Folosirea predestinării drept scuză

Asemenea oameni folosesc predestinarea drept scuză pentru a nu-şi mai da silinţa. Astfel că vedem ca atunci când o persoană este chemata să se roage, să ţină post sau să citească Coranul, el răspunde că dacă Allah ar fi dorit ca el să facă acestea, el ar fi făcut-o. Ei folosesc de asemenea predestinarea să justifice lucrurile care le fac altor oameni, cum ar fi nedreptatea şi corupţia şi lucrurile care decurg din acestea. În ceea ce priveşte faptele rele pe care le fac, ei spun că asta este dorinţa lui Allah, nu avem de ales în acest caz. Acest lucru face ca minciuna să se răspândească mult în lumea musulmană.

Şi vedem astfel de oameni care se supun celor care îi asupresc, alţii chiar îi ajută pe opresori şi le spun celorlalţi: Nu ai altă variantă decât să înduri cu răbdare voinţa lui Allah şi ceea ce El a hotărât pentru tine. Îi vezi făcând lucruri rele, păcate care îl condamnă pe om la Iad, cum ar fi preacurvia, acte imorale şi alte păcate, pretinzând că faptele lor sunt rezultatul predestinării.

Dacă ei cred că tot ce se întâmpla are propria justificare, acest lucru îi va face să apară ca nişte proşti în faţa oamenilor înţelepţi şi îi va pune în faţa unei dileme căreia nu îi vor găsi soluţia. Ibn al-Qayyim menţionează istorisiri despre astfel de oameni care au fost consideraţi proşti de către înţelepţi şi singuri sau pus pe un nivel mai jos decât cel al animalelor. El a menţionat că unul dintre aceşti oameni l-a vazut pe sclavul său în timp ce facea ceva imoral cu sclava sa. El a vrut să îl pedepseasca, dar sclavul ştia ce părere are el despre predestinare astfel încât a spus: “Al-Qadaa’ wal-Qadar nu ne-a lăsat în pace până nu am făcut-o.” Stăpânul sau, ignorant, i-a spus: “Cunoştintele tale despre Al-Qadaa’ wal-Qadar îmi sunt mai dragi decât orice alt lucru; eşti liber de dragul lui Allah.”

Un alt om a văzut un bărbat care făcea fapte imorale cu soţia sa şi a început să o lovească, dar ea a spus: “ Al-Qadaa’ wal-Qadar!” El a spus: “Duşman al lui Allah! Ai făcut adulter şi o justifici în felul ăsta?”

Ea a spus: “Ai uitat Sunnah şi ai urmat calea lui Ibn ‘Abbaas?” Dintr-o dată el şi-a dat seama ce făcea, a aruncat biciul şi şi-a cerut scuze, spunând: “Dacă nu erai tu, aş fi rătăcit.”

Un al treilea bărbat a vazut un bărbat care facea fapte imorale cu soţia sa şi a spus: “Ce este asta?” Ea a zis: “Este voinţa şi hotărârea lui Allah.” El a spus: “Noi acceptam tot ce Allah hotărăşte.”

Dacă predestinarea ar fi cu adevărat o scuză validă, atunci toţi ar putea să ucidă, să răspândească corupţia, să ia averile oamenilor şi să îi asuprească pe alţii, şi dacă altcineva l-ar trage la răspundere pentru faptele sale, ar putea folosi predestinarea drept scuză. Dar toţi oamenii înţelepţi ştiu că aceasta scuză nu poate fi acceptată, căci altfel toata viaţa ar fi coruptă.

Mulţi dintre cei care folosesc predestinarea drept scuză pentru faptele lor rele, pentru imoralitate şi rătăcire, se enervează când cineva le face rău. Nu acceptă de la alţii scuza predestinării pe care ei înşişi o folosesc pentru a se scuza.

Felul în care oamenii noştri de ştiinţa au înţeles-o de la Stăpânul nostru şi de la Profetul nostru este acela că trebuie să credem în predestinare, dar nu avem voie să folosim predestinarea drept scuză pentru a nu ne strădui, sau să o folosim drept scuză împotriva legislaţiei islamice. Predestinarea trebuie folosită pentru a explica dezastrele naturale nu pentru a ne justifica greşelile.

Şeicul islamului (Allah să aibă milă de el) a spus: “În ceea ce priveşte rânduiala lui Allah, o persoană poate fi în două stari: înainte de a se întâmpla sau după ce se întâmplă.

Înainte de a se întâmpla, el trebuie să caute ajutorul lui Allah, să se încreadă în El şi să Îl cheme. Dacă hotărârea lui Allah vine asupra sa fără ca el să fi fost cauza lui, atunci trebuie să îndure cu răbdare şi să accepte, iar dacă vine ca urmare a propriilor sale acţiuni şi este o binecuvântare, atunci ar trebui să îi mulţumească lui Allah pentru asta; dacă este un păcat, atunci trebuie să -i ceara iertare lui Allah.

În ceea ce priveşte porunca lui Allah, o persoană poate să fie în două stări:

Înainte să o facă, atunci când alege să se supună şi să caute ajutorul lui Allah pentru asta, şi după fapta, când trebuie să ceară iertare pentru defectele sale şi să îi mulţumească lui Allah pentru că l-a binecuvântat cu ceva bun.” Allah spune:

“Deci fii statornic, căci făgăduinţa lui Allah este adevăr, cere iertare pentru păcatul tău şi preamăreşte-L pe Domnul tău cu laudă, atât spre seară cât şi spre dîmineaţă!” (Coran 40:55)

Allah i-a poruncit (Profetului) să îndure nenorocirile orânduite cu răbdare şi să ceara iertare pentru păcatele sale. Şi Allah Preaînaltul spune:

“Iar dacă sunteţi răbdători şi sunteţi evlavioşi [cu siguranţă] acesta este unul dintre lucrurile cele mai de preţ.” (Coran 3:186)

Şi Profetul Iosif (Pace lui) spune:

“Cei care au frică şi au răbdare… Allah nu pierde răsplata celor binefăcători!” (Coran 12:90)

El a menţionat îndurarea nenorocirilor cu răbdare şi teamă de Allah prin renunţarea la faptele rele. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus:

“Străduiţi-vă să faceţi ceea ce va este de folos, căutaţi ajutorul lui Allah şi nu vă simţiţi neajutoraţi. Dacă ceva vi se întâmpla, să nu spuneţi: “Dacă aş fi făcut aşa sau aşa, aş fi obţinut asta sau asta…” Ci spuneţi: “‘Qaddar Allah wa maa shaa’a fă’al (Allah a hotărât şi ceea ce El voieşte se întâmplă).” Căci cuvântul “dacă” deschide poarta şeitanului.”

Credinciosul înţelept nu uită să facă un lucru din cauza că ceea ce a hotărât Allah ca el să facă nu poate fi schimbat. Trebuie să ia poruncile în serios, să ştie ce vrea Allah ca el să facă şi să se gândească ce îi va fi de folos. Şi apoi trebuie să facă tot posibilul sa respecte poruncile lui Allah şi sa folosească mijloacele care crede că îi sunt cele mai benefice. Dacă nu reuşeşte, nu trebuie să îşi petreaca timpul plin de regrete şi amărăciune; în aceste cazuri trebuie să spună: “‘Qaddar Allah wa maa shaa’a fă’al (Allah a hotărât şi ceea ce El voieşte se întâmplă).”

Credinţa în predestinare şi folosirea ei drept justificare este folositoare doar în tratarea problemelor psihologice, care apar ca rezultat al esecului şi care risipesc energia oamenilor. Credinţa în predestinare nu trebuie să îi oprească să se mai străduiască în viitor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: