Juveriah bint Harith(ra)

Profetul (sas) a spus:
„Allah mi-a ordonat să mă căsătoresc numai cu femei ale Paradisului.”
’Aisha (ra) a spus:
„Nu am văzut nicio femeie cu excepţia lui Juveriah (ra) care să devină sursa binecuvântării oamenilor tribului ei, mai mult decât Juveriah (ra) pentru că sute de oameni ai tribului ei fură eliberaţi de sclavie ca rezultat al acţiunilor ei.”

Islamul începuse să se răspândească rapid şi o mare parte a Peninsulei Arabe se afla sub influenţa Islamului până în anul al- 5-lea după Hijrah. Al-Madinah devenise până în prezent centrul unui stat Islamic stabil şi care se extindea rapid. Forţele islamice se aflau într-un marş triumfal, inspirat de puterea spirituală.
Tribul Banu Khuza’ah era înţelegător faţă de cauza Islamului şi de Profet (sas), cu excepţia uneia din ramurile ei, Banu Mustalaq, care plănuise să atace Al-Madinah. Şeful acestui trib era Harith bin Abi Dharar, care era un om arogant, ameţit de putere şi bunăstare. Acesta avea o frumoasă fiică, Juveriah (ra), care se născuse chiar înainte de apariţia Islamului. Ea a fost crescută în sânul luxului şi avea toate rafinamentele şi binecuvântările unei prinţese. Inteligentă şi înşeleaptă, ea excela în vorbire şi stilul literar. Aceasta era o împlinire mult  apreciată de arabii contemporani. Ea a fost măritată cu unul dintre tinerii în creştere ai tribului Banu Khuza’ah, Musafa’ bin Safwan.
În această perioadă, Profetul (sas) primi vestea că Harith bin Abi Dharar îşi făcea pregătiri elaborate pentru atacarea forţelor musulmane în Al-Madinah. Astfel, el trimise pe unul din cei mai de încredere Companioni, Buraidah bin Haseeb (ra), să cerceteze situaţia şi să aducă fapte şi informaţii despre inamic în scopul punerii la cale a unei strategii potrivite. Buraidah (ra) se întâlni cu Harith şi mulţi alţi oameni importanţi care-i erau apropiaţi. Observă că acolo era multă activitate şi că tinerii erau ocupaţi cu pregătirile de război. El observă multe arme şi din aceste discuţii cu oamenii era evident că plănuiau să meargă la război.
Buraidah se întoarse şi-l informă pe Profet (sas) despre tot ceea ce văzuse şi auzise. Forţele musulmane erau acum alertate de liderul lor şi începură şi ele să se pregătească de bătălie. Într-o clipă, o armată de şapte sute de oameni era gata de plecare, sub conducerea generalului lor, însuşi Profetul (sas). ’Aisha (ra) îl însoţi în acest marş.
Marisa’ era un important punct strategic pentru tribul Banu Mustalaq, întrucât era sursa care-i alimenta cu apă de băut, ca şi în alte scopuri. Forţele musulmane ajunseseră în această importantă poziţie şi trimise un mesaj celor din Banu Mustalaq să accepte Islamul. Dacă acceptau, puteau continua să locuiască în pace şi siguranţă pe pământurile lor, ca şi înainte. Dar în loc să accepte Islamul, ei ieşiră pe câmpii şi declarară război. Unul dintre soldaţii lui Banu Mustalaq trase cu o săgeată care  ajunsese  în corpul unui Mujahid (luptător).Lupta sălbatică se dezlănţui şi Profetul (sas) ordonă trupelor sale să-şi păstreze rândurile şi să lanseze un atac unit asupra inamicilor care fură încolţiţi şi nu găsiră cale de scăpare. Zece oameni fură ucişi şi cam şapte sute luaţi prizonieri. Soţul Juveriei (ra), Musafa’ bin Safwan, se afla printre cei ucişi. În rândul prizonierilor se aflau de asemenea şi femei. Mujahideenii luară de asemenea două sute de cămile şi cinci sute  de capre.
Când au ajuns în Al-Madinah, primele de război erau distribuite Mujahideenilor. Potrivit obiceiului acelor vremuri, bărbaţii şi femeile erau distribuiţi ca sclavi. Juveriah bint Harith (ra) a fost dată faimosului Companion al Profetului (sas), Thabit bin Qais Ansari. Toţi cei care o văzură pe Juveriah (ra) rămaseră uimiţi de frumuseţea ei extraordinară. Crescută în una din cele mai importante familii ale timpului, nu era numai frumoasă, dar şi graţioasă, elegantă şi elocventă. Cu prima ocazie, ea merse în prezenţa Profetului (sas) şi îşi prezentă situaţia. I-a spus că era fiica unei căpetenii şi obişnuia să dea ordine. Datorită unor circumstanţe nefericite ea se afla în această situaţie fără scăpare. Dintr-un tron de aur căzuse în praf. Ea fu dată lui Thabit bin Qais Ansari pentru răscumpărarea cu aur, dar de unde ar putea avea ea aurul pentru a-l oferi în schimbul eliberării ei? Cum ar putea oare ca ea să trăiască viaţa unui sclav? Aceasta insistă pe lângă Profet (sas) să ia în considerare situaţia disperată şi demnă de milă în care se afla.
Profetul (sas) a fost mişcat de îndurerata rugăminte şi o întrebă dacă i-ar place să trăiască în calitate de femeie liberă şi să facă parte din familia lui, dacă acesta i-ar plăti răscumpărarea. Ea nu se aşteptă nici în vis la o asemenea ofertă. Emoţionată profund de acestă neaşteptată nobleţe în situaţia ei, ea exclamă că ar fi mai mult decât fericită să accepte. Ea fu eliberată şi jurând supunere în Islam, ea se căsători cu Profetul (sas).
Când Mujahideenii auziră de convertirea ei şi căsătoria cu Profetul (sas) eliberară şi ei toţi sclavii tribului Banu Mustalaq. Aşadar, în acest fel nu numai că deveni liberă, însă deveni de asemenea Mamă a Credincioşilor. Această faptă a ei avu neaşteptatul rezultat al eliberării întregului ei trib de sclavie. Şi astfel Juveriah (ra) deveni o sursă a binecuvântărilor pentru tribul ei.
Când ’Aisha (ra) o văzu pentru prima oară pe Juveriah (ra) exclamă că este frumoasă ca o zână. Cu altă ocazie, ea spuse că ajunsese să vadă o doamnă care se dovedi a fi o asemenea sursă de binecuvântări pentru poporul ei. Prin intermediul ei, Allah(swt) binecuvântă o sută  de familii ale tribului ei cu libertatea.
Înaintea căsătoriei cu Profetul (sas) numele ei era Barah, însă Muhammad (sas) îl schimbă numele în Juveriah (ra). Zainab bint Jahash, Zainab bin Umm Salamah şi Maimoonah bint Harith se numeau de asemenea Barah, însă Profetul (sas) le schimbă şi numele lor.
În cartea sa, ,,Dala’l An-Nabuwwah”, Imam Baihaqi o cită pe Juveriah (ra), spunând că trei zile înaintea sosirii Profetului (sas), ea zări luna venind spre ea din direcţia Al-Madinah şi căzu în poala ei .Ei nu-i plăcea să vorbească despre asta nimănui, dar când aceştia fură cuceriţi şi luată ostatic speră că visul ei se va împlini. Apoi Profetul (sas) o eliberă şi ulterior se căsători cu ea.
În cartea sa, ,,Siyar A’lam Nubala” , Imam Thahabi o cită ca spunând că atunci când Profetul (sas) se căsători cu ea, aceasta era o tânără de douăzeci de ani. Imam Thahabi adăugă faptul că ea era o femeie extrem de frumoasă.
Ceva mai târziu, tatăl ei şi toţi bărbaţii ce fură eliberaţi cu ocazia căsătoriei ei se prezentară în faţa Profetului (sas) şi acceptară Islamul ca religie a lor. Astfel, Juveriah (ra) fu binecuvântată cu o dublă onoare; – prima ,eliberarea concetăţenilor ei de sclavie şi apoi aducerea lor în căminul Islamului.
De cele mai multe ori, ea putea fi găsită absorbită în rugăciune. Odată când Profetul (sas) plecă de acasă,la întoarcere o găsi pierdută în meditaţie. Seara, la întoarcerea lui o găsi din nou în exact aceeaşi poziţie de rugăciune şi suplicare. El o întrebă dacă se rugă în continuare de când el plecă. Când ea răspunse afirmativ, el o întrebă dacă i-ar fi plăcut să înveţe patru fraze care i-ar putea aduce mult mai multe recompense de la Allah(swt), decât toate rugăciunile dimineţii. Apoi o învăţă următoarea frază:
„ Cât de perfect este Allah şi Îl laud prin numărul creaturilor Sale şi mulţumirea Sa şi prin greutatea Tronului Lui şi prin măsura Vorbelor Sale.”
Atât Muslim cât şi Abu Dawood o citară pe Juveriah (ra), povestind un incident similar cu cel de mai sus. Spune ea, că Profetul (sas)  i-a spus că dimineaţa înainte de plecare, recită cele patru afirmaţii de mai sus, de câte trei ori fiecare, ceea ce îi aduce mai multe recompense de la Allah(swt) decât toate rugăciunile dimineţilor ei.
Ibn Sa’d scrise că din pământurile luate după Bătălia Khaibar, Profetul (sas) îi oferi Juveriei (ra) 80 wasaq (1 wasaq reprezintă aproximativ 124 kg) curmale şi 20 wasaq de orz.
După moartea Profetului (sas), primul calif Abu Bakr Siddique (ra) fixă ca Mamelor Credincioşilor să le fie date o sumă egală pentru cheltuiala de întreţinere. ’Umar bin Khattab (ra), totuşi, fixă suma de douăsprezece mii de dinari pentru celelalte, dar pentru Juveriah şi Safiyyah, el stabili numai şase mii de dinari fiecăreia. Desigur că ele refuzară această sumă. El explică faptul că celelalte au dublu datorită emigrării. Dar ele se certară că celorlalte le acordase sume preferenţiale. Apoi ’Aisha (ra) îi atrase acestuia atenţia că Profetul (sas) nu făcea nicio diferenţă şi împărţea totul în mod egal între soţiile lui. Aşa încât ’Umar bin Khattab (ra) hotărî revocarea deciziei lui şi le oferi tuturor o sumă egală de douăsprezece mii de dinari.
Juveriah (ra) muri la vârsta de 65 ani în Rabi’ul-Awwal în anul 50 după Hijrah în timpul Califatului lui Mu’awiyah bin Abi-Sufyan. Guvernatorul Al-Madinah, Marwan bin Hakam a condus rugăciunea funerară şi fu înmormântată în Jannatul Baqi’.

,, O cea în totală odihnă şi mulţumire! Întoarcete la Stăpânul tău –mulţumit şi mulţumitor .Intră apoi printre slujitorii Mei şi intră în Raiul Meu”(89:27-30)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: