învăţaţi. După moartea sa el primi grădinile Paradisului.

Umm Sulaim (ra) avu o a doua căsătorie fericită şi curând cuplul fu binecuvântat cu un fiu, Abu ’Umair. Într-o zi, Profetul (sas) îi făcu o vizită şi-l găsi pe Abu ’Umar foarte demoralizat. El îl întrebă de ce era micuţul asa de trist. Umm Sulaim (ra) i-a spus că pasărea lui, cu care-i plăcea să se joace, murise. Profetul (sas) îl mângâie şi încercă să-l consoleze cu dragoste.
După un timp Abu ’Umair se îmbolnăvi şi într-o noapte temperatura lui urcă foarte mult şi muri. Umm Sulaim (ra) dădu dovadă de o răbdare şi un autocontrol exemplar. Ea nu anunţă pe nimeni şi nici nu ţipă ori strigă de durere. Ea nu voia să-şi tulbure soţul când veni acasă după o zi de muncă grea. Când acesta s-a întors acasă, a întrebat-o cum era copilul şi i-a spus că era mai bine decât înainte. Apoi i-a servit cina şi au stat de vorbă. Când acesta se simţi bine în compania ei în linişte şi pace, noaptea târziu ea aduse în discuţie subiectul. Ea i-a spus că voia să-i pună  o întrebare. Iar el a întrebat-o ce anume ar vrea să ştie. Ea îl întrebă dacă o persoană i-a încredinţat ceva cuiva, apoi vine să-l recupereze,ar trebui ca acel cineva să-i înapoieze? El răspunse că desigur acel cineva ar trebui să-i înapoieze lucrul bucuros. Apoi l-a condus în camera în care fiul dormea într-un liniştit somn etern. Ea îndepărtă cearceaful de pe faţa lui şi spuse cu voce tremurătoare că Allah (swt) le-a luat înapoi fiul pe care El l-a încredinţat în grija lor.
Abu Talhah (ra) era şocat şi o întrebă de ce nu l-a anunţat de cum venise acasă. Dimineaţă ei merseră să-l vadă pe Profet (sas) şi i-au spus ce se întâmplase cu o noapte în urmă. El se rugă lui Allah(swt) pentru binecuvântările şi prosperitatea cuplului. Şi curând li se născu un alt fiu. Anas (ra) îl purtă în propriile-i braţe până la Profet (sas); el înmuie o bucăţică de curmală şi i-o dădu nou-născutului şi-l numi ’Abdullah. El se rugă ca Allah (swt) să-l binecuvânteze cu prosperitate. Şi din mila lui Allah (swt) când acesta crescu şi se căsători avu nouă fii şi toţi erau recitatori pe de rost ai Qura’anului.
Anas (ra) relatează că mama sa avea o capră. Într-o zi ea făcu samna (unt topit) din laptele acesteia şi-l adună într-un mic vas de piele. Când se umplu îl trimise Profetului (sas) ca dar, prin fiica ei adoptivă. Profetul (sas) a spus familiei sale să golească vasul şi să-l înapoieze prin micuţa fată. Aceasta aduse acasă vasul gol şi-l atârnă cu un deget pe peretele bucătăriei.
Umm Sulaim (ra) văzu că vasul era încă atârnat şi era plin – de fapt era mai mult decât plin şi dădea pe dinafată. Ea-şi întrebă fiica de ce nu-i ascultă ordinele. Micuţa i-a spus că-i dusese vasul Profetului (sas) aşa cum i-a spus şi aduse înapoi vasul gol şi-l agăţă. Umm Salaim (ra) fu uimită de acest mister.
Ea merse la casa Profetului (sas) şi-i povesti acest mic incident. El i-a spus că micuţa îi adusese darul pe care l-a acceptat. Şi aceasta plecă de la el cu un vas gol.
Umm Sulaim (ra) jură pe Allah (swt) care îl trimisese ca Mesager al singurei Religii Adevărate că vasul era plin şi încă dădea pe dinafară. Profetul (sas) îi spuse apoi că nu ar trebui să fie uimită; ea îi trimisese un dar Profetului lui Allah (sas), astfel El în schimb i-a trimis un cadou ei. Ar trebui să-l mănânce şi să-i hrănească şi pe alţii cu el Umm Sulaim (ra) spune că deşertase acest vas într-un vas mai mare. Le-a ajuns pentru amândouă şi mâncară şi alţii din el.

Anas (ra) relatează că Abu Talhah (ra) veni acasă şi-i spuse lui Umm Sulaim (ra) că Profetul (sas) părea foarte slăbit, posibil să fi fost înfometat. Dacă era ceva de mâncare în casă ar fi putut să aibă onoarea de a-l invita la masă. Ea i-a răspuns că avea ceva pâine înfăşurată într-o pânză. Abu Talhah (ra) merse la moschee şi-l invită pe Profet (sas) să-l însoţească.
Acesta acceptă şi-i invită pe cei ce erau de faţă să-l însoţească la casa lui Abu Talhah (ra). Toţi se ridicară să meargă cu Profetul (sas). Când Abu Talhah (ra) văzu aceasta, deveni emoţionat, pentru că nu avea mâncare suficientă pentru atâţia oameni. Când ajunse acasă, el îşi exprimă temerile soţiei lui, Umm Sulaim (ra). Ea zâmbi şi-i spuse să nu-şi facă griji; nu vor scoate decât toată mâncarea pe care o aveau în casă. Şi aşa şi făcu. Profetul (sas) intră şi făcu o rugăciune lui Allah (swt) pentru îndestulare. Apoi îi ceru lui Abu Talhah (ra) să cheme înăuntru zece oameni de afară. Aşa că zece oameni intrară pentru o masă satisfăcătoare. După ce terminară l-a rugat pe Abu Talhah (ra) să mai cheme înăuntru zece oameni. Şi aceasta continuă până ce aproximativ şaptezeci sau optzeci de persoane mâncară pe săturate din delicioasa mâncare. Şi încă mai rămase mâncare şi după aceea!
Când Profetul (sas) se căsători cu Zainab bint Jahash (ra), Umm Sulaim (ra) făcu o mâncare specială din curmale şi samna(unt topit) şi i-o trimise ca şi cadou. Şi după bătălia de la ’Khaiber când se căsători cu Safiyyah (ra), Umm Sulaim (ra) fu cea care o îmbrăcă în mireasă. De asemenea, jucă un rol foarte important şi pe câmpurile de luptă ale Islamului. Anas (ra) spune că în Bătălia de la Uhud mama sa împreună cu ’Aisha (ra) obişnuiau să umple burdufe de piele cu apă şi să le dea soldaţilor răniţi cărora le era sete. Umm Sulaim (ra) era însărcitată la acea vreme, dar asta nu a împiedicat-o în vreun fel. Ea avu un rol activ şi în Bătălia Hunain. Ea purta o suliţă şi când Abu Talhah (ra) o văzu îi spuse şi Profetului (sas). Acesta o întrebă de ce purta suliţa. Ea îi răspunse că dacă vreun duşman ar fi ajuns înaintea ei i-ar fi tăiat mijlocul. Profetul (sas) zâmbi la umorul acesteia.
Anas (ra) povesti că odată Profetul (sas) veni să-i viziteze. Mama lui, sora şi cu el erau acasă. Profetul (sas) le-a spus că în acea zi avea să conducă rugăciunea în casa lor. După ce se rugă, făcu anumite rugi (du’a-uri) lui Allah să-i binecuvânteze atât în această lume, cât şi în Lumea de Apoi.
Anas (ra) relată că Profetul (sas) obişnuia să-i viziteze deseori. Când cineva îl întrebă motivul, el a răspuns că-i era milă de ea de când îl văzu pe fratele ei, Haram bin Malhan (ra), ucis în faţa ochilor lui. Acesta luă parte la cele două Bătălii cruciale de la Badr şi Uhud. În anul 4 după Hijrah luptă în Bătălia de la Ma’oonah, când inamicul profită de un moment oportun pentru a-l prinde în cursă şi-l lovi pe la spate cu o suliţă ce-i pătrunse inima. Ultimele sale cuvinte au devenit de neuitat în istoria Islamică. El a spus:
„Jur pe Cel ce Susţine (Întreţine) Ka’bah că am devenit victorios.”

Fratele lui – Sulaim bin Malhan (ra) fu şi el martirizat în aceeaşi bătălie.
În Sahih Muslim, Cartea Fadha’il vorbeşte despre broboanele de sudoare ale Profetului (sas). Într-o după-amiază Profetul (sas) merse în vizită la Umm Sulaim (ra); ea nu se afla acasă şi el se aşeză să doarmă în aşteptarea ei. Când veni acasă ea-l găsi dormind şi datorită temperaturii, transpiraţia sa curgea pe o bucăţică de piele. Ea era atât de fericită să-l vadă în casa ei încât începu să-i colecteze broboanele de sudoare într-o sticluţă pentru a le păstra. Profetul (sas) se trezi şi o văzu făcând acest lucru. Întrebând-o ce făcea, ea i-a răspuns că-i aduna broboanele de sudoare pentru a le adăuga unui parfum. Dacă Profetul (sas) trecea pe un drum, lăsând o dâră de parfum în atmosferă , oamenii ştiau că el a trecut pe acolo. Când  Anas (ra) realiză că era pe moarte îşi manifestă dorinţa ca câteva din aceste picături să fie adăugate în apa cu care va fi fost îmbăiat.
Cu ocazia ultimului pelerinaj, când Pofetul (sas) şi-a ras capul, Abu Talhah (ra) îi adună părul şi-l duse înapoi în Al-Madinah. Aici i-l încredinţă lui Umm Sulaim (ra) spre păstrare. Ea-l puse deoparte în siguranţă ca amintire.
Anas (ra) menţionă, că într-o zi când Profetul (sas) le vizita locuinţa, el luă o înghiţitură de apă dintr-un vas de piele pe care-l ţinea în curte. Mama sa, tăie partea pe care au atins-o buzele lui şi o păstră şi pe aceasta.
Cu o altă ocazie, când el îi vizită, Umm Sulaim (ra) îi oferi curmale şi ghee. Ea i-a spus că ar trebui să le pună deoparte căci în ziua respectivă postea. El se aşeză într-un colţ al camerei pentru rugăciune, apoi petrecu mai mult timp în rugăciune, pentru a-i binecuvânta pe membrii familiei atât în această lume cât şi în Lumea de Apoi. Umm Sulaim (ra) îi ceru apoi să se roage pentru fiul ei. El se rugă atât de mult pentru bunăstarea lui atât în această lume cât şi în cea de Apooi, încât Anas (ra) credea că acesta cu siguranţă îi ceruse lui Allah (swt) cel mai mare bine posibil pentru el atât în această lume, cât şi în cea următoare.
Odată, Profetul (sas) le-a spus că atunci când intră în Paradis, putea auzi paşii cuiva înaintea lui.Când întrebă cine era, i s-a răspuns că era Ghameesa’ bin Malhan sau Umm Sulaim (ra). Astfel ea auzi direct de la Profet (sas) de vestea cea fericită a Paradisului ce o aştepta după această viaţă pe pământ.
Allah(swt) va fi mulţumit de ei şi ei de El.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: