Definiţia voinţei divine şi predestinării


1 – Definiţia predestinării

Rădăcina cuvântului Qadar este „qadara”. În arabă, se spune „Qadartu ash –shay’a qadrun (sau qadran)”- am evaluat acest lucru – dacă se cunosc cantitatea şi alte atribute.

În arabă Qadar este folosit cu sensul de judecată, porunca, destin final. „Taqdeer” înseamnă a te gândeşti la cum o să rezolvi lucrurile.

Ca şi sens tehnic Qadar înseamnă „ceva despre care se ştie dinainte, unul dintre lucrurile scrise de calem când a scris tot cea ce urma să se întâmple pentru tot restul eternitaţii, când Allah a hotărât toate acţiunile creaţiilor sale şi ceea ce urma să se întâmple înainte să se întâmple. El ştia că aceste lucruri se vor întâmpla la un moment dat, pe care numai El îl cunoaşte şi pe anume căi, astfel lucrurile se întâmpla în modul în care Allah a hotărât.”

Ibn Hajar a spus în definiţia sa: „Se face referire la faptul că Allah ştie cum vor fi lucrurile şi când se vor întâmpla, înainte că El să le înceapă. Apoi, El creează ceea ce ştia că va urma să se întâmple. Astfel, tot ce se întâmplă provine din cunoştinţa, voinţa şi puterea Sa.”

Relatând de la Ash’aryiah, As Safaaruni a spus: „Destinul înseamnă că Allah dă viaţă lucrurilor într-o anumita manieră cu privire la esenţa şi calităţile acelui lucru, şi în conformitate cu ceea ce ştia dinainte şi cu ceea ce a fost scris de calem.”

Aceste definiţii sunt similare. Ele indică faptul că predestinarea include două lucruri:

1. Cunoştinţa eternă a lui Allah prin care El a decis că va crea tot ce va dori să existe şi că El a specificat calităţile tuturor lucrurilor pe care dorea să le creeze. Allah a scris toate aceste lucruri în Al-Lauh Al Mahfooz, în cuvintele Sale. Deci, cerurile şi pământul, dimensiunile lor, modul în care se formează, tot ceea ce există între ele şi în ele – toate aceste lucruri sunt păstrate în Al-Lauh Al-Mahfooz în detaliu.

2. Orice a creat Allah Atotputernicul ar trebui să existe în conformitate cu ceea ce se ştia dinainte şi cu ceea ce a fost scris de Condeiul Său. Tot ceea ce se întâmplă în realitate este identic cu acea cunoaştere anterioară.

Predestinarea este o denumire generală ce se refera la cunoaşterea anterioară a lui Allah şi ceea ce El a creat în conformitate cu acea cunoaştere.

Imam Ash-Shaafa’i (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre destin, iar el a răspuns în versuri:

„Tot ceea ce vrei Tu se întâmplă, chiar dacă eu nu vreau aceasta să se întâmple

Tot ce vreau eu să se întâmple nu se întâmplă dacă Tu nu voieşti

Tu ai creat omenirea în conformitate cu cunoştinţa Ta şi conform

Cunoştinţei tale, tinerii şi bătrânii acţionează .

L-ai binecuvântat pe acesta şi l-ai părăsit pe acela; L-ai ajutat pe acesta, iar pe acela nu.

Unii dintre ei sunt blestemaţi, alţii sunt binecuvântaţi; unii sunt urâţi iar alţii sunt frumoşi”

2 – Definiţia voinţei divine

Voinţa divină înseamnă: decizie, poruncă, judecată. Voinţa divină este menţionată în mod frecvent în relatările Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Semnificaţia de bază este decizie. Verbul „qadaa’ yaqdee” şi cuvintele qadaa’ şi qaadi (judecător) sunt folosite când se face referire la lucruri pentru care este necesara luarea unor decizii şi judecăţi. Voinţa divină implică realizarea unui lucru în mod corect, încheindu-l. Astfel, se transmite şi însemnătatea creării.

Az-Zuhri a spus: în arabă voinţa divină are mai multe înţelesuri. Este folosit cu sensul de a completa ceva şi a termina ceva, tot ceea ce este făcut în mod corect, terminat, împlinit, devine obligatoriu, este ştiut ori este făcut. Toate aceste sensuri se pot găsi în relatări.

Există două puncte de vedere în privinţa diferenţei dinte predestinare şi voinţa divină:

1. Voinţa divină înseamnă cunoştinţa de dinainte, conform căreia Allah a creat toate lucrurile şi a domnit prin ea din eternitate, iar predestinare se referă la situaţia când creaţia lui Allah decurge după cum a fost hotărât. Ibn Hajar Al-Asqalani (Allah să aibă milă de el) a spus: „Savanţii au spus că voinţa divină reprezintă hotărârea totală şi generală a lui Allah pentru eternitate, şi predestinare se referă la detaliile acestei hotărâri”. În altă parte al a spus: „Voinţa divină reprezintă hotărârea în termeni generali pentru eternitate a lui Allah, iar predestinare reprezinta modul în care acea hotărâre este aplicată”

2. Al doilea punct de vedere este total opus primului, adică predestinare este porunca anterioara, iar voinţa divină se referă la creaţie.

Ibn Battaal a spus: „voinţa divină se referă la creaţie.” Acest punct de vedere a fost împărtăşit şi de către Al-Khattabi. În Ma’aalim as Sunan el a spus: „Predestinare este un nume ce a fost hotărât ca un rezultat al acţiunilor lui Allah Preaînaltul … voinţa divină, în acest sens face referire la creaţie, după cum spune Allah :

„Şi le-a hotărât El să fie şapte ceruri, în două zile…” (Coran 41:12), adică: El le-a creat.

Pornind de la această premiză putem spune că voinţa divină este mai detaliată decât predestinarea deoarece face referire la timpul când lucrurile au luat fiinţă. Deci, predestinare înseamnă poruncă, iar voinţa divină se referă la implementarea acelei porunci.

Acest punct de vedere este susţinut de multe texte din Coran. Allah spune:

“… Acesta-i un lucru [de mult] hotărât!” (Coran 19:21)

“… Aceasta este o hotărâre nestrămutată a Domnului tău. ” (Coran 19:71)

“… şi dacă hotărăşte un lucru, El spune doar: „Fii” şi acesta este!” (Coran 2: 117)

Deci voinţa divină şi predestinare conform acestui punct de vedere sunt două lucruri întrepătrunse care nu pot fi separate pentru că unul din ele, predestinarea, reprezintă fundaţia, iar cealaltă, voinţa divină, reprezintă structura. Cine doreşte să le separe distruge toată construcţia.

3 – Stâlpii credinţei în predestinarea

Credinţa în predestinare este bazată pe patru stâlpi (componente esenţiale). Cine îi acceptă pe toţi deţine credinţa completă în destin. Cine se arată sceptic faţă de unul sau mai mulţi nu deţine credinţa corectă în destin.Cei patru stâlpi sunt:

1. Credinţa că ştiinţa lui Allah este atotcuprinzătoare;

2. Credinţa că Allah a scris în Al-Lauh al Mahfooz tot ceea ce va urma să se întâmple până la Ziua Judecaţii;

3. Credinţa în voinţa irezistibilă şi puterea perfectă a lui Allah; astfel încât ceea ce voieşte El se întâmplă, iar cea ce nu voieşte El nu se întâmplă;

4. Credinţa că Allah a creat tot ceea ce există şi că El nu niciun partener în creaţia Sa

Vom discuta în continuare detaliat despre aceste patru principii.

Primul stâlp: Credinţa în ştiinţa atotcuprinzătoare a lui Allah.

Acest principiu măreţ este repetat în mod frecvent în Cartea lui Allah şi în Sunnah Mesagerului Său (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa). Ştiinţa lui Allah cuprinde toate lucrurile; El ştie ce a fost şi ce va urma să fie; în privinţa a ceea ce nu s-a întâmplat, dacă ar fi să se întâmple El ar şti cum ar fi. El ştie ce există şi ce nu există ce este posibil şi ce este imposibil.

Allah ştie despre supuţii Săi cât vor trăi, câtă avere vor avea, circumstanţele lor, mişcările lor, dacă sunt blestemaţi sau binecuvântaţi. El ştie care dintre ei sunt oamenii Paradisului şi care sunt oamenii iadului înainte de timpul creaţiei lor, şi creaţiei cerurilor şi pământului.

Toate acestea sunt legate de ştiinţa Sa şi de faptul că El este Atotştiutor, Atotascultător şi Atotvăzător.

Allah Preaînaltul spune:

„El este Allah, afară de care nu este alt dumnezeu, Atotştiutorul celor nevăzute şi al celor văzute….” (Coran 59:22)

„… pentru că să ştiţi că Allah este cu putere peste toate şi că Allah cuprinde toate lucrurile cu ştiinţa [Sa].”(Coran 65:12)

„Celui ce ştie Necunoscutul nu-I scapă nici măcar greutatea unui fir de colb, nici din ceruri, nici de pe pământ. Şi nimic – nici mai mic decât aceasta, nici mai mare – nu există fără să nu fie [înscris] într-o Carte desluşită [Al-Lauh al-Mahfooz].” (Coran 34:3)

„Cu adevărat Domnul tău îi cunoaşte cel mai bine pe aceia care se abat de la calea Lui şi El este Cel care-i cunoaşte cel mai bine şi pe aceia care urmează calea cea dreaptă.” (Coran 6:117)

„…El vă cunoaşte cel mai bine, fiindcă El v-a creat pe voi din pământ, precum şi atunci când aţi fost plămădiţi în pântecele mamelor voastre…” (Coran 53:32)

Allah Preaînaltul ne spune că El ştie cum ar fi lucrurile care nu se întâmplă, dacă s-ar întâmpla:

„… şi dacă s-ar întoarce [la viaţa pământească], ar reveni neîndoielnic la cele ce le-au fost oprite…” (Coran 6:28)

Deci Allah îi cunoaşte pe aceşti mincinoşi care în Ziua Judecăţii şi-ar dori să se întoarcă pe pământ. El ştie, de asemenea, că dacă le-ar acorda o a doua şansă pe pământ, ei ar reveni la necredinţa şi rătăcirea lor.

Allah Preaînaltul ne spune despre necredincioşii care nu suportă să audă vorbe călăuzitoare:

„Dacă Allah ar şti ceva bun la ei, i-ar face să audă, însă chiar de i-ar lăsa să audă, ei ar întoarce spatele, îndepărtându-se.” (Coran 8: 23)

Legat de faptul că Allah ştie ce se va întâmpla este şi situaţia în care un copil moare la o vârstă fragedă, Allah ştie ce ar fi făcut acel copil dacă a fi ajuns la maturitatea înainte să moară.

Bukhari a relatat în Sahih de la Ibn Abbaas: „Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa) a fost întrebat despre copiii politeiştilor, iar el a răspuns ” Allah ştie cel mai bine ce ar fi făcut ei.”

Muslim a relatat că Mama credincioşilor Aişa a spus: „Un băieţel a murit, iar eu am zis: “Este mai bine pentru el, acum este una dintre păsările mici din Paradis. Trimisul lui Allah ( pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Tu nu ştii că Allah a creat Raiul şi Iadul şi că a creat oamenii pentru unul şi oameni pentru altul?”

Conform unei alte relatări de la Muslim de la Aişa: „Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah să fie asupra sa) a fost chemat să asiste la înmormântarea unui băiat tânăr din tribul Ansar, iar eu am zis: “O, Trimis al lui Allah este bine pentru el; este una din păsările Paradisului. Nu a făcut rău, nu a ajuns la vârsta la care să facă rău”. Acesta a răspuns: Nu este aşa, Aişa, Allah a creat oameni pentru Paradis; El i-a creat pentru acesta când încă erau în şalele strămoşilor lor. El a creat oameni pentru Iad; El i-a creat pentru acesta pe când ei încă erau în şalele strămoşilor lor.’

Aceste hadisuri se referă la cunoştinţa lui Allah referitoare la cei care mor în copilărie; ele nu implică faptul că Allah o să îi trimită în Iad numai pe aceasta bază, fără că ei să fi greşit cu ceva.

Şeicul islamului Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus despre hadisul legat de copiii politeiştilor: „Allah ştie cel mai bine ce ar fi făcut ei.” “Acest lucru înseamnă că Allah ştie care dintre ei ar fi fost credincioşi şi care dintre ei ar fi fost necredincioşi dacă ar fi ajuns la maturitate”. Apoi el a citat alt hadis de la Abu Hurayrah de la Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa):

„ Când Ziua Judecăţii va sosi, Allah îi va încerca. El le va trimite un mesager în locul de judecată, iar cine îl asculta va fi admis în Paradis, iar cine nu îl asculta va fi trimis în Iad.” Apoi ceea ce îi este cunoscut lui Allah se va întâmpla, iar El îi va răsplăti în conformitate cu ceea ce s-a întâmplat, adică, cei care au crezut şi care nu au crezut, nu îi va judeca doar pe baza ştiinţei sale.”

Al doilea stâlp: Credinţa în faptul că Allah a scris totul în Al-Lauh Al-Mahfooz

Texte din Coran şi din Sunnah indica faptul că Allah a scris totul în Al-Lauh Al-Mahfooz. Conform unui hadis relatat de Muslim în Sahih, Abdulah Ibn Amr Ibn Al’Aas a spus: „L-am auzit pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) zicând: Allah a scris destinul Creaţiei Sale cu cincizeci de mii de ani înainte de a crea cerurile şi pământul, iar El a spus – Tronul Său se află deasupra apei.”

Tirmidhi a relatat: „Allah a scris destinul cu cincizeci de mii de ani înainte de a crea cerurile şi pământul.”

În Sunnah At-Tirmidhi este relatat de la Ubaadah ibn As–Saamit: „Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) a spus: “Primul lucru pe care l-a făcut Allah a fost Condeiul. El a spus: Scrie! Condeiul a întrebat: Ce sa scriu? El a zis: Scrie destinul a tot ceea ce a fost şi ce va fi, pentru eternitate.”

Abu Isa At-Tirmidhi a spus: acesta este un hadis ghareeb cu acest lanţ de relatatori.

Al Lauh AlMahfooz în care Allah a scris destinul creaţiei sale a primit o serie de denumiri în Coran precum Al-Kitab Al-Mubeen, Al-Imam Al-Mubeen, Umm Al Kitab şi Al-Kitab Al Mastoor.

Allah spune:

„Dar acesta este un Coran glorios, pe o Tablă păstrată [de Allah]. (Coran 85:21-22)

„Oare nu ştii că Allah cunoaşte ceea ce este în cer şi pre pământ? Acestea sunt într-o Carte şi acesta este pentru Allah [un lucru] uşor! (Coran 22:70)

„… şi toate lucrurile le-am numărat într-o carte limpede. (Coran 36:12)

„Pe At-Tur! şi pe Cartea scrisă pe un pergament întins! (Coran 52:1-3)

„El este la Noi, în Mama Cărţii(4), preaînalt şi plin de înţelepciune. (Coran 43:4)

Al treilea stâlp: Credinţa că Voinţa lui Allah este atotcuprinzătoare şi că puterea Sa este mare

Acest principiu presupune credinţa că Voinţa lui Allah este de neoprit, iar puterea Sa este atotcuprinzătoare. Orice doreşte Allah Preaînaltul să se întâmple se întâmplă, iar ce nu doreşte să se întâmple, nu se întâmplă. Nimic nu se poate mişca sau opri în ceruri sau pe pământ fără Voinţa Sa, iar nimic nu se întâmplă în stăpânirea Sa în afară de ceea ce doreşte El.

Sunt multe texte care indică acest lucru în mod clar:

Dar voi nu puteţi voi decât dacă voieşte Allah, Stăpânul lumilor.” (Coran 81:29)

„… şi de-am fi pogorât Noi îngerii la ei, şi de le-ar fi vorbit lor morţii şi-am fi adunat Noi dinaintea lor toate cele, ei tot nu ar fi crezut, doar dacă ar fi voit Allah…” (Coran 6:111)

„… Însă dacă Domnul tău ar fi voit, ei nu ar fi putut să o facă …(Coran 6:112

„… şi dacă voieşte El un lucru, porunca Lui este numai să zică “Fii” şi el este. (Coran 36:82)

„… Allah pe cine voieşte îl duce în rătăcire şi pe cine voieşte îl duce pe drum drept (Coran 6:39)

Voinţa atotcuprinzătoare şi Puterea mare a lui Allah se manifestă în ceea ce s-a întâmplat şi în ceea ce se va întâmpla. Dar ele se despart când vine vorba despre ceea ce nu s-a întâmplat şi ce nu se va întâmpla.

Tot ceea ce Allah hotărăşte că se va întâmpla se va întâmpla în mod sigur prin Puterea Sa . Ceea ce Allah nu doreşte să se întâmple nu se întâmplă pentru că El nu doreşte, nu pentru că El nu poate să facă acest lucru.

Allah spune :

„… şi de-ar fi voit Allah, ei nu s-ar fi războit, dar Allah face ceea ce voieşte El.” (Coran 2:259)

„… Dacă ar fi voit Allah, v-ar fi făcut o singură comunitate …”(Coran 5:48)

„… Iar dacă Allah ar voi, i-ar aduna pe calea cea dreaptă! …”(Coran 6:35)

„Dar dacă Allah ar voi, ei nu I-ar face asociaţi!” (Coran 6:107)

„… şi de-ar fi voit Domnul tău, toţi cei de pe pământ ar fi crezut laolaltă! …” (Coran 10:99)

„Nu L-ai văzut pe Domnul tău cum a întins umbra? şi de ar fi voit El, ar fi lăsat-o nemişcată…” (Coran 25: 45)

Exista multe alte versete ce indică faptul că dacă există ceva ceea ce nu doreşte El să se întâmple nu se întâmplă pentru că El nu voieşte nu pentru că El nu poate să facă acel lucru să se întâmple. Pentru că El poate să facă orice, fie El Mărit şi Preamărit.

Al patrulea stâlp : Credinţa ca Allah este Creatorul tuturor lucrurilor .

Textele din Coran şi Sunnah afirmă că Allah Preaînaltul este Creatorul tuturor lucrurilor . El este Cel care a creat, format şi adus la fiintă creaţia Sa. El este Creatorul şi orice în afară de El este obiectul Stăpânirii Sale şi a controlului Său şi este creat de El,

Allah este Creatorul tuturor lucrurilor…” (Coran 39:62)

„Domnul tău este Creatorul [şi] Atoateştiutorul.” (Coran 15:86)

„Laudă lui Allah care a creat cerurile şi pământul şi a rânduit întunericurile şi lumina.” (Coran 6:1)

„O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două [fiinţe] mulţi bărbaţi şi femei!” Coran 4:1)

„El este acela care a creat noaptea şi ziua(56), soarele şi luna; şi fiecare pluteşte pe cercul său.” (Coran 21:33)

Si există multe alte versete asemănătoare.

4 Faptele oamenilor sunt create de Allah şi hotărâte de El

Oamenii şi faptele lor nu sunt diferiţi de alte lucruri create când vine vorba de destin. Allah ştie deja ceea ce va crea el prin acţiunile robilor săi şi El ştie ce vor face ei. El a scris toate astea în Al-Lauh Al-Mahfooz. Allah i-a creat pe ei după cum a voit, iar destinul lor se va împlini. Ei se vor comporta în conformitate cu voinţa lui Allah. Cei despre care Allah a poruncit că vor fi binecuvântaţi vor fi bine îndrumaţi, iar cei despre care Allah a poruncit ca vor fi pierduţi, se vor rătăci. Allah cunoaşte oamenii ce vor intra în Paradis şi le facilitează lor faptele demne de Paradis, iar în acelaşi timp Allah îi cunoaşte şi pe oamenii Iadului şi le facilitează acestora acţiunile demne de Iad.

Textele citate mai sus oferă destule dovezi pentru a susţine acest punct de vedere şi nu mai este nevoie să le repetăm. Dar există multe alte texte ce oferă de asemenea dovezi clare în legătură cu această chestiune.

Allah spune:

„În vreme ce Allah v-a creat pe voi, precum şi ceea ce faceţi voi?”(Coran 37:96)

„… şi tot ceea ce au făcut se află [înscris] în cărţi…,” (Coran 54:52)

„… şi nici o femeie nu rămâne grea şi nici nu naşte decât cu ştirea Lui. şi nici unuia din cei care au parte de viaţă lungă nu i se dă mai mult şi nu i se scade din viaţa lui, fără [ca aceasta să fie] într-o carte. Acest lucru este pentru Allah uşor.” (Coran 35:11)

„Acela pe care îl călăuzeşte Allah este bine ocârmuit, iar aceia pe care îi duce întru rătăcire sunt pierduţi.” (Coran 7:178)

„Domnul tău este mai bine ştiutor al acelora care s-au abătut de la calea Sa şi El este mai bine ştiutor al celor care sunt bine călăuziţi.” (Coran 16:125)

Exista multe hadisuri ce au ajuns la nivel de mutawaatir a căror înţeles este că Stăpânul oamenilor ştie ceea ce vor face oamenii; El a voit şi a poruncit acest lucru, iar aceasta este stabilita şi incheiată. El cunoaşte destinul final al oamenilor, dacă sunt binecuvântaţi (vor intra în Paradis) sau rătăciţi (vor intra în Iad). Dar, în acelaşi timp, El ne-a spus că destinul nu reprezintă un motiv pentru ca oamenii să abandoneze lupta. „ Luptaţi-vă pentru că fiecare om va fi călăuzit să facă acel lucru pentru care a fost creat”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: