Umm ’Ammarah Naseebah(ra)

Profetul (sas) a spus:
„O Allah! Fă această familie să-mi fie prietenă în Paradis.”

Umm ’Ammarah (ra) era de asemeni o Ansariah. Ea era din faimosul trib Banu Nijjar, care era o ramură a tribului Khazraj. Cei doi fii ai ei au fost martirizaţi, iar fratele ei ’Abdullah bin Ka’b (ra) fu Companion al Profetului în Bătălia de la Badr. Ea era recunoscută pentru actele ei curajoase pe câmpurile de luptă. Era o soţie de încredere, loială şi o mamă iubitoare, de asemenea remarcată pentru răbdarea şi îndurarea ei. De asemenea era foarte învăţată în ceea ce priveşte Qur’an-ul şi Hadith. Viaţa ei oferă un plăcut şi instructiv exemplu pentru cultivarea şi dezvoltarea unei singure credinţe.

Norocoşii Ansar din Al-Madinah care se convertiră la Islam în urma învăţăturilor lui Mus’ab bin ’Omair au mers la o anumită trecătoare montană pentru a jura supunere lui Allah (swt) şi Trimisului Său (sas) pentru a doua oară. Aici se aflau cam 72 bărbaţi, două femei, şi Profetul (sas). Una dintre femei era Umm ’Ammarah (ra), iar cealaltă era Umm Munee’ Asma’ bint ’Amr bin ’Adi. Prima din ele relatează că soţul ei Ghazyah bin ’Amr, i-a spus Profetului (sas) că aceste două femei doresc şi ele să jure supunere. El i-a răspuns că nu era nicio problemă, dar şi pentru ele regulile erau aceleaşi ca şi pentru bărbaţi. El spuse, că singura diferenţă va fi aceea că va lua mâinile bărbaţilor în mâinile sale, şi nu va da  mâna cu femeile. Acest incident al juramântului de supunere este numit Bai’t-ul Aqabah Thaniah (al doilea jurământ) din istoria Islamică. După ce Umm ’Ammarah s-a întors în Al-Madinah după ce jură supunere, ea se dedică educării şi aducerii la cunoştinţa femeilor, învăţăturile Islamului.
Umm ’Ammarah (ra) fu căsătorită pentru prima oară cu Zaid bin ’Asim Mazni. Ea avu de la acesta doi fii – ’Abdullah şi Habib(ra). Amândoi au fost dintre Companionii Profetului (sas). Un băiat Tameem şi o fată Khawlah, se născură din cea de-a doua căsătorie a ei, cea cu Ghazyah bin ’Amr Mazni.
În cartea sa ,,Siyar A’lam An-Nubla’’, Imam Thahbi scrie că Umm ’Ammarah (ra) luă parte la cea de-a doua Bai’t-ul- ’Agabah, la Bătălia de la Uhud, Bătălia Humain, războiul de la Yamamah, şi la Tratatul de la Hudaibiyah. Îndemânarea ei în utilizarea sabiei îi uimi pe cei ce o văzură. Profetul (sas) a spus că în orice direcţie s-ar fi întors pe câmpul de luptâ o putea vedea apărând-ul şi protejând-ul.
Ea însăşi descrie un moment foarte critic în bătălia de la Uhud. Mujahideenii Islamului erau în apărare şi se cam risipeau. Ea împreună cu cei doi fii ai ei şi cu soţul încercară să-l încercuiască pe Profet (sas) pentru a respinge orice atac asupra lui. Ea avea sabia într-o mână şi un scut în cealaltă. Dacă inamicul ar fi fost pe picioare şi nu călare , i-ar fi ucis pe toţi. Când unul dintre duşmani a atacat-o ea-l respinse cu scutul ce-l ţinea, şi apoi trase hăţurile calului pentru a se întoarce. Atunci, ea-şi înfipse sabia în spatele calului. Calul rănit căzu, luând călăreţul cu el. Văzând aceasta, îl chemă pe ’Abdullah bin Umm ’Ammarah (ra) pentru a o ajuta pe mama sa. Şi împreună cu fiul ei îl nimici pe soldatul inamic.
’Abdullah bin Umm ’Ammarah (ra) relatează cum în timpul bătăliei de la Uhud, inamicii au făcut presiuni puternice asupra lor.Mujahideenii s-au risipit înaintea lor însă el şi mama sa s-au apropiat de Profet (sas) pentru a-l apăra din toate părţile. Profetul (sas) îi îndemnă să atace inamicul. El aruncă o piatră asupra necredinciosului lovind ochiul calului pe care-l călărea. Calul căzu rostogolindu-se şi după ce acesta aruncă încă un pietroi duşmanul, muri. Profetul (sas) era mulţumit, dar obsevă că umărul lui Umm ’Ammarah (ra) sângera; el îi ceru lui ’Abdullah (ra) să-şi bandajeze mama rănită şi-i spuse totodată că sunt o familie minunată.
Apoi invocă binecuvântarea lui Allah(swt) asupra lor, şi se rugă ca aceştia să fie prietenii lui şi în Paradis.
Atât Umm ’Ammarah (ra) cât şi ’Abdullah (ra) fură peste măsură de încântaţi când au auzit aceste cuvinte promiţătoare din gura Profetului (sas). În acelaşi timp zelul lor de eroism crescu, întorcându-se la atac cu forţe noi. Următoarea sa victimă îl răni în braţ cu sabia de unde ţâşni un izvor de sânge. Profetul (sas) îi spuse să-şi bandajeze imediat rana. Când Umm ’Ammarah (ra) îşi văzu fiul sângerând îi bandajă braţul îndemnând-ul să nu se descurajeze ci să continue atacul asupra inamicului. Profetul (sas) zâmbi când văzu eroismul şi curajul ambilor, mamă şi fiu, şi spuse: „De unde poate cineva lua un aşa curaj ca tine, O Umm ’Ammarah (ra) ?
Umm ’Ammarah (ra) stătea în faţa Profetului (sas) cu o sabie în mână când acelaşi om le ieşi în cale. Profetul (sas) i-l arătă spunându-i că acesta este cel care-i răni fiul. Imediat ea făcu o mişcare puternică tăindu-i piciorul. Bărbatul căzu cu faţa la pământ; alţi câţiva Mujahideenii se năpustiră asupra lui şi-l omorâră.
Profetul (sas) a fost foarte impresionat de această dovadă de forţă şi curaj din partea lui Umm ’Ammarah(ra).Zâmbi şi-i mulţumi lui Allah (swt) care-i dărui acesteia succes şi-i uşură durerea răzbunând-o cu moartea duşmanului chiar în faţa ochilor ei.
’Umar bin Khattab (ra) povesteşte că Profetul (sas) i-a spus odată că în Bătălia de la Uhud, oriunde se întorcea,  fie spre dreapta ori spre stânga, o vedea pe Umm ’Ammarah (ra) luptând să-l apere.
În această bătălie ea s-a ales cu cel puţin 12 răni grave; cea mai adâncă dintre ele, cea de la umăr, fiindu-i provocată de un necredincios pe nume Ibn Qumiah. Era atât de adâncă încât ea leşină; apoi i-a luat un an pentru a se vindeca. Când îşi recăpătă cunoştinţa prima ei întrebare a fost în legătură cu starea Profetului(sas), şi nu despre fiii ei sau despre soţ. Când află că starea acestuia era bine, îi mulţumi lui Allah (swt).În afară de bătălia de la Hunain şi cucerirea Mekkăi,  Umm ’Ammarah (ra) luptă vitejeşte în bătălia împotriva lui Musailamah Kaththab. Ea avea 11 răni şi braţul îi era tăiat. Fiul ei Habib bin Zaid Ansari fu martirizat în această bătălie, ucis chiar de Musailamah însuşi.
Celălalt fiu al ei ’Abdullah bin Zaid (ra) a fost martirizat în Bătălia de la Hurrat. Acest război avuse loc în anul 63 după Hijrah, pe un teren negru stâncos la est de Al-Madinah. Terenul negru stâncos este numit Harrah în arabă şi se găseşte în trei zone ale oraşului Al-Madinah. ’Abdullah bin Zaid (ra) fu marele Companion care a participat la multe războaie şi cel care l-a omorăt pe Musailamah Kaththab cu propria-i sabie. Wahshi bin Harb, care-l ucise pe Hamzah bin ’Abdul Muttalib(ra) fu şi el unul dintre cei ce l-au omorât pe Musailamah Kaththab. După bătălia de la Uhud, cănd trupele musulmane s-au întors la Al-Madinah sub conducerea Profetului (sas), acesta îi anunţă să se pregătească să ajungă într-un loc numit Hamra ’Al-Asad, pentru a-i vâna pe păgâni. Mujahideenii nu au petrecut decât o noapte în Al-Madinah. Umm ’Ammarah (ra) se trezi şi ea pentru a li se alătura, energizată fiind de ardoarea ei de a lupta împotriva păgânilor, dar slăbită de rănile-i serioase nu reuşi. Imediat ce se întoarse Profetul (sas) îl întrebă pe fratele acesteia Abdullah bin Ka’b Mazni despre starea surorii lui. Auzind că rănile i se vindecau, el răsuflă uşurat şi-i mulţumi lui Allah (swt) pentru Îndurarea Sa Divină.

Umm ’Ammarah (ra) şi alte câteva femei luară şi ele parte într-o bătălie purtată de Banu Quraidhah. Profetul (sas) le-a dat şi lor parte din prada luată în timpul războiului. Aceştia erau termenii egalităţii practicate de către Profet (sas). Ea a fost deasemenea activă şi în timpul Tratatului de la Hudaibiyah. Ea povesteşte cum au plecat din Al-Madina pentru a îndeplini ’Umrah sub îndrumarea Profetului (sas). Aceştia au fost opriţi la Hudaibiah, deoarece Quraişii nu doreau ca  musulmanii să intre în Mekka. ’Uthman bin ’Affan (ra) a fost ales reprezentant şi trimis la Mekka să negocieze. Deoarece întoarcerea lui a fost întârziată, se răspândise vestea că fusese martirizat. La porunca lui Allah (swt), Profetul (sas) se aşeză sub un copac, iar oamenii începură să jure supunere faţă de Allah (swt) şi Trimisul Său (sas).
Cei care erau înarmaţi au pus imediat stăpânire pe armele care le aveau oamenii. Însă majoritatea lor erau neînarmaţi fiindcă plecaseră pentru ’Umrah. Umm ’Ammarah (ra) spunea că avea o bâtă şi un cuţit la brâu, pentru a se apăra în cazul în care duşmanul ar ataca. După ce ’Uthman bin ’Affan (ra) s-a întors, vorbele despre moartea sa s-au dovedit a fi false. Apoi s-a incheiat un pact cu inamicul , pact ce este cunoscut ca Tratatul de la Hudaibiyah. Acest tratat este menţionat şi în Qur’an prin următoarele cuvinte:
„Cu adevărat Allah a fost mulţumit de cei credincioşi când şi-au dat jurământul sub copac: El ştia ce este în sufletele lor, şi El a coborât calmul şi liniştea asupra lor, şi El i-a recompensat cu o victorie apropiată. Şi prăzi abundente pe care le vor captura. Şi Allah este Veşnic Atotputernic şi Cel Înţelept”. (48-18,19)

Douăzeci de femei au luat parte la bătălia de la Khayber; şi una dintre ele era Umm ’Ammarah (ra). Din nou când armata musulmană ieşi victorioasă femeilor li s-au dat o parte din prada războiului. Umm ’Ammarah (ra) primii rochii şi bijuterii scumpe şi doi dinari. În Bătălia de la Uhud luptă vitejeşte, şi de asemenea, primi ceva din pradă. Un bărbat din tribul Banu Huwazin intră pe câmpul de luptă călare pe o cămilă, fluturând un steag. Ea lovi cămila din spate atât de violent încât aceasta se împiedică şi căzu; călăreţul căzu şi el, iar ea îl atacă şi-l ucise.
Profetul (sas) îl trimise pe fiul lui Umm ’Ammarah (ra), Habib bin Zaid(ra) ca reprezentant al său la Musailamah Kaththab, pentru a-l aduce pe calea cea dreaptă. Încălcând toate normele diplomaţiei, acest om josnic îl luă pe Habib (ra) ostatic şi-l legă de un par. Apoi îl întrebă: „Mărturiseşti că Muhammad este Trimis al lui Allah?” Când el a răspuns afirmativ, l-a întrebat dacă mărturiseşte de asemenea că el, Musailamah, era şi el trimis al lui Allah (swt).
Habib (ra) i-a răspuns că e surd şi nu-l poate auzi. Acesta repetă de câteva ori întrebarea. Şi Habib (ra) continua să repete acelaşi răspuns. Apoi acest om nemilos îi tăie fiecare parte a corpului, una câte una şi-l martiriză treptat. Când Umm ’Ammarah (ra) primi vestea despre fiul ei, dădu dovadă de o răbdare exemplară. Profetul (sas) consolă familia şi se rugă pentru ea.
În timpul califatului său, Abu Bakr Siddique (ra) a trimis armata pentru a pune la încercare armata lui Musailamah. Umm ’Ammarah (ra) făcea şi ea parte din armată. Ea avea cam 60 de ani la acea vreme şi fiul ei ’Abdullah bin Zaid (ra) se afla şi el cu ea. El fu unul din cei care-l omorâră în cele din urmă pe acest om. În această bătălie, braţul ei fu tăiat şi s-a ales cu 11 răni. Khaleed bin Waleed (ra), Generalul armatei a fiert nişte ulei şi-i cufundă mâna în el pentru a-i vindeca braţul rănit, dar pentru Umm ’Ammarah (ra) fericirea datorată morţii lui Musailamah era cu mult mai mare decât durerea pierderii braţului ei.
În timpul califatului lui ’Umar bin Khattab (ra), îi fură trimise acestuia nişte materiale foarte frumoase şi deosebite. Unul din aceste materiale era excepţional de frumos şi de asemenea mare. Unul din Companioni sugeră că ar trebui să-i fie trimisă Safiyyei bint ’Obaid, soţia lui ’Abdullah bin ’Umar(ra). Dar ’Umar bin Khattab (ra) spuse că ştie el pe cineva chiar mai bună decât ea şi lăudată de nimeni altcineva decât de Profet (sas). Apoi i-l trimise lui Umm ’Ammarah (ra).
Umm ’Ammarah (ra) i-a spus Profetului (sas) că în Nobilul Qur’an erau menţionaţi numai bărbaţii şi femeile erau deseori private de orice importanţă. Apoi a fost revelat acest Ayah(verset):
„Cu adevărat că musulmanii, bărbaţi şi femei, credincioşii bărbaţi şi femei, bărbaţii şi femeile care sunt supuşi (lui Allah), bărbaţii şi femeile care spun adevărul, bărbaţii şi femeile care sunt răbdători, bărbaţii şi femeile care sunt umili, bărbaţii şi femeile care oferă Sadaqat (Zakat şi pomană), bărbaţii şi femeile care postesc, bărbaţii şi femeile care-şi apără castitatea (de acte sexuale ilegale) şi bărbaţii şi femeile care-L amintesc pe Allah mult cu inimile şi limbile lor, Allah le-a pregătit acestora iertare şi o mare recompensă (Paradisul).” (33:35)

Umm ’Ammarah (ra) ocupă un loc foarte special în rândul femeilor-Companion. Când Profetul (sas)  văzu valoarea şi spiritul de sacrificiu al întregii familii – soţ, soţie şi fii – în cele mai tensionate momente ale bătăliei de la Uhud se rugă lui Allah (swt) să fie Îndurător cu această familie.
Umm ’Ammârah (ra) îi ceru să se roage pentru a fi norocoşi să-i fie alături de el în Paradis. Acesta fu momentul când Profetul (sas) se rugă ca ei să-i fie prieteni în Paradis.
Allah va fi mulţumit de ei şi ei de El.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: