Saudah bint Zam’ah(ra)

Profetul (sas) a spus:
„ Allah mi-a poruncit să mă căsătoresc numai cu femei ale Paradisului. ”
‘Aisha(ra) a spus:
„ Nu aş dori să văd nicio femeie cu excepţia Saudah bint Zam’ah (ra) dacă aş putea  fi in locul ei. ”
Prima  femeie care a intrat în familia Profetului (sas) după moartea Khadijei (ra) a fost Saudah (ra)–care era ascultătoare şi generoasă, loială, cu spirit de sacrificiu. ’Aisha (ra) a fost foarte impresionată de felul ei simplu de a fi. Ea a fost printre primii care au acceptat Islamul şi, de asemenea, a avut onoarea de a emigra de două ori, pentru prima oară în Abyssiniah şi apoi la Al-Madinah. Viaţa ei este călăuzitoare pentru toate femeile musulmane.
Mama ei, Shammoos, era din tribul Banu Najjar, o ramură a tribului Quraiş.Tatăl ei era de asemenea dintr-o încrengătură a Quraiş, Banu ’Amer bin Loii. Ea era căsătorită cu vărul ei, Sakran bin Amar, şi după moartea lui s-a căsătorit cu Profetul (sas). Toţi fraţii soţului ei, Sohail, Sahel, Hatib şi Saleet au avut onoarea de a fi fost Companioni ai Profetului (sas). Atât ea cât şi soţul ei, Sakran, au acceptat Islamul la început şi amândoi au avut onoarea de a emigra în Abyssiniah pentru cauza lui Allah(swt), alăturându-se celui de-al doilea val de emigranţi. Ei au fost binecuvântaţi cu un băieţel minunat pe care l-au numit ’Abdur – Rahman. Au locuit în Abyssiniah pentru o lungă perioadă de timp înainte de a se întoarce la Mekka.
Într-o zi Saudah (ra) a visat că Profetul (sas) a venit la ea în casă şi a apucat-o de ceafă. Când i-a spus soţului ei despre vis, acesta l-a interpretat ca însemnând că dupa moartea lui, ea se va căsători cu Muhammad (sas). Cu o altă ocazie, mai târziu, ea avu un alt vis: văzu luna coborând la poalele ei şi îi povesti lui Sakran visul. Din nou, el interpretă visul pentru ea. Moartea sa era iminentă îi spuse el, iar ea se va căsători cu Profetul (sas). Câteva zile mai târziu soţul ei se îmbolnăvi şi muri. Ea rămase singură şi părea că nu mai are niciun scop în viaţă.
Una dintre prietenele ei era Khawlah bint Hakim, soţia lui Uthman bin Madh’aon. Într-o zi aceasta l-a vizitat pe Profet (sas) şi a remarcat că ducea o viaţă singuratică şi tristă, cu responsabilitatea de a le creşte pe cele patru fiice şi lipsindu-i foarte mult soţia sa – Khadijah (ra), despre care a spus că era o femeie corectă, remarcabilă. Aceasta îi sugeră să se însoare. Profetul (sas) a întrebat-o cu cine ar putea să se căsătorească, cine ar dori să-şi ia responsabilitatea de a-i ţine casa şi de a avea grijă de fete. Khawlad bint Hakim i-a asigurat că ar avea în minte o anumită persoană, iar dacă el ar accepta ar putea sa facă într-un fel să-i apropie. Aflând identitatea acestei femei, Profetul (sas) acceptă. Khawlah (ra) a fost foarte fericită că sugestia ei fu acceptată şi s-a dus imediat s-o vadă pe Saudah (ra) şi-i spuse că are nişte veşti bune pentru ea. Când auzit propunerea, Saudah (ra) fu foarte onorată, însă i-a spus Khawlei(ra) că ar trebui să discute acest subiect şi cu tatăl său care era în vârstă şi vedea din ce în ce mai puţin. Bineînţeles că tatăl ei a fost foarte fericit că fiica sa văduvă a fost aleasă pentru a-i fi soţie Profetului (sas).
Khawlah (ra) i-a făcut apoi o vizită Profetului (sas) cu veştile bune. Curând după aceasta a avut loc şi nunta, iar ceremonia a fost ţinută de Zam’ah. Profetul (sas), cu ocazia căsătoriei, i-a oferit soţiei Saudan,un Mahr (zestre cu ocazia căsătoriei, plătibilă fie în momentul căsătoriei, fie la o dată stabilită în comun) de 400 de dirham. Fratele ei ’Abdullah nu trecuse încă în Islam şi era foarte supărat şi întristat de această veste. Acesta şi-a exprimat mânia într-un mod foarte barbar şi necivilizat, aruncând cu praf în capul Profetului (sas). Mai târziu, când trecu la Islam, şi-a dat seama de greşeală şi a primit cea mai mare onoare posibilă facută lui şi familiei sale.

Saudah (ra) a fost bineînţeles foarte fericită când s-a mutat în casa Khadijei (ra), în care Profetul Muhammad (sas) locuia împreuna cu fiicele lui: Umm Kulthoom şi Fatimah, simţindu-se fericită că acum viitorul ei era asigurat.
Deseori îşi povestea memorabila viaţă petrecută în Abyssiniah şi vorbea în special despre fiica ei  Rugayyah (ra) şi soţul ei – Othman bin Affan, iar Profetul (sas) o asculta cu mare interes.
Odată, Ruqayyah (ra) veni în vizită la Mekka iar surorile ei o primiră cu mare emoţie, atât de fericire cât şi de durere; fericire – pentru că se întâlneau după atâţia ani şi durere – pentru că se întălniră pentru prima oară după decesul mamei lor. Saudah (ra) înaintă şi o îmbrăţişă pe Rugayyah(ra). Acestea nu credeau să se mai întâlnească vreodată după zilele petrecute în Abyssiniah, acum ca mamă–fiică vitregă. Însă era o relaţie foarte prietenoasă, iar Profetul (sas) fu foarte încântat să-şi întâlnească fiica–vitregă şi fiul-vitreg.
Profetul (sas) a primit veşti despre cele mai recente îmbunătăţiri, despre cum se descurcau refugiaţii Sahabah si despre poziţia conducătorului Najashi. În acelaşi timp condiţiile sociale în Mekka erau în continuare rele, musulmanii erau în continuare trataţi cu cruzime şi asupriţi; necredincioşii nu erau încă pregătiţi să-şi schimbe politica. Fiecare zi aducea noi veşti despre tortura şi tratamentul aspru al musulmanilor, iar singura alternativă rămânea emigrarea. Profetul (sas), având în vedere toate aceste împrejurări, a decis ca cei ce-l urmează să emigreze în  Al-Madinah. Câteva zile după aceasta, Allah (swt) i-a ordonat, de asemenea, să emigreze.Astfel, Profetul (sas) hotărî plecarea în această sfântă călătorie, alături de cel mai de încredere tovarăş, Abu Bakr Siddique (ra). Ajungând la Al-Madinah ei au fost găzduiţi de către Abu Ayyub Ansari. Odată ce s-a stabilit, Profetul (sas) i-a trimis pe Zaid bin Harithah şi pe Abu Rafi’a la Mekka cu câteva cămile şi cinci sute dinari pentru a-i aduce pe toţi membrii familiei sale. Aceşti doi tovarăşi de încredere, imediat ce au ajuns acolo, au plecat spre Al-Madinah împreună cu Saudah, Ruqayyah, Umm Kulthoom şi Fatimah(ra). Umm Aiman (ra) soţia lui Zaid bin Harithah şi fiul lor Osamah făceau, de asemenea, parte din caravana ce a fost pusă la cale la casa lui Harithah bin No’aman Ansari (ra) pentru a ajunge la AL-Madinah. Pe când se afla în Mekka, Profetul (sas) s-a căsătorit cu ’Aisha (ra), care urma să locuiască împreuna cu el în locuinţa sa.
Mai târziu, în diferite perioade ale vieţii sale, Profetul (sas) s-a căsătorit cu Hafsah bint ’Umar, Zainab bint Hajash, Umm Salmah(ra), precum şi altele care au avut bunul destin de a fi asociate cu el. Era o perioadă în care deşertul Al-Madinei se transformă într-o grădină ale cărei ameţitoare parfumuri păreau că au încântat lumea. Străzile pietruite ale Madinei au devenit focarul tuturor credincioşilor musulmani şi axa în jurul căreia gravita întreaga lume Islamică. Freamătul activităţii şi viaţa la care a evoluat acest oraş-stat erau mărite de prezenţa carismatică a lui Muhammad (sas). Până şi îngerii erau parcă invidioşi pe aceşti primi musulmani şi pe rolul pe care-l aveau de a propovădui Islamul în lume, iar îngerul Jibril (as) vizită chiar măreţul oraş de multe ori.

Când Saudah bint Zam’ah (ra) îmbătrâni, se temu că Muhammad (sas) va divorţa de ea şi a ajuns la o hotărâre. Dorinţa ei era ca în Ziua Judecăţii să fie înălţată alături de celelalte soţii ale Profetului (sas), astfel încât ea îi încredinţă şi timpul destinat ei tot ’Aishei(ra). Acesta a fost momentul în care a fost revelat următorul Ayah(verset) din Surat An-Nisa’:
„ Şi dacă o femeie se teme de o cruzime ori de o părăsire din partea soţului, nu este păcat pentru niciunul din cei doi dacă ei cad la învoială şi se împacă, iar împăcarea este mai bună. ” (4:128)

’Aisha (ra) a fost foarte emoţionată de acest gest şi au devenit chiar mult mai apropiate decât înainte. Sufletul ei era atât de curat, încât era absolut străină de orice sentiment de gelozie ori răutate.
Saudah (ra) era o femeie înaltă, sănătoasă şi cu simţul umorului. Ibn Sa’ad povestea cum într-o noapte ea făcea rugăciuni voluntare în spatele Profetului (sas). A doua zi dimineaţă i-a spus soţului ei cum rugăciunea fiind prea lungă se temu că vasul ei nazal îi va exploda şi că nasul îi va sângera! Îi spuse că în timpul plecăciunii îşi ţinea nasul de teamă! Această imagine comică pe care ea însăşi o relată despre ea îl făcu pe Profet (sas) să izbucnească în râs. Saudah (ra) era o persoană foarte caldă şi simplă.
Avea un mers greoi datorită constituţiei sale şi când mergea cu Profetul (sas) la Hajj avea permisiunea de a pleca din Muzdalifah mai devreme, astfel încât să evite mulţimea. ’Aisha (ra), care făcea de asemenea parte din grup, dori mai târziu să plece şi ea cu Saudah(ra), întrucât îi făcea foarte mare plăcere compania ei şi-i lipsea pofta ei de viaţă.
Când Saudah (ra) auzi pentru prima oară despre Dajjal (bărbat  cu un singur ochi,- Antichristul care va apărea chiar înaintea Zilei Judecăţii) de la Profet (sas), fu îngrozită. Fiind o femeie atât de simplă cum era, deveni un hobby pentru alţii să vorbească despre acest subiect şi să o sperie, râzând apoi pe seama ei.
Odată ’Aisha (ra) şi Mama Credincioşilor Hafsah (ra) au început să vorbească despre Dajjal în prezenţa ei, iar ea fu atât de speriată încât imediat s-a retras într-o cameră întunecată, plină de păienjeniş pentru a se ascunde de monstru. Când Muhammad (sas) a intrat în casă le găsi pe cele două savurând gluma. Le întrebă ce era atât de amuzant şi aflând întâmplarea o chemă pe Saudah (ra) afară pentru că nu era niciun monstru de faţă. Ea ieşi astfel afară din cameră, râzând ruşinată de ea însăşi.
Cu o altă ocazie, Profetul (sas), ’Aisha şi Saudah erau împreună şi pălăvrăgeau. Profetul găti o mâncare specială şi i-o oferi celei din urmă, dar ea refuză. ’Aisha (ra) era o tânără plină de viaţă şi o ameninţă pe Saudah că-i va da să o mănânce forţat. Şi în timp ce aceasta continua să rămână fermă pe poziţia ei, ’Aisha practic îi „lipi” farfuria pe întreaga faţă! Astfel această bunădispoziţie de suflete curate şi spiritul de camaraderie era de cele mai multe ori parte a gospodăriei Profetului (sas). Nu exista niciun pic de răutate ori de gelozie în această atmosferă pură. Acesta era rezultatul ambianţei plăcute în familia Profetului (sas), când era mereu prezentă grija drăgăstoasă şi afecţiunea pentru toţi. Însă când se făcea chemarea la rugăciune, ori se dădea Athan de către Mu’adhdin, Muhammad (sas) se ridica imediat şi se îndrepta către moschee, ca şi cum ar fi uitat într-o clipă că toţi membrii familiei se aflau în jurul său.
Istoria At-Tabari, ,,Kamil” scrisă de Ibn Atheer, şi ,,Seerah” al Ibn Hashim au reţinut un incident ce a avut loc după victoria bătăliei de la Badr. Armata musulmană triumfătoare, era pe drumul de întoarcere către Madinah cu mulţi prizonieri; printre aceştia se afla şi Sohail bin Amr – fratele lui SakrAn bin Amr, primul soţ al lui Saudah (ra) şi se afla în grija lui Malik bin Dakhtham.
Pe drum îi spuse paznicului său că ar fi vrut să fie eliberat şi reuşi să scape. Când Profetul (sas) fu informat, ceru armatei să se oprească şi ordonă ca prizonierul evadat să fie găsit şi prins ori împuşcat. Mujahideenii (cei ce luptă pentru Islam) se răspândiră pentru a-l căuta şi curând îl găsiră ascuns după un timp. Mâinile i-au fost legate şi aduse la ceafă, intrând în oraş în această postură.
Când Saudah (ra) l-a văzut a exclamat involuntar că ar fi fost mult mai bine să piară cu o moarte nobilă, decât să trăiască pentru a vedea o asemenea zi ruşinoasă. Ea nu a realizat că Profetul (sas) a auzit-o şi îi spuse că stârneşte prizonierul împotriva lui Allah (swt) şi a Profetului (sas). Cum putea ca moartea celui ce luptă împotriva forţelor lui Allah (swt) să fie nobilă? Îi păru foarte rău şi imediat îşi ceru scuze, justificându-se că nu putu să accepte ceea ce a văzut şi ia scăpat ceea ce-i veni pentru prima oară în gând. A mărturisit că este cu adevărat loială şi ascultătoare faţă de Allah (swt) şi de Trimisul Lui (sas) şi şi-a cerut scuze dacă a ofensat în vreun fel. Profetul(sas) s-a înduioşat, zâmbind în cele din urmă, şi a spus că cei ce au luat prizonieri trebuie să-i trateze cu respect. Rezultatul a fost că Mujahideenii le dădură prima oară de mâncare prizonierilor de care răspundeau şi abia după aceea mâncară şi ei. Şi în cele din urmă, datorită acestui tratament îngăduitor mulţi necredincioşi, printre care Sohail bin ’Amr şi fraţii săi, au revenit la Islam.

După Hajjul de Rămas-bun al Profetului (sas), el le-a spus soţiilor lui că ar trebui să rămână în casele lor, întru-cât era dorinţa lui Allah (swt).
„ Şi rămâneţi în casele voastre. ” (33:33)

Astfel, Saudah şi Zainab bint Jahash(ra) nu au mai călătorit după moartea Profetului Muhammad (sas) şi au rămas la casele lor în Al-Medinah, spunând că ele au îndeplinit Hajjul şi ’Umrah în prezenţa Profetului (sas) şi în continuare vor urma cerinţa lui Allah (swt).
Saudah (ra) era o femeie foarte generoasă. Pe când ’Umar bin Khattab (ra) era la conducere, i-a trimis acesteia un săculeţ plin cu dinari şi aflând că a primit bani fu foarte surprinsă. Ea a spus că aceasta era ca şi cum în săculeţ ar fi închise smochine! Şi astfel împărţi banii celor nevoiaşi şi săraci.
Există cinci ahadith-uri autentice atribuite ei, după spusele lui Imam Thahbi. Ea a povestit cum atunci când una dintre caprele ei muri, i-au folosit pielea până s-a învechit. Astfel se dovedeşte permisibilitatea de a folosi pielea unui animal mort. În mod similar în ,,Musnad” al Imamului Ahmad, următorul Hadith este atribuit lui Saudah (ra). Un om a venit la Profet (sas) şi l-a întrebat dacă poate indeplini Hajj pentru tatăl său care este în vârstă şi nu mai poate îndura rigorile unei astfel de călătorii. Profetul (sas) l-a întrebat dacă i-ar plăti datoriile tatălui său în caz că ar avea şi dacă acest lucru ar fi acceptabil. Omul i-a răspuns că da. Astfel Muhammad (sas) i-a zis că Allah (swt) este Atoateiertător şi Cel mai Îndurător şi că are permisiunea să îndeplinească Hajjul în locul tatălui său.
Califii ce au urmat după moartea Profetului (sas) au crezut că va fi o mare onoare să se ocupe de viaţa Femeilor celor Credincioşi. Astfel, Umm Al-Mu’mieneen, Saudah, (ra) cu toată maturitatea, simplitatea şi natura ei prietenoasă a apărut într-un moment oportun în viaţa Profetului (sas), asigurându-i sprijin soţului ei, dragoste maternă fetelor şi o atmosferă plăcută şi lipsită de griji în familie (nota translatorului). Saudah (ra) a trăit până la înaintata vârstă de optzeci de ani.  Ea decedă în timpul califatului lui ’Umar bin Khattab (ra) şi fu înmormântată în Jannatul- Baqi’.
Aşa cum Allah (swt) spune în Surah Al Fajr din nobilul Qur’an, că va fi spus celor credincioşi:
„ O, tu suflet  liniştit!
Întoarce-te la Domnul tău, mulţumit şi împăcat
Şi intră în rândul robilor Mei
Şi intră în Grădina Mea! ”  (89:27-30)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: