FERICIREA

Subiectul la care ne vom referi astazi se refera la un lucru de importanta generala, de care are nevoie orice om, credincios sau necredincios, corect sau nedrept, bogat sau sarac:

Gennat- Paradisul

Toti urmaresc obtinerea acestuia si de aceea ne intrebam ce-l face atat de cautat si de ce reprezinta el fericirea cautata de toti, desi la el ajung foarte putini.

Multi oameni spun ca fericirea este ceva imaginar, de departe de pacaleste, este o iluzie la care nu poti ajunge, dar acestia sunt nestiutori, pentru ca ei n-au ajuns la fericire.

Fericirea este prezenta, este reala, doar ALLAH nu ne-a creat ca sa fim chinuiti.

“Noi nu am pogorat Coranul pentru ca tu sa fii nefericit.”

(Sura Ta-Ha: 2)

Ce este fericirea?

Este un lucru pe care-l simte inima, bucuria, linistea inimii, cand simti ca n-ai nimic pe suflet; este Paradisul pe aceasta lume si poti simti aceasta fericire prin trei lucruri:

-cand simti ca faci bine;

-cand lumea este buna;

-cand parcursul tau in viata este bun.

Fericirea nu este vizibila, nici masurata, nici inmagazinata sau cumparata, nu poti ajunge la ea prin comori de aur si argint, pentru ca ea este mai scumpa decat acestea. Ea este ca o perla inauntru oceanelor si necesita un bun scufundator care sa o gaseasca. Multi isi imagineaza fericirea ca si cum ar consta in mai multe lucruri: bani, conturi, proprietati, afaceri si de aceea multi se bazeaza pe aceste principii si-i privesc pe cei bogati ca fiind fericiti.

Aceasta este o fericire trecatoare si reprezinta o imagine distorsionata pentru ca, chiar si cel care le are, munceste din greu ca sa le aiba si sa pastreze aceasta avere, sau de teama sa nu le piarda. Multi oameni bogati au murit departe de casele lor in cautarea oportunitatilor. Banii nu sunt o cauza pentru fericire.

Exemple pot fi regasite atat in trecut, cat si in zilele noastre.

In Coran este prezentata povestea lui Qarun care a fost inghitit de pamant cu toata averea lui; si astazi, in Egypt chiar si dupa mii de ani oamenii sapa si mai scot la suprafata comorile lui.

Nu mai departe de acum cateva zeci de ani, exemplul miliardarului Onasis si destinul familiei sale ofera aceeasi pilda.

Fiica sa a fost casatorita cu 4 barbati din tari diferite: Grecia, Statele Unite, Rusia si Franta; intr-unul din interviurile acordate, aflandu-se in Rusia, pe vremea regimului comunist trecut in care era interzis ca o persoana sa lucreze pentru alta, ea a fost obligata ca in ciuda imensei sale averi sa-si faca singura menajul, fiind intrebata cum se explica acceptarea acestei situatii ea a spus: “Eu caut fericirea”.

Altii cauta fericirea in renume si-si iau exemplul de fericire din randul fotbalistilor, al vip-urilor, cu toate ca timpul “gloriei” lor este limitat si intr-o zi ei vor fi uitati de lume.

Acesta este si exemplul artistilor, desi viata lor este extrem de agitata si in randul casniciilor lor se inregistreaza cele mai multe divorturi, au un mod de viata care inregistreaza cea mai mare imoralitate si au cele mai mari probleme psihice.

Cand un renumit actor a fost intrebat de catre un reporter daca se duce la psiholog, a raspuns ca nu exista niciun cantaret/actor care sa nu aiba propriul sau psiholog.

Un mare actor egiptean Anwar Wajdy a fost casatorit cu o actrita evreica si ei erau dintre cele mai cunoscute (n.p si probabil erau idolii multor persoane) vip-uri; cu toate astea cand s-a gasit jurnalul ei, era consemnata urmatoarea afirmatie:

“Nu am gustat din fericirea noastra nici macar o data”.

Privind aceste exemple, am putea concluziona ca averea, functiile, renumele, diplomele chiar nu aduc fericirea, ele nu sunt cauza fericirii, dar fericirea are cauze pe care noi, ca sa o dobandim, trebuie sa le cautam.

Inainte sa discutam despre modul care duce omul catre fericre o sa ne referim la ceea ce indeparteaza omul de fericire.

Cauzele care indeparteaza omul de fericire:

  1. Necredinta: sa nu recunoasca omul ca aceasta lume are un Creator, sa nu cunoasca scopul vietii sale si ca aceasta viata se va sfarsi.
  2. Infaptuirea pacatelor si ajutarea la crearea/raspandirea nefericirii: a spus Socrate: “De fiecare data criminalul este mai trist decat victima lui, iar cel care este nepedepsit pentru fapta sa este dintre cei mai nefericiti.”
  3. Invidia: a purta ura si a ajunge sa urasti ca celor din jurul tau sa le mearga bine.
  4. Teama de altceva in afara de ALLAH: sa te temi de viitorul tau sau al copiilor, de cutremure, de fluctuatiile de pe piata bursiera, de djini, de moarte, de alta fiinta, de saracie sau de boala,etc). O vorba spune: “Daca ti-e frica de ceva,acel lucru chiar se va intampla”.

Un credincios lasa totul in seama lui ALLAH, pentru ca el stie ca planuirea Lui este cea mai buna. Musulmanul stie ca cel pe care se poate baza este ALLAH.

Un credincios este foarte linistit pentru ca el se increde in ALLAH.

Ibrahim, aws s-a imbacat intr-o calatorie si el dormea pe punte; din senin s-a isact o furtuna si valurile marii au inceput sa se agite, corabia se misca foarte tare, oamenii au inceput sa strige de teama; trezit de zgomotele puternice Ibrahim a incept sa se roage:

“Ne-ai aratat Puterea Ta, arata-ne si Indurarea Ta.” Si aceasta, pentru ca el avea incredere in ALLAH.

  1. A te calauzi dupa semne: este un mod de a privi viata prin ceata si

negura.

Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) ne-a povatuit sa dorim, sa asteptam binele si ne-a spus ca pana si in boala este un bine.

Bariere catre fericire:

-sa te indrepti catre alte divinitati in afara de ALLAH;

-sa te inchini banilor, oamenilor, sa fii sclavul unui joc de noroc.

ALLAH a spus ca cel ce se supune altcuiva in afara de El, va fi chinuit si niciodata nu va fi fericit.

Uneori o femeie se agata de un barbat si acesta o chinuie in cel mai rau mod, desi iubirea dintre soti are niste reguli.

Tara cu venitul intern cel mai mare este Suedia si cu toate astea este tara cu numarul cel mai mare de sinucideri; au chiar si un cod al sinuciderilor si caompanii specializate care ajuta la acest lucru si asta deoarece au cautat fericirea si n-au gasit-o, asa ca au cautat-o in alta parte: in alcool, droguri, etc.

Aly, raa a fost intrebat care este cel mai puternic soldat al lui ALLAH si el a spus: muntii.

Insa fierul taie muntii

-si focul topeste fierul

-iar focul este stins de apa

-apa este uscata de nori

-norii sunt uscati de vant

-vantul este produs de om

-omul este invins de somn

-somnul este invins de grija.

Aceasta inseamnba ca cel mai mare soldat al lui ALLAH este grija. Dar cea mai rea este indepartarea de Creator si ea duce catre nefericire.

Fericirea este in inima, caci inima este creata ptr a se umple de iubire fata de ALLAH, daca inima nu-si indeplineste aceasta functie atunci omul este nefericit.

Caile care duc catre fericire:

1. Credinta: sa crezi in ALLAH, inseamna sa-l cunosti, iar credinta trebuie sa fie materializata in iubirea fata de ALLAH, sa iti doresti sa-L multumesti. Inima a fost creata pentru a se umple cu iubire fata de ALLAH si daca inima si-a implinit aceasta functie,atunci ea este fericita, dar daca nu o face, atunci ea nu si-a tins menirea.

Chiar daca ai pierde totul si daca esti cel mai sarac om de pe pamant,

daca in inma ai dragostea fata de ALLAH, atunci esti cel mai fericit om.

A spus Sekh Islam:

” In inima mea sunt lucruri imprastiate, dar un singur lucru le strange pe toate: in inima mea este o grija pe care n-o pot decat statornici: ISLAMUL”

Exista doua lucruri despartite ca si cum intre ele ar fi un perete:

Milostenia-care se afla in interior si pedeapsa, aflata de partea cealalta.

Un credincios nu gaseste fericire pe aceasta lume decat in credinta in ALLAH.

2. Sa fii multumit cu ceea ce ai. Omul trebuie ca sa stie ca tot ceea ce se intampla face parte din destin si destinul este hotararea divina a lui ALLAH. Daca El ne da sanatate, frumusete, copii, o minte stralucita, toate sunt de la El, pentru ca omul sa-I multumeasca si sa se foloseasca de toate aceste inzestrari si ca urmare sa I-se supuna.

Daca ALLAH ne incearca cu boli, durere, lipsa copiilor, suferinte, pierderi, El ne pune la incercare pentru ca noi sa avem rabdare si pentru aceasta rabdare omul va fi rasplatit in ziua de apoi.

A spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

“Minunata este viata unui drept-credincios: toate lucrurile sunt bine si nu are parte de asta decat drept-credincios: daca are parte de bucurii Ii multumeste lui ALLAH, iar daca are parte de tristete are rabdare si Ii multumeste lui ALLAH.”

Unul dintre maretii musulmani Zubair s-a imbolnavit foarte grav si piciorul sau n-a mai putut fi salvat, a fost intrebat daca dorea sa i se dea ceva (adica o tarie) ca sa nu mai simta durerea si a spus:

“Nu vreau sa ma folosesc de un haram”,

apoi i-au propus sa-l adoarma si el a raspuns:

“Nu vreau sa-mi adorm mintea de la pomenirea lui ALLAH”,

atunci oamenii i-au propus sa fie tinut de cativa barbati puternici si el a spus:

“Nu, am sa va calauzesc spre ceva mai bun decat propunerile voastre; lasati-ma sa intru la rugaciune ca sa ma rog si cand ma voi prosterna, veniti si taiati-mi piciorul”.

Atunci au facut ceea ce i-a sfatuit si cand s-a dus la rugaciune, in momentul in care Zubair s-a prosternat (in acel moment el se apropia atat de mult de ALLAH incat ajungea la un nivel foarte ridicat de credinta si se rupea efectiv de aceasta lume) i-au taiat piciorul, insa el nici n-a simtit si in acea vreme (in urma cu aproximativ 1000 de ani) nu exista ceva care sa coaguleze sangele, ci se folosea o metoda extrem de dureroasa: foloseau ulei incins pentru a opri hemoragia, adica introduceau membrul amputat in uleiul incins; au procedat asa si in cazul lui Zubair si in acel moment el a lesinat.

In timpul in care el a stat lesinat fiul sau a cazut de pe casa si a murit.

Cand si-a revenit a spus:

“Inna liLLAHI wa inna ilaiHI rajiaun”

Noi suntem ai lui ALLAH si la El ne intoarcem, atunci oamenii i-au spus:

“ALLAH sa-ti dea putere si rabdare pentru pierderea piciorului si a fiului tau” si Zubair s-a rugat:

“Iti multumesc, O, ALLAH, ca desi m-ai incercat cu pierderea piciorului, mi-ai lasat celelalte membre si desi mi-ai luat un fiu, mi i-ai lasat pe ceilalti.”

3. Sa vada omul ceea ce i se da si nu ceea ce i se ia. Trebuie ca omul sa coinstientizeze ca pierderea lui este mai mica comparativ cu pierderile pe care le sufera alti oameni. De aceea atunci cand te gandesti la chestiuni materiale trebuie sa privesti in jos, la cei care o duc mult mai rau si care au o situatie foarte grea din punct de vedere financiar, iar in privinta chestiunilor care tin de stiinta, de intelect, ar trebui ca omul sa aiba etalon pe cei aflati mult mai sus decat el, adica sa se considere intotdeauna ca avand inca multe de invatat.

A spus profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

” Omul sa priveasca in aceasta lume pe cel mai sarac pentru ca aceasta va atenua din mahnirile lui, insa in credinta sa priveasca la cel care este mai sus.”

Ceea ce aduce fericirea in aceasta viata este pomenirea lui ALLAH si cel mai iubit este cel care este cel mai folositor pentru oameni, caci pe cel care-i face pe oameni fericiti, ALLAH il va face fericit.”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: