Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei (Usool al-iman)

Credinţa în destin este unul dintre principiile de bază ale credinţei, fără de care aceasta este incompletă. Muslim a relatat de la ′Umar ibn Khattaab (Allah să fie mulţumit de el), că îngerul Gabriel l-a întrebat pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre credinţă, iar acesta i-a răspuns:

„Această credinţă înseamnă să crezi în Allah, în îngerii Săi, în cărţile Sale, în Trimişii Săi şi să crezi în destinul divin (qadar) cu binele şi cu răul său.” El, (adică Gabriel) a zis: „Ai grăit adevarul.”

Există multe texte care vorbesc despre destinul de la Allah sau porunca credinţei în destin. Aceste texte includ şi următoarele versete:

„Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite.” (Coran 54: 49)

„…Porunca lui Allah este o hotărâre hărăzită.” (Coran 33: 38)

„…Însă Allah a voit să împlinească un lucru ce trebuia împlinit…” (Coran 8: 42)

„…Şi a creat toate lucrurile şi le-a orânduit cu bună rânduială.” (Coran 25: 2)

„Laudă numele Domnului tău Cel Preaînalt. Care a creat şi a plămădit. Şi care a orânduit şi a călăuzit, care a făcut să se ivească păşunea.” (Coran 87: 1-4)

Muslim a relatat în Sahih de la Taawoos: „I-am cunoscut pe unii dintre companionii Trimisului lui Allah care au spus că totul se întâmplă prin destin. El a spus L-am auzit pe ′Abdullah ibn ′Umar zicând: «Totul se întâmplă prin destin, chiar şi ingeniozitatea şi neajutorarea sau neajutorarea şi ingeniozitatea»”

Muslim a mai relatat de la Abu Hurayrah: „Politeiştii din Quraysh au venit şi au discutat cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) despre destin, apoi următoarele cuvinte au fost revelate:

În Ziua aceea vor fi târâţi în Foc cu feţele lor în jos [şi li se va zice]: “Gustaţi voi atingerea Iadului!” Şi Noi am creat toate lucrurile bine întocmite.” (Coran 54: 48-49)

Există multe texte asemănătoare. Textele ce vorbesc despre cunoaşterea, puterea, voinţa şi creaţia lui Allah,de asemenea fac referire şi la porunca Sa. Credinţa în destin include de asemenea şi credinţa în cunoşterea, voinţa şi creaţia lui Allah, după cum vom vedea mai jos.

Din punct de vedere lingvistic – după cum a declarat Raaghib al-Asfahaani, conform relatării de la Ibn Hajar al-′Asqalaani – cuvântul destin implică abilitate sau putere şi obiectul acelei abilităţi, care există în cunoşterealui Allah.

Allah Preaînaltul are putere absolută (qudrah), iar puterea Sa nu lipseşte sub nici o formă. Printre Numele Sale – mărit şi preamărit fie El – se află şi numele Al-Qaadir (Cel Abil), Al-Qadeer (Atotputernicul) şi Al-Muqtadir (Omnipotentul, Care poate să facă orice). Puterea (Qudrah) este unul din Atributele Sale.

Al-Qaadir este participiul activ al verbului qadara yaqdiru. Al-Qadeer este o forma mai intensivă, însemnând Cel Care face ce vrea în conformitate cu înţelepciunea Sa, nici mai mult nici mai puţin. Astfel, nimeni nu este demn de acest nume cu excepţia lui Allah, fie El preamărit şi slăvit. Allah Preaînaltul spune:

„Ba da, El este cu putere peste toate.” (Coran 46: 33)

Al-Muqtadir este participiul activ al verbului aqtadara şi este mai puternic semnificativ decât Qadeer. Spre exemplu, Allah spune:

Într-un loc al adevărului, lângă un Stăpânitor Atotputernic.” (Coran 54: 55)

Imam Ahmad (Allah să aibă milă de el) a fost întrebat despre destin. Acesta a spus: „Destinul este puterea lui Allah”.

Ibn al-Qayyim a spus: „Imam Ahmad a spus că destinul este puterea lui Allah, iar lui Ibn ′Aqeel i-a plăcut foarte mult acest comentariu. Ibn ′Aqeel a spus: «Acesta este un indicator al cunoştinţelor vaste şi precise ale lui Ahmad în privinţa principiilor de bază a religiei (usool ad-deen). Abu′l Wafaa′ a spus că negând această afirmaţie înseamnă negarea puterii lui Allah de a crea şi a hotărî acţiunile sclavilor Săi.”

Astfel cei care neagă destinul, neagă puterea lui Allah. Şeicul islamului Ibn Taymiyah (Allah să aibă milă de el) a spus: „Cine nu acceptă părerea predecesorilor piosi, nu acceptă faptul că Allah deţine puterea sau că El este Atotputernic, precum fac cei din secta Jahamiah şi susţinătorii lor sau cei din secta Mu′tazilah, ambele susţin noţiunea de destin, dar spun că omul este obligat de destin de face ceea ce face, şi cei care neagă în totalitatea noţiune de destin. Esenţa opiniei lor este că Allah nu poate şi că El nu deţine suveranitatea, pentru că suveranitatea necesită ori putere ori obiectul puterii ori pe amândouă. Oricare ar fi cazul, El trebuie să aibă putere şi oricine nu crede că El are puterea absolută nu crede că El are suveranitatea.”

Aceia care neagă destinul, neagă monoteismul pentru că negând destinul, ei afirmă că acela care a creat binele este diferit de cel care a creat răul. Cei din comunitatea musulmană care cred acest lucru spun că păcatele nu se întâmplă prin Voia lui Allah şi mai spun că Allah nici nu are cunoştinţă despre aceste păcate. Ei afirmă că toate faptele oamenilor se realizează fără puterea sau creaţia Sa. Astfel, ei neagă faptul că Allah are putere absolută şi voinţă supremă. Ibn ′Abbaas a spus: „Destinul reprezintă esenţa monoteismului. Cine îl venerează numai pe Allah Atotputernicul şi crede în destin, acela îşi întăreşte credinţa monoteistă, iar acela care îl venerează numai pe Allah dar nu crede în destin, acela îşi distruge noţiunea de monoteism cu necredinţa sa.”

Savanţii musulmani au afirmat în unanimitate că este obligatoriu să crezi în destin. Nu există nici un savant al şcolii Ahl as-Sunnah, purtătorii de lumină şi călăuzire prin întuneric, care să nu susţină afirmaţia de mai sus.

În comentariul său despre hadisurile ce vorbesc despre destin, în Sahih Muslim, An-Nawawi (Allah să aibă milă de el) a spus: „În toate aceste hadisuri există dovezi clare care susţin punctul de vedere al şcolii Ahl as-Sunnah privind credinţa în destin şi faptul că toate evenimentele, bune sau rele, benefice sau dăunătoare se întâmplă prin voinţa şi porunca lui Allah Preaînaltul.”

Cu altă ocazie, el a spus: „Dovada definitivă din textele Coranului şi din Sunnah, şi consensul companionilor şi persoanelor proeminente ale generaţiilor timpurii şi târzii se susţin unele pe altele într-un mod zdrobitor pentru a demonstra destinul de la Allah.”

Ibn Hajar (Allah să aibă milă de el) a spus: „Opinia tuturor predecesorilor pioşi este că toate lucrurile se întâmplă prin porunca lui Allah, după cum El spune:

„Şi nu sunt lucruri ale căror hambare să nu se afle la Noi şi pe care Noi să nu le trimitem cu măsură anumită.” (Coran 15: 21)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: