Hafsah bint ’Umar (ra)

Într-o zi, îngerul Jibril (as) îi făcu o vizită Profetului (sas) şi-i povesti despre Hafsah (ra):
„ Ea este o femeie care posteşte şi mă adoră adeseori şi ea va fi soţia ta şi în Paradis. ”
( Mustadrak Hakim 4/15)

Hafsah bint ’Umar (ra)

Hafsah (ra) era fiica lui ’Umar Farooq (ra) şi nepoata unui alt Sahabi (Companion) faimos – ’Uthman bin Maz’oon (ra), care fu norocos ca Profetul (sas) să-i fi condus rugăciunea funerară şi să-l fi îngropat chiar el în Jannatul Baqi – primul Sahabi ce fu înmormântat acolo. Unchiul ei din partea tatălui, un martir şi un general al armatei musulmane a fost Zaid bin Khattab. ’Umar Farooq (ra) recunoscu superioritatea fratelui său când mărturisi că Zaid (ra) acceptă Islamul înaintea lui şi deveni martir înaintea lui. ’Abdullah bin ’Umar (ra), care fu numit de către Profet (sas) a fi un om extraordinar, era fratele ei.
Hafsah (ra) era o femeie foarte religioasă, care obişnuia să-şi petreacă timpul în rugăciune şi post. O excelentă scriitoare şi oratoare, un urmaş înfocat al Islamului, ea ar fi putut număra şapte membrii ai familiei sale aflaţi printre războinicii de la Badr: tatăl ei ’Umar bin Khattab, unchiul din partea tatălui Zaid bin Khattab, soţul ei Khanees bin Hathafah, trei dintre fraţii mamei ei – ’Uthman bin Maz’oon, Qudamah bin Maz’oon şi ’Abdullah bin Maz’oon şi Sa’ib bin ’Abdullah bin Maz’oon (ra). Toţi au luat parte la Bătălia de la Badr şi luptară atât de curajos pentru cauza Islamului, încât Profetul (sas) a spus că ei cu siguranţă vor intra în Paradis.
Hafsah (ra) avea calităţi atât de nobile şi o fire atât de prietenoasă încât ’Aisha (ra), remarcând acestea doar  la soţiile Profetului (sas), o putea compara cu ea însăşi. Viaţa ei este exemplară, fiind crescută de un Companion de talia lui ’Umar bin Khattab (ra).
Cinci ani înainte ca Profetul (sas) să fie ales ca Mesager al lui Allah (swt) avu loc renovarea Ka’bei. Când se ajunse în punctul ca Piatra Neagră să fie reinstalată în pereţii Ka’bei se iscă o dispută. Aceasta ar fi putut foarte bine degenera într-o lungă serie de lupte între triburi, fiecare dorind să aibă onoarea de a instala în pereţii Ka’bei, piatra. În cele din urmă, s-a decis ca problema să fie lasată la întâmplare! Oricine ar fi intrat dimineaţa primul în Casa lui Allah(swt), urma să aşeze şi Piatra Neagră.
Deşi Muhammad (sas) nu obţinuse încă statutul de Profet, încă din tinereţe el era cunoscut pentru dreptatea, integritatea şi inteligenţa lui. Astfel, când el intră primul, şefii triburilor fuseseră fericiţi şi de acord ca el să aibă această onoare. Dar fu prea isteţ pentru a accepta o decizie spontană care ar fi condus la serioase rivalităţi şi complicaţii în viitor.
El uimi oamenii, cerând o bucată mare de pânză; luând Piatra Neagră o poziţionă în centrul pânzei. Apoi le ceru şefilor de triburi să ţină de colţurile pânzei şi s-o ridice. Luând Piatra Neagră, o plasă în nişa peretelui. Astfel, un subiect era rezolvat în mod simplu şi totodată minunat. Curând vestea înţeleptei şi totodată simplei decizii luate de Muhammad (sas) deveni pretutindeni subiect de conversaţie. În această perioadă, se născu o fetiţă numită Hafsah (ra), în familia marelui războinic şi luptător, ’Umar bin Khattab (ra) care era bine cunoscut pentru aptitudinile sale războinice. În perioada sa de creştere, fu educată într-un mediu complet Islamic, ambii ei părinţi, dar şi unchii şi mătuşile fiind deja convertiţi la noua religie. Când ajunse suficient de mare, ea fu măritată cu Khanees bin Hazafah Sehmi. Acesta fu influenţat de învăţătura lui Abu Bakr Siddique (ra) şi acceptă Islamul.
Când şefii Quraişilor aflaseră  că acest Khanees bin Hazafah deveni musulman, se înfuriară şi, de asemenea, fu subiectul celei mai mari cruzimi şi opresiuni posibile. Din acest motiv, el se alătură caravanei celor persecutaţi care migrau spre Abyssiniah(Etiopia). Se spune că aceasta se întâmpla pe când Profetul (sas) nu începuse încă educarea noilor convertiţi. Însă lui Khanees bin Hazafah Sehmi (ra) îi era foarte dor de casă şi nu se putea obişnui. Îi lipsea îngrozitor Mekka unde-şi petrecuse copilăria şi tinereţea şi a decis să se întoarcă. Din nou se confruntă cu suferinţele pricinuite celor ce urmau noua religie. După un timp, Profetul (sas) dădu chemarea migrării spre Al-Madinah. Khanees (ra) dădu un răspuns chemării, astfel devenind unul din puţinii credincioşi ce trecură de două ori prin rigorile migrării în semn de ascultare faţă de chemarea Profetului (sas). În toată această perioadă, el era împreună cu soţia lui, Hafsah (ra). Aici el fu găzduit de Rafa’h bin ’Abdul Manzar (ra) şi locui în casa lui ca oaspete. După ce aproape toţi musulmanii ajunseră în Al-Madinah, Profetul (sas) efectuă şi el călătoria.Încredinţă toate lucrurile pe care oamenii i le lăsară lui ’Ali (ra) spre păstrare. Scăpând de ochii vigilenţi ai duşmanului care-i înconjurase casa, ajunse la locuinţa lui Abu Bakr Siddique (ra) şi  însoţit de acesta, puseră la cale acea călătorie istorică. Prima oprire pe care au făcut-o a fost de trei zile la peştera Thour, după care, şi-au continuat a doua parte a călătoriei. Necredincioşii au făcut tot posibilul pentru a-l prinde, însă au eşuat. Abu Jahl, unul dintre cei mai mari duşmani ai săi, puse o recompensă foarte mare pe capul său – 100 de cămile – însă nu avu succes. Dacă Allah, Atotputernicul, doreşte să protejeze pe cineva, niciun duşman pământean nu-i poate dăuna.
Ajungând la Al-Madinah, Profetul (sas) strânse legăturile de fraternitate între emigranţi şi gazdele lor, cei din tribul Ansar. De exemplu, Abu ’Abbas bin Jaber Ansai şi Khanees bin Hazafah Sehmi (ra) fură declaraţi fraţi în Islam. Ambii erau studenţi în cea mai bună şcoală dintre toate – şcoala Profetului (sas) – şi ambii călăreţi pe câmpul de luptă.
Atât Khanees cât şi Hafsah (ra) iubeau noua viaţă în Al-Madinah. Hafsah (ra) încerca să memoreze Ayat (versete) din Qur’an, deasemenea şi locul unde au fost revelate. Apoi ar fi meditat profund şi ar fi acordat mai multă atenţie sensului şi interpretării Ayat (versetelor). Între timp, soţul ei se pregătea entuziast de Jihad şi îşi îmbunătăţea abilităţile războinice. Era în mod constant alert la mişcările inamicului şi mereu pregătit să-i doboare.
Sosiră veşti cum că Quraişii din Mekka – după elaborarea pregătirilor pentru un război de exterminare a musulmanilor – se îndreptau către Al-Madinah. Abu Jahl jurase să ajungă pe câmpia Badr, să stabilească tabăra aici pentru trei zile, să sacrifice cămile şi să se destrăbăleze în muzică şi dans înainte de a ataca micuţa formaţie a soldaţilor musulmani. Credea că odată ce oamenii ar fi auzit de forţele sale imense, niciun trib arab nu ar fi avut curaj să-i înfrunte. Chiar dacă micuţa armată musulmană ar fi îndrăznit să-l înfrunte, i-ar fi învăţat o lecţe de care să nu uite vreodată.
Forţete lui Abu Jahl înarmate la greu sosiră; musulmanii sub conducrerea Profetului (sas), practic neînarmaţi, ajunseră la Badr şi campară, preluând controlul singurei surse de apă. Tot ce aveau cu ei era puternica încredere în Allah (swt). Când armata lui Abu Jahl se zări, Profetul (sas) se rugă Celui Atotputernic că dacă această mică formaţie de credincioşi ar fi fost nimicită, nu ar mai fi rămas nimeni pe faţa pământului pentru a i se ruga Lui.
Khanees bin Hazafah, ’Umar Farooq (ra) şi unchii din partea mamei şi ai tatălui lui Hafsah (ra), precum şi vărul ei, făceau parte din această formaţie curajoasă. Soţul ei era determinat să câştige bătălia pentru Allah (swt) şi să facă una cu pământul fastul şi grandoarea deşartă a forţelor lui Abu Jahl. În cele din urmă, cele două forţe se întâlniră şi Khanees bin Hazafah (ra) sfâşia rândurile de inamici. El era rănit grav, însă marea parte a liderilor necredincioşi erau ucişi şi Islamul triumfă. Este una dintre cele mai mari bătălii purtate în istorie, în care o mână de oameni neînarmaţi şi în număr mic puse pe fugă o armată puternică şi bine echipată.
Profetul (sas) a rămas în Badr trei zile, timp în care cei răniţi au fost îngrijiţi; apoi a condus forţele musulmane victorioase şi jubilante înapoi în Al-Medina. Când Hafsah (ra) auzi de faptele eroice ale soţului ei, fu nespus de fericită şi-i lăudă valoarea în bătălie, dar totodată realiză că în starea lui avea nevoie de cea mai bună îngrijire posibilă. Imediat ea îi recită Ayat (versete) din Sura Al-Anfal, care fură revelate în legătură cu Bătălia de la Badr:
„Allah nu l-a făcut decât pentru a fi buna vestire, pentru ca inimile voastre să-şi găsească liniştea cu ea. Şi nu este victorie decât numai de la Allah. Allah este Puternic (şi) Înţelept.”  (8:10)

Aceste cuvinte ale lui Allah Cel Atotputernic ce promiteau victoria o inspirară şi se întoarse fericită la datoria ei de a-şi îngriji soţul pentru a se reface. Dar nu a fost să fie, pentru că el urma să fie binecuvântat cu o înaltă poziţie. Câteva zile mai târziu muri datorită rănilor şi se alătură celor ce sunt binecuvântaţi cu viaţa eternă. Când Profetul (sas) auzi de moartea lui, pregăti ca acesta să fie înmormântat în Jannatul Baqi, alături de unchiul lui Hafsah (ra) şi conduse personal rugăciunea funerară. Hafsah (ra) era bineînţeles răpusă de durere, dar fiind o adevărată credincioasă, se impuse respectuos dorinţei lui Allah (suiz). Se întoarse către Creatorul ei şi se dedică curajoasă chiar mai mult decât înainte,rugăciunii şi meditaţiei. La această vreme abia avea 21 de ani.
Pentru tatăl ei era foarte dureros să-şi vadă fiica în acea stare. Curajul ei tăcut în aceste circumstanţe, rugăciunile ei răbdătoare şi studiul Qur’anului îi luminară chipul cu o frumuseţe spirituală şi inocentă, însă exista totuşi şi o tristeţe datorită asprei singurătăţi care deveni parte a vieţii ei. După ce se gândi mai bine ’Umar Farooq (ra) decise să se apropie de ’Uthman bin Affan (ra), a cărui soţie Ruqayyah (ra), fiica Profetului (sas), decedase. Crezuse că, împărtăşind o legătură comună îi va ajuta să-şi aline durerea în urma pierderii valoroşilor soţi. Astfel, luând această decizie se îndreptă direct spre ’Uthman (ra). După binecuvântarea formală şi condoleanţe pentru moartea soţiei lui, deschise subiectul cât mai aproape de sufletul său. ’Uthman (ra) îşi plecă ochii şi după câteva clipe de tăcere spuse că are nevoie de timp de gândire.
’Umar Farooq îl întâlni din nou după câteva zile şi-l întrebă dacă se mai gândi la propunere. ’Uthman (ra) îi răspunse că momentan nu se gândea la căsătorie. De aici  el merse la Abu Bakr Siddique (ra) şi i-a oferit de soţie pe fiica lui. Şi el de asemenea îşi plecă privirea şi nu-i răspunse. Imam Bukhari în cartea lui de Hadith, ‚, As- Sahih Al-Bukhari ”, dedică un întreg capitol subiectului unui om respectabil care-şi oferi sora ori fiica spre căsătorie.
’Umar Farooq (ra) era foarte trist pentru că ambii bărbaţi de care se apropiase fie evitaseră, fie refuzaseră căsătoria cu fiica lui. Era încrezător de o dornică şi bucuroasă acceptare însă lucrurile s-au dovedit a nu fi chiar aşa. Deveni foarte trist şi îngrijorat de întoarcerea evenimentelor; într-un fel era un afront pentru el şi poziţia lui ca sincer apărător al credinţei. Oamenii, credea el, ar considera o onoare să se înrudească cu el prin căsătorie. Cu această durere el se duse la Profet (sas) şi-i explică situaţia în care se afla. Profetul (sas) îi răspunse zâmbind că n-ar trebui să se întristeze ori îngrijoreze şi fie ca Allah(swt) să vrea un om mai bun decât ’Uthman (ra) pentru Hafsah (ra), iar ’Uthman (ra) în schimb va găsi pentru el o femeie mai bună decât Hafsah (ra).
’Umar Farooq (ra) fu mulţumit să audă asta de la Profet (sas) însuşi, dar de asemenea uimit la gândul cine ar putea fi un astfel de om. Câteva zile mai târziu, îşi căsători fiica Umm Kulthom (ra) cu ’Uthman (ra). ’Umar Farooq (ra) realiză că o parte a prezicerii se adeveri, însă continuă a se întreba asupra celei de-a două parte a afirmaţie. Cine ar putea fi un om mai bun decât ’Utman (ra)? Într-o zi Profetul (sas) o ceru în căsătorie pe Hafsah (ra), iar ’Umar Farooq (ra) nu-şi putea crede urechilor; fiica sa va avea onoarea de a se alătura femeilor cunoscute ca fiind „ Mame ale credincioşilor”! ’Aisha şi Saudah (ra) deja erau parte a familiei Profetului (sas). Părea prea bun să fie adevărat. Astfel, Hafsah (ra) i se alătură în căsătorie Profetului (sas) în anul 3 după Hijrah, înaintea Bătăliei de la Uhud. Ea avea vreo 22 de ani la momentul respectiv. Conducându-şi fiica la casa soţului ei, ’Umar Farooq (ra) îi spuse că n-ar trebui să încerce să concureze vreodată cu ’Aisha (ra) care era preferata Profetului (sas) şi mai bună decât ea în multe lucruri respectabile. I-a spus că va trebui s-o respecte sincer şi să trăiască fericită ca membră a primei şi celei dintâi familii.
Sa’eed bin Musayyab, un şcolar învăţat, mărturiseşte că predicţia Profetului (sas) cum că ar fi un soţ mai bun pentru Hafsah (ra) decât ’Uthman (ra) se dovedeşte adevărată, ca şi afirmaţia că Umm Kulthom (ra) era o soţie mai bună pentru ’Uthman (ra) decât Hafsah (ra). După căsătorie, Abu Bakr Siddique (ra) se întâlni cu ’Umar Farooq (ra) şi-i spuse că de fapt Profetul (sas) îi spusese lui că plănuia să se căsătorească cu Hafsah (ra). Acesta era motivul pentru care nu-i răspunsese, întrucât nu ar fi fost corect să-i trădeze încrederea. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, ar fi fost foarte fericit să-i accepte propunerea în căsătorie. ’Umar Farooq (ra) îşi exprimă fericirea citând o Ayah(verset):
„ Aceasta este din Binecuvântarea Domnului meu! – pentru a mă testa dacă sunt recunoscător sau nerecunoscător! Şi cine este recunoscător, cu siguranţă, această recunoştinţă (mulţumire) este pentru el însuşi; şi cine este nerecunoscător este numai pentru pierderea sa. Cu siguranţă Domnul meu este Bogat, Generos! ”
(27:40)

După ce obţinu poziţia de Mamă a Credincioşilor, Hafsah (ra) deveni chiar mult mai dedicată studierii celor mai delicate subiecte ale religiei. Ea memoră diferite Ayaturi(verseturi), ca şi locul unde fuseseră ele revelate. Ea ţinea minte conversaţii ale lui Muhammad (sas) care ar fi ajutat-o să înţeleagă mai bine Islamul. Deseori obişnuia să discute orice subiect care-i venea în minte despre Shari’ah. Jaber bin ’Abdullah Ansari (ra) relatează o întâmplare care-i fu povestită de Umm Mubasher (ra). Ea şi Hafsah (ra) şi Profetul (sas) stăteau şi discutatu împreună. El spuse că toţi oamenii care dăduseră garanţia credinţei la Hudaybiyah sub copac, vor merge în Paradis, şi nu în Iad. Ea întrebă cum poate fi posibil. Profetul (sas) fu deranjat, însă Hafsah (ra) nu renunţă şi cită un Ayah(verset) din Surah Maryam:
„Şi nu se află nimeni printre voi care să nu treacă pe acolo. Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău.”   (19:71)

Ca răspuns, el cită un Ayah(verset), tot din Surah Maryam:
„ Apoi îi vom salva pe cei ce se tem de Allah şi care şi-au îndeplinit datoria faţă de El. Şi-i vom lăsa pe cei ce greşesc … la picioarele lor (în Iad) ”  (19:72)

Vestea că Hafsah (ra) se contrazicea cu Profetul (sas) se răspândi în Al-Madinah. În acea zi, Profetul (sas) fu foarte deranjat, iar când ’Umar Farooq auzi despre asta, îşi mustră fiica. Ea-i răspunse că şi ’Aisha (ra) vorbea în acelaşi mod cu el. Tatăl ei o avertiză din nou să nu concureze cu ’Aisha (ra) şi să menţină o anumită decenţă, ori altfel îşi va cauza probleme.
Dintre Mamele Credincioşilor, ’Aisha, Umm Habibah, Saudah şi Hafsah (ra) toate aparţineau tribului Quraiş. Celelalte proveneau din alte triburi. Zilnic după rugăciunea ’Asr, Profetul (sas) le vizita pe toate pentru puţin timp pentru a vedea dacă au nevoie de ceva; timpul vizitelor făcea parte din rutină şi fiecare obişnuia să-l aştepte cu nerăbdare. De câteva ori se întâmplă să petreacă mai mult timp cu Zainab (ra). Acest lucru o supără pe ’Aisha (ra) şi le vorbi despre aceasta şi lui Hafsah şi Daudah. Ele se întâlniră şi aflară că o anumită rudă îi trimisese lui Zainab (ra) o miere mai deosebită cu care ea obişnuia să-l servească zilnic pe Profet (sas). Această miere era preferata lui şi obişnuia să mai întârzie în locuinţa ei, bucurându-se de ea. ’Aisha (ra) îi era atât de drag Profetul (sas), încât nu putea suporta ca el să întârzie venirea la casa ei. Datorită respectului faţă de el, nu putea obiecta în mod direct. Astfel încât se consultă şi cu celelelate două – Hafsah şi Saudah (ra) – şi hotărâră ca atunci când el va sosi la fiecare din ele pe rând, să-i spună că era un miros ciudat care-l emana gura lui. Când auzi acelaşi lucru de la toate trei crezu că se datora mierii pe care o servise şi decise să renunţe definitiv la ea. Dacă acesta ar fi fost un incident în viaţa unei persoane obişnuite, nu ar fi avut niciun rezultat. Însă aceasta se întâmpla cu ultimul Profet al lui Allah (swt) şi fiecare cuvânt al său şi fiecare act al său va fi devenit legea sau Shari’ah pentru toţi musulmanii tuturor timpurilor ce aveau să vină. Astfel a avut o semnificaţie deosebită. Şi astfel Allah (swt) îl certă în Ayah(verset) din Surat At-Tahreem:
„ O, Profetule! De ce (îţi) interzici ceea ce Allah ţi-a permis, căutând să le faci pe plac soţiilor tale? Iar Allah este Cel Iertător, Cel mai Îndurător. ” (66:1)

Era cam în aceeaşi perioadă când Profetul (sas) îi împărtăşi un secret lui Hafsah (ra) şi o avertiză să nu vorbească nimănui despre acesta. Însă ea-i spuse ’Aishei (ra). Allah îi revelă apoi Profetului (sas) ceea ce se întâmplă. Allah(swt) revelă aceasta într-un Ayah(verset)al Surat At-Tahreem:
„ şi când Profetul împărtăşi o chestiune de încredere unei soţii, apoi ea-l spuse. Iar Allah îi aduse lui la cunoştinţă; […] Apoi când el […] ”  (66:3)

Până în anul 9 după Hijrah, marea parte a Peninsulei era sub guvernarea Islamică Al-Madinah; toate hambarele erau pline şi toţi bogaţii ajungeau în centre ale diferitelor regiuni ale Arabiei. Multe dintre doamnele din familia Profetului (sas) fuseseră crescute în mijlocul luxului; astfel, când văzură acest regat al prosperităţii, înaintară şi ele cerere pentru creşterea alocaţiilor familiilor. Când ’Umar Farooq (ra) auzi despre aceasta fu deosebit de supărat; el îi spuse fiicei sale Hafsah (ra) că ar trebuie să-şi întrebe tatăl în caz că ar avea nevoie de ceva şi să nu ceară nimic Profetului (sas). De asemenea, le sfătui pe toate Mamele Credincioşilor să nu depună vreo cerere. Umm Salamah (ra) nu prea agreă acest lucru şi se gândi că el are obiceiul de a se interpune în orice. Îi spuse direct că ar trebui să nu se mai amestece în afacerile soţiilor Profetului (sas).
În acea perioadă, Profetul (sas) căzu de pe cal şi fu rănit; având în vedere toate acestea, el hotărî să se izoleze şi se mută într-o cameră mai ridicată, adiacentă locuinţei ’Aishei (ra). Tot oraşul zumzăia de bârfă, ipocriţii împrăştiind vorba că Profeul (sas) divorţase de soţiile lui. Dar, de fapt, nu se întâmplă nimic de acest gen. Toţi Companionii fură derutaţi de această situaţie, dar niciunul nu a avut curajul de a se apropia de Profet (sas) şi să-i vorbească direct. În cele din urmă, ’Umar Farooq, cunoscut pentru francheţea sa, merse la el şi-l întrebă dacă zvonul este adevărat. Când acesta negă, Farooq fu încântat. Apoi îl întrebă dacă ar putea să anunţe aceasta tuturor musulmanilor. Când primi permisiunea, informă fericit comunitatea că totul era în ordine cu familia Profetului (sas). Tot oraşul răsuflă uşurat că Trimisul lui Allah(swt) nu fu ofensat în vreun fel. În a 29-a zi coborî în locuinţa ’Aishei (ra). Ea-l întrebă surâzătoare de ce coborî înainte de a se încheia luna. Iar el îi răspunse că adesea luna după calendarul lunar avea doar 29 de zile. Hafsah (ra) îi promisese tatălui ei că nu-i va mai cere vreodată o mărire de alocaţie şi se ţinu de cuvânt până la finele vieţii ei.
Hafsah (ra) muri în anul 41 după Hijra la 59 de ani. Când muri, ea se afla în post. Rugăciunile funerare fură conduse de guvernatorul Al-Madinah – Marwan bin Hakam. Abu Hurairah şi Abu Sa’eed Khudri (ra), eminentul companion al Profetului (sas) au fost dintre cei ce au purtat giulgiul la Jannatul Baqi’. Cei doi fraţi ai ei – ’Abdullah bin ’Umar şi ’Asim bin ’Umar (ra) – o aşezară uşor în ultimul ei loc de odihnă. Salem bin ’Abdullah, ’Abdur-Rahman bin ’Abdullah şi Hamza bin ’Abdullah toţi fiii lui ’Abdullah bin ’Umar (ra) fură, de asemeni, prezenţi la funeralii.
Astfel un corect şi învăţat scriitor şi recitator al Nobilului Qur’an care se dedică de tânără rugăciunii, postului şi meditaţiei trecu în istorie. Acest Ayah(verset) din Surat Al-Qamar exprimă un apt tribut acestei mari Mame a Credincioşilor:
„ Cu siguranţă, cel pios va fi în centrul Grădinilor şi Râurilor (Paradisului). Într-un loc al adevărului, alături de Atotputernicul Rege. ”  (54:54-55)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: