Umm Rooman(ra)

Profetul (sas) a spus:
„Dacă cineva doreşte să vadă o frumoasă virgină a Paradisului, acela o poate vedea pe Umm Rooman.”

Ea a fost soţia lui Abu Bakr Siddique (ra) şi mama ’Aishei (ra). Astfel ea a fost soacra Profetului (sas). Fiul ei, ’Abdul Rahman bin Abu Bakr Siddique (ra) era un călăreţ extraordinar şi un foarte priceput strateg în război. Ea a fost cea care l-a învăţat sensul valorii şi curajului. Numele ei real era Zainab, dar deveni cunoscută prin numele ei de familie. Era o doamnă răbdătoare şi tolerantă care nu trăgea  concluzii pripite, ci oferea lucrurilor o profundă gândire. Acest lucru era evident în modul cum rezolva incidentul când oamenii cu gura slobodă şi minte scurtă o acuzară pe ’Aisha (ra) de adulter. Când soţul ei îi explică învăţăturile Islamului, ea nu avu nici un dubiu cu privire la renunţerea  religiei strămoşilor ei. Ea văzu imediat măreţia Islamului şi-l acceptă. Când Profetul (sas) îi văzu atributele – fizice şi spirituale – şi o asemănă cu un spirit celest al Paradisului.

Fatimah bint Asad (ra) fu crescută într-o zonă a Arabiei cunoscută ca Sarat. Când crescu, ea se căsători cu un tânăr din tribul ei, numit ’Abdullah bin Harith bin Sakhbarah Azdi. Ea avu cu el un fiu, pe care-l numiră Tufail bin ’Abdullah. Apoi ei se mutară în Mekka, unde deveni partenerul şi companionul lui Abu Bakr Siddique (ra). Totuşi, curând după aceasta ’Abdullah bin Harith muri,iar văduva lui împreună cu fiul au rămas fără nici un sprijin. Văzându-i situaţia precară Abu Bakr Siddique (ra) se căsători cu ea. Umm Rooman (ra) era foarte fericită în viaţa ei familială şi curând ea născu un fiu, ’Abdur-Rahman (ra) şi o fiică, ’Aisha (ra). Înainte să îmbrăţişeze Islamul, Abu Bakr Siddique (ra) era căsătorit cu Qateelah bint Abdul-’Uzza, de la care avea deja o fiică, Asma (ra), şi un fiu, ’Abdullah (ra). Chiar înaintea emigrării în Al-Madinah, Abu Bakr Siddique (ra) se căsători cu Asma bint ’Omais şi din această căsătorie el avu din nou un fiu, Muhammad bin Abu Bakr (ra). Apoi se căsători cu Habibah bint Kharejah şi avu o fiică pe care o numi Umm Kulthoom.
Umm Rooman (ra) a acceptat Islamul la începuturile lui. E scris în ,,Tabaqat Ibn Sa’d” că Umm Rooman (ra) a acceptat Islamul chiar în primele zile în Mekka. Ea jură supunere chiar sub îndrumarea Profetului (sas) în persoană şi apoi emigră împreună cu binecuvântatul grup de emigranţi.
Când trebui să fie martoră la terifiantele atrocităţi comise de Quraişi împotriva musulmanilor, ea suferi şi plânse pentru victimile inocente; însă prinse curaj când văzuse tăria morală şi sacrificiul exemplar al soţului ei pentru cauza Islamului. Ea se inspira de la el şi-şi găsea pacea în prezenţa lui.
Profetul (sas) obişnuia şi el să-şi sfătuiască adepţii să nu cedeze, să fie răbdători şi să fie fideli credinţei lor, întrucât cu siguranţă în Lumea de Apoi vor fi răsplătiţi cu Paradisul. Bilal (ra), primul Mu’dhdhin al Islamului, deseori era cel ce suferea cel mai mult. Atât el cât şi Khabab bin Aratt, erau încurajaţi şi inspiraţi de către Profet (sas). El le-a spus cum cu mulţi ani în urmă cei credincioşi Unicului Adevărat Allah suferiră de asemenea. Aceia au fost credincioşii care nu au renunţat nici când trupurile le-au fost tăiate în două cu fierăstrăul. Când văzu suferinţa familiei lui Yasir (ra), el le-a spus:
„O, familie a lui Yasir! Ai răbdare, pentru că destinaţia ta finală şi locul tău de odihnă va fi Paradisul.”

În acea lungă perioadă de timp, Umm Rooman (ra) a rămas o imagine a răbdării, îndurării, curajului şi vitejiei. Cea mai mare parte a timpului ei era petrecut în serioase suplicări şi rugăciuni către Allah (swt). Când ea văzu eforturile devotate ale soţului ei pentru propagarea Islamului, ea-şi exprimă admiraţia şi-i oferi sprijin moral. Ea-şi dedică timpul creşterii copiilor în tradiţia Islamului. Profetul (sas) obişnuia deseori să viziteze căminul ilustrului să adept, Abu Bakr Siddique (ra). El o sfătuia pe Umm Rooman (ra) să o încurajeze permanent şi să-i insufle dragostea de bine ’Aishei (ra). Khadijah (ra) muri cu trei ani înaintea emigrării Profetului (sas) la Al-Madinah. Profetul (sas) trăi un an ca fiind necăsătorit.

Într-o zi îi spuse ’Aishei (ra) că trei nopţi la rând ea îi apăru în vis. Îngerul Jibril (as) îi aduse o imagine a ei înfăşurată într-o mătase şi i-a spus că aceasta este imaginea miresei lui. Când îndepărtă bucata de mătase observă că era imaginea ei. ’Aisha (ra) era în culmea fericirii când auzi că a fost aleasă chiar de Allah (swt) să-i fie soţie Profetului (sas). Khawlah bint Hakim i-a spus că erau două propuneri pentru el, acea a  ’Aishei bint Abu Bakr Siddique (ra) şi Saudah bint Zam’ah (ra). El le acceptă pe amândouă şi astfel Umm Rooman (ra) avu onoarea de a deveni soacra lui.
Când Allah (swt) îi porunci Profetului (sas) să emigreze în Al-Madinah, el merse la casa celui mai apropiat prieten şi Companion al său, Abu Bakr Siddique (ra). Fără nicio întrebare ori ezitare el se pregăti să-l însoţească pe Profet (sas). Îşi împachetă câteva lucruri şi luă toţi banii pe care-i avea în casă. Îşi lăsă tatăl, soţia şi copiii în încrederea şi grija lui Allah (swt) şi porni într-o necunoscută şi nemaivăzută destinaţie.
Acele timpuri erau foarte dure pentru Umm Rooman (ra); fusese separată de soţul ei şi era şi o lipsă de bani necesari cheltuielilor în  gospodărie, din moment ce el luă toţi banii disponibili în casă cu el. Dar ceea ce predomina toate celelalte griji din mintea ei erau rugile către Allah (swt) pentru ca Profetul (sas) şi soţul ei să ajungă teferi în Al-Madinah. Imediat ce au ajuns cu bine la destinaţie, Profetul (sas) l-a trimis pe Zaid bin Harithah şi pe Abu Rafi’ (ra) să-i aducă familia,iar Abu Bakr Siddique (ra) l-a trimis pe ’Abdullah bin Ariqat şi i-a scris fiului său ’Abdullah să-şi aducă familia. Umm Rooman (ra) şi ’Aisha (ra) se suiră pe spatele unei cămile. Pe drum, cămila păru deodată ca şi scăpată de sub control şi începu să se ridice, aproape aruncându-şi călăreţii. Umm Rooman (ra) se îngrijoră în legătură cu fiica ei dragă ’Aisha (ra) şi începu să strige. „O fiica mea, O draga mea mireasă micuţă!” Imediat după aceasta cineva le-a spus să coboare şi odată ce făcură astfel, cămila se calmă şi se cuminţi. Astfel, mama şi fiica au fost salvate de pericol.
Când au ajuns la Al-Madinah aceştia au stat la casa lui Abu Bakr Siddique (ra) pregătită pentru familia lui. Şi din acea casă, ’Aisha (ra) plecă ca mireasă a Profetului (sas) la casa acestuia. Astfel, acea casă deveni locul central al revelaţiilor lui Allah (swt). Umm Rooman (ra) şi-a exprimat fericirea la gândul că fiica ei va fi una dintre cele ce au ajuns în rândurile binecuvântatelor Mame ale Credincioşilor. Ce altă onoare mai mare şi-ar mai fi putut dori pentru familia ei?

Când ipocriţii o acuzară cu rea-voinţă pe ’Aisha (ra), întreaga Al-Madinah părea să fi fost cuprinsă de un puternic cutremur, destabilizare, iar confuzia pătrunse în rândul poporului musulman. Cum se mai puteau împăca cu soţia Profetului (sas) care comisese un păcat atât de mare ?
Întreaga Al-Madinah a fost invadată de acea bârfă înjositoare precum că ’Aisha (ra) îşi pierduse caracterul. Când ea auzi aceasta chiar de la Umm Mastah al cărei fiu iscase scandalul, ea fu rănită şi îngrozită de absoluta răutate a acestuia. Ea ceru permisiunea Profetului (sas) şi merse la părinţii ei. Ei confirmară de asemenea povestea pe care ea o auzise şi nu putu să-şi oprească lacrimile. Mama ei atât de înduioşată şi drăgăstoasă era de asemenea o imagine a durerii. Apoi Profetul (sas), care era de asemenea foarte supărat, veni s-o vadă. Când o văzu plângând îi spuse că dacă a păcătuit ar trebui să-i ceară Iertarea lui Allah, pentru că Allah cu siguranţă o va ierta. ’Aisha (ra) îi ceru mamei ei să-i răspundă acestuia, dar mama ei rămase tăcută. Apoi apelă la tatăl ei, Abu Bakr Siddiqur (ra), să-i dea un răspuns convingător Profetului (sas), însă şi el rămase tăcut. În cele din urmă, ea spuse că dacă şi-ar nega vinovăţia – şi Allah (swt) ştia că era nevinovată – Muhammad (sas) nu ar fi crezut-o; dacă şi-ar fi recunoscut vinovăţia, poate că el ar fi mulţumit, dar apoi recunoaşterea vinovăţiei ar fi contrar faptelor. Cel mai bun răspuns ar fi fost răspunsul tatălui lui Yusuf (ra), când se afla fără ajutor în faţa fiilor săi:
„Aşa că răbdarea este cea mai potrivnică. Şi este numai Ajutorul lui Allah ce poate fi căutat împotriva a ceea ce descrieţi voi.”  (12:18)

Ea spuse că fusese atât de afectată în acea zi încât, chiar dacă încerca din greu, nu putea pur şi simplu şă-şi amintească numele lui Ya’qub (ra), tatăl lui Yusuf (ra). Chiar dacă această conversaţie se rezolva, Profetului (sas) îi fură revelate Ayat (versete) pentru clarificarea situaţiei. Când veni revelaţia, acesta era acoperit de broboane de transpiraţie; apoi se întoarse către ’Aisha (ra) cu un zâmbet de fericire şi-i recită Ayat(versetele).
Părinţii ei erau mândri şi uşuraţi şi-i cerură fiicei lor să-i mulţumească Profetului (sas), dar ’Aisha (ra) le răspunse că-i era recunoscătoare lui Allah (swt) pentru că o absolvi de vină. Această uşurare, cu versete  revelate special de Allah (swt), îi crescu valoarea în inima soţului ei.
Umm Rooman (ra) era o femeie ce-şi petrecea nopţile şi zilele în rugăciune, meditaţie şi du’a către Allah(swt). Cea mai mare dorinţă ai ei era să câştige binecuvântarea lui Allah şi a Trimisului Său. Era o soţie ascultătoare şi mereu alături de soţul ei. Ea ţinu minte ceea ce soţul ei spunea despre rugăciune. Odată când intră în casă şi o găsi rugânduse i-a spus că trupul trebuie să exprime o atitudine de calm şi linişte. O poziţie calmă şi liniştită ajută la o mai bună concentrare în rugăciune, i-a spus acesta.

’Ali bin Bulban Muqaddasi în cartea lui ,,Tohfah As-Siddique fi Fadhâ’il Abi Bakr Siddique” şi Imam Thahbi în cartea sa ,,Siyar Al-A’lam An-Nubla’ spun că într-o zi Abu Bakr Siddique şi soţia lui, Umm Rooman (ra), s-au dus să-l viziteze pe Profet (sas). Acesta-i întrebă scopul vizitei. Amândoi i-au cerut simultan să se roage lui Allah (swt) pentru ’Aisha (ra).
Apoi se rugă lui Allah (swt) s-o ierte pe ’Aisha (ra) bint Abu Bakr Siddique atât în interior cât şi în exterior cu o aşa iertare care s-o lase fără de păcat. Ambii ei părinţi erau foarte fericiţi cu această du’a (rugă) perfectă.
După aceea, el le-a spus că aceasta era ruga lui pentru toţi cei care au acceptat Islamul după ce a fost numit Trimis al lui Allah şi pentru cei care au rămas neclintiţi în credinţa lor.
Profetul (sas) o respecta pe Umm Rooman (ra) foarte mult, iar ea în schimb acorda prioritate lucrurilor care-i plăceau lui. Astfel, viaţa era foarte plăcută şi toată lumea era fericită împlinindu-şi obligaţiile faţă de om şi Creatorul lui. Într-o zi, Profetul (sas) o preamări pe Khadijah (ra) la un mare nivel, preamărindu-i nenumăratele ei merite. ’Aisha (ra) simţi o puternică durere de gelozie feminină; involuntar ea i-a spus că vorbea despre Khadijah (ra) ca şi cum n-ar mai fi nicio altă femeie pe pământ în afară de ea. Profetului (sas) nu-i plăcu deloc acest lucru şi faţa i se înroşi de mânie. Când Umm Rooman (ra) auzi acest lucru merse la Profet (sas) şi-şi ceru scuze în numele ’Aishei (ra), spunându-i că încă era foarte tânără şi nu ar trebui s-o ia în serios. Adresându-i-se, pe scurt, ’Aishei (ra) el o întrebă dacă nu a spus că pe pământ nu există o altă femeie în afară de Khadijah (ra). El jură pe Allah (swt) că această măreaţă femeie a crezut în el când tribul ’Aishei (ra) a negat că el ar fi Trimisul şi Profetul lui Allah. Ea îi dărui marele dar,cel al copiilor, ceea ce nu era şi cazul ’Aishei (ra). Umm Rooman (ra) ascultă în tăcere întrucât ştia că ceea ce el vorbea era din porunca şi revelaţia lui Allah (swt). El nu vorbea din propria-i dorinţă,iar cuvintele lui erau întotdeauna bazate pe revelaţii ale lui Allah.

Tradiţia spune că Umm Rooman (ra) muri în anul al 6-lea după Hijrah. În timpul înmormântării ei, Profetul (sas) îi ceru lui Allah (swt) s-o ierte. Fără îndoială că aceasta fu o mare onoare pentru ea. Era cu acea ocazie când el a spus că dacă cineva şi-ar dori să vadă o frumoasă fecioară celestă a Paradisului, ar trebui s-o vadă pe Umm Rooman (ra). Astfel, aceste cuvinte sunt un indiciu că ea va fi, cu voia lui Allah, în Paradis în Lumea de Apoi. Fie ca Allah să-i umple mormântul de lumină. O altă tradiţie privitoare la moartea lui Umm Rooman (ra) este totuşi mult mai credibilă. Aceasta spune că ea muri după decesul Profetului (sas).
Cu adevărat că vorbele lui Allah (swt) sunt adevărate:
„Cu adevărat, cei ce cred şi împlinesc fapte bune şi se întorc cu căinţă către Domnul lor, ei vor fi locuitori ai Paradisului pentru a locui în el pentru totdeauna.”  (11:23)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: