Khadijah bint Khawaylid(ra)

Abu Hurairah (ra) relată: Jibril (Îngerul Gavril) (as) veni la Profet (sas) şi-i spuse: „ O Trimis al lui Allah! Aceasta este Khadijah, vine spre tine cu un vas în care este supă de carne (ori ceva de mâncare/băut). Când va ajunge la tine, binecuvântează-o din partea Stăpânului ei (Allah) şi din partea mea, şi dă-i vestea bună de a avea un palat din Qasab în Paradis, unde nu va fi niciun zgomot ori vreo osteneală. ” (Al-Bukhari)

Khadijah bint Khawaylid (ra)

Tăria de caracter şi calităţile înalte ale Khadijei (ra) i-au câştigat onoarea de a fi binecuvântată de Allah (swt) prin intermediul Îngerului Său Jibril (as).
O întruchipare a loialităţii, integrităţii, adevărului, a comportamentului bun şi modest şi a mărinimiei; generoasă, isteaţă şi înţelegătoare, a fost crescută într-o atmosferă de bunăstare şi lux. Eaa fost prima personă care a avut o credinţă tainică în cele enunţate de Profet (sas) şi care a acceptat Islamul ca religie şi stil de viaţă. Ea fu binecuvântată cu distincţia de a fi salutată cu Salam de către Allah (swt) şi Îngerul Jibril (as). Ea a fost prima femeie din toate timpurile care a fost atât de onorată. A fost prima soţie a Profetului (sas) şi el nu se recăsători pe toată durata vieţii ei. Au trăit împreună în pace şi înţelegere pentru mai mult de douăzeci si patru de ani. În casa ei, Profetul (sas) primi revelaţiile lui Allah (swt) prin intermediul Îngerului Jibril (as). În timpul asediului pe care Profetul (sas) îl trăi în Mekka, în Shi’ab Abi Talib, ea se afla alături de el, sprijinindu-l permanent şi sacrificându-şi tot confortul vieţii.
Când aceasta decedă, Profetului (sas) i se zdrobi inima din cauza pierderii unei tovarăşe delicate, care i-a fost alături în timpul celor mai dificile perioade ale vieţii sale. El urmări personal pregătirile mormântului ei şi coborî în el pentru a-l verifica. Apoi îi coborî el însuşi corpul în mormânt. Astfel luă sfârşit viaţa unei doamne, cea mai mare susţinătoare a Islamului în perioada lui de început. Ea a fost mama Fatimei (ra) – prima doamnă a Paradisului, bunica dragilor nepoţei ai Profetului (sas) – Hassan şi Hussain (ra) – care sunt consideraţi  a fi primii tineri ai Paradisului.
Khadijah (ra) care fusese crescută în lux în locuinţa plină de bunăstare a tatălui ei, confrunta acum greutăţile economice cu răbdare şi curaj care sunt în mod necesar parte a oricărei suferinţe.
Măreţia caracterului şi comportamentului Khadijei (ra) îl mulţumeau pe Allah (swt) atât de mult încât îi trimitea urări speciale. Această întâmplare a fost relatată de Muhammad(sas) lui Abu Huraira (ra) şi citată într-un Hadith al Sahih Al -Bukhari.
Khadijah (ra) era soţia şi mama ideală. Profetul (sas) a locuit în casa ei, care deveni un loc binecuvântat datorită prezenţei lui şi a faptului că Jibril (as) venea foarte des să-l viziteze aici pentru a-i revela versetele Qur’anice. Deveni centrul Islamului, unde Companionii şi Companioanele îi vizitau pentru a fi părtaşi la ospitalitatea lui Muhhamad (sas) şi a soţiei lui.
După Hijrah (migrarea) Profetului (sas) la Al-Madinah, casa fu ocupată de fratele lui ’Ali. Mai târziu Mu’awizah bin Abu Sufyan (ra) care a transcris câteva din Revelaţiile Divine îi cumpără casa şi construi o moschee. Astfel, locul unde se afla casa Khadijei (ra) deveni loc de rugăciune şi adorare pentru toate timpurile.  Ea obişnuia să se roage două Rak’aat de Salat (rugăciune), dimineaţa şi seara împreună cu Profetul (sas), chiar înainte ca rugăciunile sale să devină obligatorii din porunca lui Allah (swt). Există o întâmplare în istorie cu privire la acest lucru. După ce acceptă Islamul, ea deveni mult mai contemplativă şi mult mai înclinată spre adorare; găsi în rugăciune un sentiment binecuvântător de linişte. ’Afif Kindi relata că ’Abbas bin ’Abdul Muttalib era un bun prieten al său care obişnuia adesea să-l viziteze în Yemen, datorită afacerile sale cu parfumuri.

’Abdullah bin ’Abbas (ra) relată că într-o zi Profetul (sas) desenă patru linii pe pământ şi-şi întrebă Companionii dacă aveau cunoştinţe despre ceea ce semnifică acele linii. Ei răspunseră respectuos că el ştie mai bine. Apoi el le răspunse că acele linii erau pentru cele mai însemnate doamne ale universului. Acestea erau Khadijah bint Khawaylid (ra), Fatimah bint Muhammad (ra), Maryam bint Imran – mama Profetului Isa (as) şi Asiah bint Mazahim (soţia faraonului).
Prima numită are distincţia de a fi mama tuturor credincioşilor ori a musulmanilor practicanţi. A doua – Fatimah (ra), fiica Profetului (sas) i s-a dat fericita veste de a fi îndrumătoarea femeilor Paradisului. Maryam (sa), cea Pură şi Castă este singura femeia care  a dat naştere unui Profet al lui Allah(swt) fără a fi atinsă de vreun bărbat. ’Asiah(ra), cea care a avut o suferinţă îndelungată ca soţie a crudului Faraon, l-a sfătuit pe soţul ei de a-l adopta pe copilul Moise (as). Aceasta se întâmpla pe vremea când uciderea copiilor era legea lumii. Toţi nou născuţii băieţi ai tribului Israel erau ucişi datorită prevederii că unul dintre ei îl va detrona în cele din urmă pe Faraon şi-l va distruge, numai că îl crescu pe acesta chiar în palatul Faraonului, dar a fost de asemenea una dintre primele de a fi acceptat Islamul  aşa cum fusese predicat de către Moise (as).
’Aisha (ra) relatează că ori de câte ori Profetul (sas) vorbea despre Khadijah (ra), o făcea în termeni de cea mai înaltă laudă. Într-o zi, invidia ei feminină înnăscută îi depăşi simţul bunelor maniere şi vorbi în termeni compromiţători la adresa ei, întrebându-se de ce Profetului (sas) îi lipsea atât de mult când fusese binecuvântat cu o soţie mai tânără şi mai bună. Acest lucru îi displăcu, însă indulgent cum era, suspină doar şi răspunse: „ Nu mi-am găsit încă o soţie mai bună decât ea. Ea avu încredere în mine atunci când toţi ceilalţi, chiar membri ai familiei mele şi ai tribului, nu au crezut în mine, şi m-a acceptat ca fiind cu adevărat un Profet şi Mesager al lui Allah (swt). Ea s-a convertit la Islam, şi-a cheltuit toată bunăstarea şi toate bunurile lumeşti pentru a mă ajuta să răspândesc această credinţă şi acest lucru tot într-o perioadă în care întreaga lume părea să se fi întors împotriva mea şi mă persecuta. Şi datorită ei Allah (swt) m-a binecuvântat cu copii. ”

Khadijah (ra) se născu în Mekka în anul 556 CE. Numele mamei ei era Fatimah bint Za’ed, iar al tatălui ei, Khawaylid bin Asad. Era un conducător renumit în rândul tribului Quraiş şi un om de afaceri foarte priceput care muri în timpul faimoasei lupte de la Fujjar. Khadijah (ra) crescu astfel în lux. Ea se căsători cu Abu Halah Malak bin Nabash bin Zarrarah bin At-Tamimi căruia îi născu doi copii,Halah şi Hind. Ea dorea să-şi vadă soţul prosper şi-l finanţă pentru deschiderea unei mari afaceri. Însă din nefericire acesta muri. Ceva mai târziu, tânăra văduvă se căsători cu ’Atique bin’Aith bin ’Abdullah Al-Makhzomi, şi avură o fiică numită Hindah. Însă căsătoria se destrămă curând pe motive de incompatibilitate. După aceasta, toată atenţia ei a fost dedicată creşterii copiilor şi dezvoltării afacerii moştenite de la tatăl ei. Isteţimea şi abilităţile ei în afaceri făcură ca afacerea ei să fie una dintre cele mai răspândite în rândul Quraişilor. Politica ei era să angajeze oameni muncitori, cinstiţi şi manageri deosebiţi pentru a se ocupa de afaceri în locul ei. Ea îşi exporta mărfurile pe pieţe îndepărtate, cum ar fi Syria, şi managerii ei cumpărau bunuri de pe acele pieţi pentru a le vinde acasă. Mekka fiind aşezată strategic pe ruta caravanelor de comercianţi şi fiind centrul afacerilor comerciale interne, era o piaţă profitabilă. Pentru bunurile aduse înapoi, managerii luau 50% din profit, iar aceasta era un stimulent suficient pentru ei.
Khadijah (ra) auzise de integritatea, onestitatea şi comportamentul Profetului, (sas) şi i-a trimis o ofertă de muncă pentru a se ocupa de caravanele ei comerciale. El acceptă bucuros oferta şi începu să muncească pentru ea. Khadijah (ra) îl trimise într-o călătorie de afaceri  împreună cu vârstnicul ei sclav şi om de încredere – Maisarah –delegat să-l însoţească şi să-i fie de ajutor.
Această călătorie se dovedi a fi fost o speculaţie profitabilă şi Maisarah fu uimit de câteva scene remarcabile la care el era martor în această aventură. El a fost impresionat şi cucerit complet de integritatea Profetului (sas), tăria de caracter, aderenţa la principii, tranzacţiile sale amicale şi abilităţile sale comerciale. Pe drumul de întoarcere dinspre Syria, Profetul (sas) s-a întins sub un copac pentru a se odihni puţin. Nestora, un călugăr evreu cunoscut pentru cunoştinţele sale religioase şi perspicacitatea lui, l-a zărit şi l-a întrebat pe Maisarah cine era. Maisarah i-a spus acestuia totul despre Muhammad (sas) şi reputaţia sa de om onest şi inteligent. Iar Nestora i-a răspuns apoi că acest om va fi înnobilat către Profeţie în viitor, întrucât nimeni nu s-a odihnit vreodată sub acel copac deosebit cu excepţia Profeţilor.
Tradiţia spune că Maisarah a zărit doi îngeri purtând un nor deasupra capului Profetului (sas) pentru a-l proteja de lumina puternică şi căldura arzătoare a soarelui. El a fost şi copleşit de un sentiment de recunoştinţă pentru a-i fi fost dată şansa de a beneficia de apropiata tovărăşie a acestui om, care va fi fost curând ales de Allah (swt) ca Mesager.
Când a ajuns acasă, Maisarah i-a povestit Khadijei (ra) tot ceea ce se întâmplase în timpul călătoriei în Syria. Ea a fost profund mişcată şi impresionată şi a început să se gândească să-l ceară în căsătorie pe Muhammad (sas). Dar cum i-ar putea exprima gândurile ei? Ea deja refuzase câteva cereri în căsătorie din partea unor bărbaţi aparţinând unora dintre cele mai nobile familii de Quraiş. Cum ar fi reacţionat tribul ei? Ce ar spune familia ei? Şi mai mult de atât, ar fi putut propunerea ei să fie acceptată de acest tânăr încă necăsătorit al tribului Quraiş?
Reflectând asupra acestor întrebări şi calculând în sinea ei, într-o noapte,ea visă că soarele strălucitor coborî din Rai în curtea ei, luminându-i locuinţa. Când s-a trezit, ea a mers pentru interpretarea acestui minunat vis la vărul ei, Waraqah bin Nofal, un orb cunoscut pentru abilităţile lui de a interpreta vise şi pentru vastele sale cunoştinţe, în special în ceea ce priveşte Tora şi Injil (Evanghelia). Când i-a auzit visul, i-a zâmbit uşor şi i-a spus să nu se îngrijoreze, întrucât acesta este un vis foarte promiţător. Gloriosul soare pe care-l văzuse coborând în curtea ei indica că Profetul (sas) a cărui venire fusese prevăzută în Torah şi Injil îi va onora casa şi ea va avea mult de câştigat în viaţă datorită prezenţei lui.
După această întâlnire cu Waraqah, ea deveni mult mai hotărâtă în dorinţa ei de a se căsători cu Muhammad (sas). Însă nu era încă sigură cum să procedeze. Una dintre prietenele ei foarte apropiate, Nafeesah bint Manbah ştia de slăbiciunea ei. Într-o zi, i-a spus Khadijei (ra) că ceea ce o neliniştea atât de mult nu era aşa o mare problemă şi chiar ea o va ajuta la rezolvarea ei. S-a dus imediat la Muhammad (sas) şi fără a sta prea mult la vorbă, i-a cerut permisiunea de a-i pune o întrebare personală. Când el i-a spus că nu are nimic împotrivă, ea l-a întrebat de ce nu se însurase încă. El i-a răspuns că nu avea resursele financiare necesare. Apoi l-a întrebat dacă ar fi dispus să se căsătorească cu o frumoasă doamnă a unei familii nobile şi bogate, care îşi dorea o căsătorie cu el. El a întrebat cine era persoana, iar când îi află identitatea accepă cu condiţia ca şi ea să dorească acest lucru . Bineînţeles că Khadijah (ra) se bucură foarte mult. Profetul (sas) avea la acea vreme douăzeci şi cinci de ani, iar Khadijah (ra) patruzeci de ani. Cei doi unchi ai Profetului (sas), Hamzah (ra) şi Abu Talib au venit la unchiul ei, ’Umar bin Asad pentru o cerere formală.Cererea a fost acceptată şi data nunţii se fixă; cele două familii începând pregătirile pentru nuntă. La data stabilită, familiile şi prietenii s-au adunat, iar nunta fu celebrată. Halimah Sa’adiah care-l alăptă pe Profet (sas) în tinereţe, a fost invitată special la nuntă şi a călătorit din satul ei tocmai la Mekka. La plecare, după încheierea festivităţilor, Khadijah (ra) i-a dăruit numeroase bunuri casnice, o cămilă şi patruzeci de capre pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de acea doamnă care-l îngrijise pe Muhammad (sas) în copilărie.
Khadijah (ra) a fost într-adevăr binecuvântată în căsătoria ei şi a avut şase copii. Prima oară doi fii: Qasim şi ’Abdullah, apoi au urmat fiicele: Zainab, Ruqayyah, Umm Kulthum şi Fatimah(Allah să fie mulţumit de ei). Aceştia erau copiii minunaţi, inteligenţi şi împreună formau o familie foarte fericită, liniştită şi mulţumită. Însă toate acestea păreau a nu fi suficiente. Muhammad (sas) simţea că ceva lipseşte şi era extrem de agitat. El obişnuia să se retragă o dată pe an pentru o lună în peştera Hira pentru a se dedica total rugăciunii şi meditaţiei. Într-una din zile simţi prezenţa unei alte fiinţe care-l ţinu strâns în braţe. Apoi îl eliberă din strânsoare şi-i ceru să citească; Muhammad (sas) i-a răspuns că nu ştia să citească. Însă persoana a repetat fraza încă o dată şi încă o dată. Şi în cele din urmă el citi aceste Ayat(versete) care sunt primele cuvinte revelate ale Qur’anului. Acestea fac parte din Surah Iqra sau Al-’Alaq din Nobilul Qur’an:
„ Citeşte! În numele Domnului tău Care a creat (tot ceea ce există). Care l-a creat pe om din sânge închegat. Citeşte! Şi Domnul tău este Cel mai Nobil. Este Cel Care l-a învăţat (scrisul) cu calemul. L-a învăţat pe om ceea ce el nu ştia! ”  (96: 1-5)

Apoi fiinţa dispăru. Aceasta a fost o experieţă atât de tulburătoare încât Profetul (sas) s-a întors acasă transpirând şi tremurând. A chemat-o pe Khadijah (ra), cerându-i să-l acopere cu o pătură. După ce s-a întins puţin deveni mai relaxat. Când s-a mai liniştit într-o oarecare măsură, i-a spus soţiei că se temea pentru viaţa lui şi i-a povestit întreaga întâmplare. Khadijah (ra), o imagine a loialităţii şi serenităţii, l-a consolat spunând că Allah (swt) îl va proteja cu siguranţă de orice pericol şi nu va permite nimănui să-l ponegrească, întrucât era un om paşnic şi reconciliant şi întotdeauna a fost prietenos cu toţi. Nu a minţit niciodată, întotdeauna ospitalier, a rezolvat problemele altora şi i-a ajutat pe cei aflaţi în impas. Aceste cuvinte liniştitoare şi încurajatoare de compasiune şi înţelegere din partea Khadijei (ra) i-au dat acestuia încredere şi o putere incomensurabilă. Apoi l-a luat cu ea pentru a-l întâlni pe vărul ei, Waraqah bin Nofil, care imediat ghici identitatea fiinţei din peştera Hira ca fiind Îngerul Jibril (as), Mesager al lui Allah (swt), care îl vizită şi pe Moise. Waraqah era foarte în vârstă şi ar fi dorit să trăiască pentru a vedea perioada când Profetul (sas) va fi forţat de către oamenii lui să plece în exil. Profetul (sas) a fost foarte surprins şi-a întrebat dacă într-adevăr poporul lui îi va face una ca asta. Waraqah l-a asigurat că era tipic pentru oameni să nu aprecieze ori să urmeze vreun Profet ce s-ar ridica din rândul lor. Aşa cum spune şi proverbul: „ Un Profet nu este niciodată apreciat pe pământ propriu. ” Waraqah a adăugat că ar fi dorit să fie în viaţă la momentul respectiv pentru a-l putea ajuta. Profetul a spus faptul că dacă ceea ce i-a fost zis era adevărat, atunci cu siguranţă înseamna că era Profetul lui Allah (swt), a cărui sosire fusese menţionată în scripturi.
Profetul (sas) a avut şase copii  împreună cu Khadijah (ra) – patru fete şi doi băieţi. Cele patru fiice au crescut ca fiice credincioase şi curajoase ale Islamului. Ele au fost numite Zainab, Ruqayyah, Umm Kulthum şi Fatimah (ra). Toate au migrat cu Profetul la Al-Madinah. Zainab (ra) s-a căsătorit cu Abul ’Aas bin Rabee’ah şi Ruqayyah (ra) s-a căsătorit cu ’Uthman (ra). Când aceasta muri, el o luă de soţie pe Umm Kulthum (ra). Fatimah (ra) s-a căsătorit cu ’Ali bin Abi Talib (ra).
Primele trei fiice au murit în timpul vieţii lui Muhammad( sas), iar îndrăgita sa fiică Fatimah (ra) trăi doar şase luni după moartea lui.
Profetul (sas) a avut trei fii, doi dăruiţi de Khadijah (ra) şi Ibrahim, al treilea fu dăruit de Maria Qabtiyyah (ra). Primul fiu fu numit Qasim, iar Profetul (sas) ajunsese să fie cunoscut ca Abu Qasim (Abu/tatăl lui Qasim). Al doilea fiu ’Abdullah era de asemenea cunoscut ca Tahir (cel curat) ori Tayyab (cel bun). Ambii au murit în copilărie, iar necredincioşii au fost nespus de fericiţi că Profetul (sas) nu mai avea moştenitori pentru a-i continua nobila misiune. Al treilea fiu, Ibrahim, fu născut de soţia sa, Maria Qabtiyyah (ra). Si el muri de asemenea în copilărie. Când l-a văzut pe Ibrahim pe moarte, l-a ridicat uşor şi a spus că era neputincios şi nu putea face nimic înaintea voinţei lui Allah (swt).
„ Ştiam că moartea este inevitabilă şi face parte din viaţă. Ştim, de asemenea, că cei rămaşi în urmă îi vor ajunge pe cei plecaţi mai înainte; dacă nu ar fi aşa, ne-am întrista mult mai mult de moartea lui Ibrahim. Sufletul îl jeleşte şi ochiul varsă lacrimi, dar nu este potrivit să folosim cuvinte care ar putea să-i displacă lui Allah, Creatorul nostru şi Cel care ne Întreţine. ”
În ziua în care Ibrahim a murit a fost eclipsă de soare. Arabii din timpurile vechi erau superstiţioşi şi asociau aceste fenomene ale naturii – eclipsele de lună şi de soare – cu moatea unui mare om. Mulţi musulmani chiar începură să asocieze eclipsa de soare cu moartea lui Ibrahim. Dar Profetul (sas) se îndreptă imediat spre amvon şi în timpul predicii lui spuse:
„ Eclipsele de lună şi de soare sunt semne ale lui Allah(swt). Ele nu au niciodată loc datorită morţii vreunei persoane. Când observi oricare din acestea oferă Salat. ”
Duşmanii lui au început să-l numească Abtar,adică cel care nu are descendenţi, a cărui descendenţă fu oprită. Însă Allah (swt) avea mai multe binecuvântări de durată pentru el. Apoi i-a revelat frumoasele versete ale Surat Al-Kauthar, a 108-a Surah a Nobilului Qur’an.
„ Într-adevăr, v-am dăruit vouă Al-Kauthar (prisosinţă). De aceea întoarce-te în rugăciune către Domnul tău şi sacrifică. Întrucât cel ce te urăşte, va fi fără urmaşi. ”               (108: 1-3)

Când necredincioşii văzură că Islamul atrăgea din ce în ce mai multe persoane în ciuda tuturor piedicilor lor, ei se întruniră pentru a stabili ce paşi trebuie urmaţi pentru a opri răspândirea acestei noi religii. Au decis să declare o răscoală politică şi economică deschisă şi totală tribului Bănu Hashim. Aceasta se întâmplă în cel de-al şaptelea an după ce Profetul (sas) se declară Trimis al lui Allah (swt). Acesta este de asemenea cunoscut în istoria Islamului ca Shi’ab Abi Talib.
A fost atât de crunt, încât copiii nevinovaţi se confruntau cu chinuri groaznice din pricina foametei, iar adulţii supravieţuiau mâncând frunze din copaci. Şi totuşi adevăraţii adepţi ai lui Muhammad (sas) nu întoarseră spatele religiei lor adevărate şi ieşiseră din această încercare, mai puternici şi mai curaţi decât înainte.
Odată, când stăteau de vorbă în Mina, zăriră un tânăr chipeş apropiindu-se. El îşi spălă cu grijă mâinile şi picioarele, după care se aşeză respectuos cu mâinile încrucişate la piept. Curând o doamnă respectabilă, de viţă nobilă, şi un tânăr chipeş i se alăturară. ’Afif îl întrebă pe ’Abbas ce faceau şi dacă aceasta era o nouă formă de exerciţiu. ’Abbas îi răspunse că tânărul era fiul fratelui său ’Abdullah, iar doamna era soţia lui. Aceasta era o femeie de mare cinste şi un model de soţie şi mamă. Flăcăiaşul era fiul fratelui său Abu Talib. Muhammad (sas) dădu de veste că el este Trimisul lui Allah(swt)şi  a început să predice o nouă religie numită Islam. La momentul potrivit, ’Afif acceptă Islamul, dar întotdeauna regretă faptul că nu-l însoţise pe Muhammad (sas) şi pe Companionii săi în rugăciune şi adorare în acea memorabilă zi la Mina, când auzi pentru prima oară de Islam.
Khadijah (ra) muri doar cu trei ani înainte de Hijrah sau migrarea Profetului (sas) la Al-Madinah. Ea muri la vârsta de 65 ani, oferind aproape 25 de ani lui Muhammad (sas) şi cauzei Islamului. Când Muhammad (sas) o văzu în chinurile morţii, o consolă, spunându-i că aşa a fost porunca lui Allah (swt) şi faptul că-i este teamă. Se va dovedi a fi în favoarea ei. Ochii ei se luminară şi se uită lung la soţul ei, după care sufletul îi părăsi trupul lumesc. Mormântul ei a fost pregătit într-un loc numit Hujjoon, lângă Mekka. Muhammad (sas) a coborât în el pentru a se convinge că totul era în ordine şi a coborât-o uşor cu propriile-i mâini în mormânt. Astfel, a trecut în nefiinţă „ Mama ” tuturor musulmanilor, cea care s-a sacrificat cu totul pentru Islam.
În acelaşi an, cel mai mare sprijin şi protector al său din familie, unchiul său Abu Talib decedă. Astfel, în numai câteva luni au murit doi dintre cei mai apropiaţi Companioni, suporteri şi binefăcători. Pe lângă acel personal sentiment de pierdere grea şi răpire, Muhammad (sas) era profund neliniştit de faptul că munca sa de propovăduire a cuvântului lui Allah (swt) se confrunta cu probleme şi obstacole. Unchiul său îl protejase în momentele critice cu influenţa şi autoritatea sa; înstărita lui soţie se dedică întru totul în mod generos acestei cauze şi, de asemenea, îi oferi un mare suport moral şi emoţional. Căminul ei era un refugiu de linişte pentru el, întrucât ea prelua toate responsabilităţile în a se ocupa de gospodărie, de a creşte şi educa patru tinere fiice. Ori de câte ori era chinuit de necredincioşi, ea îi dăruia un suport moral şi o încredere de neclintit.
Una dintre doamnele Quraişilor, Khawlah bint Hakim, l-a vizitat pe Profet (sas) pentru a-l consola şi i-a văzut starea depresivă şi de durere şi l-a întrebat despre asta. El i-a răspuns că era normal să fie marcat de absenţa ei, din moment ce fusese o mamă iubitoare pentru copiii lui acum neglijaţi; fusese o soţie loială şi sensibilă care-i împărtăşea secretele. Şi era normal şi uman să-i simtă lipsa din moment ce-i fusese alături în cele mai dificile momente.
Un Companion al Profetului (sas) relata că ori de câte ori ar fi primit un cadou, l-ar fi trimis imediat vreunei doamne ce fusese prietenă cu Khadijah (ra). ’Aisha (ra), o soţie preferată a lui Muhammad (sas) spunea că ori de câte ori era sacrificată o capră, Profetul (sas) trimitea ceva carne şi prietenelor Khadijei(ra). Când i-a spus despre asta odată, el i-a răspuns:
„ Am mare respect pentru prietenii ei, întrucât ea are un loc special în sufletul meu. ”
’Aisha (ra) a spus că nu simţise niciodată un aşa sentiment specific feminin de gelozie faţă de nici una din soţiile Profetului (sas) aşa cum simţise pentru Khadijah (ra),
De asemenea, zicea că ori de câte ori Muhammad (sas) ar fi povestit despre ea, ar fi vorbit numai cu cuvinte mari şi i-ar fi lăudat calităţile şi s-ar fi rugat pentru iertarea ei.
Aşa cum Allah (swt) spune în Surat Al-Fajr din Nobilul Qur’an că le va fi spus credincioşilor pioşi:
„ O tu cel aflat în absolută odihnă şi mulţumire! Întoarce-te la Domnul tău – mulţumit tu însuţi şi mulţumindu-i (Lui)… ”  (89: 27-30)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: