Mostenirea

Diferenţa dintre bărbat şi femeie în privinţa părtilor lor referitoare la moştenire, este stabilită de Allah astfel:

Allah vă porunceşte în privinţa (moştenirii) copiilor voştri: un fiu are (o parte) cu partea a două fiice. (Coran 4:11) şi este clar datorită diferenţelor dintre datoriile şi cheltuielile la care fiecare trebuie să facă faţă prin virtutea învăţăturilor islamice .

De exemplu, dacă un bărbat, care are un fiu şi o fiică, moare, fiul se căsătoreşte şi plăteşte dota soţiei (zestrea) miresei, imediat ce se mută împreună el trebuie să asigure şi să plătească cheltuielile lor. Pe cealaltă parte, când sora lui se mărită, ea primeşte dota de la mire şi atunci când locuiesc împreună, soţul ei are grijă de ea fără ca ea să plătească vreun ban, chiar dacă este una din cele mai bogate persoane. Săracă sau bogată, cheltuielile ei de trai sunt estimate în proporţie cu abilitatea financiară a soţului său. Coranul spune astfel:

Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa …”. (Coran 65:7)

Pentru a simplifica problema, dacă tatăl lasă o avere de 150,000 de dolari, fiul va lua 100,000, iar fiica va lua 50,000 de dolari. Apoi, fiul plăteşte dota soţiei (zestrea), îi dăruieşte cadouri miresei şi mobilează un apartament care poate costa cel puţin 25,000 de dolari. Dacă fiica se căsătoreşte, are banii de nuntă şi cadourile, atunci va lua încă 25,000 de dolari. Aşa vor avea în mod egal.

Dar aceasta nu este tot; îndatoririle şi cheltuielile bărbatului cresc când trebuie să se asigure pentru copii, în anumite cazuri, de părinţii lui care îmbătrânesc, de fraţii şi surorile lui dacă nu au nici un venit material şi nimeni care să aibă grijă de ei şi de alte rude care se află în circumstanţe asemănătoare – toate prin virtutea învăţăturilor islamice şi în anumite condiţii. Pentru partea ei, deşi, femeii nu îi este poruncit de legislaţia islamică să dea ajutor decât dacă ea alege să facă acest lucru din bune maniere sau etică.

Nici nu este diferenţa în niciun sens absolut. Uneori, partea femeii din moştenire este aceeaşi cu a bărbatului. De exemplu, când cei doi părinţi îi moştenesc pe copiii lor; Coranul spune că:

…Cât despre părinţii lui, primeşte fiecare dintre ei a şasea parte din ceea ce a lăsat (defunctul), dacă el are un copil…” (Coran 4:11).

Motivul în acest caz este că nevoile părinţilor sunt deseori similare. Pentru fraţi sau surori vitrege ce moştenesc de la un frate care nu are părinţi sau copii, Coranul stabileşte că:

“… Dacă un bărbat sau o femeie moare fără a avea nici un moştenitor direct, dar are un frate sau o soră, fiecăruia dintre cei doi le revine a şasea parte. Dacă ei însă sunt mai mulţi de-atât, atunci ei toţi sunt părtaşi la o treime,…”(Coran 4:12)

Astfel, sora din partea mamei primeşte o şesime, ce este egală cu a fratelui din partea mamei. Dacă sunt mai mulţi de doi fraţi vitregi, ei moştenesc o treime pe care o vor împărţi în mod egal. Toate acestea confirmă că egalitatea moştenirii există în multe cazuri şi sunt cunoscute foarte bine de juriştii şi experţii din aceste domeniu.

Mai mult, sunt cazuri în care femeia ia o parte mai mare decât a bărbatului. De exemplu, dacă o femeie moare lăsând un soţ, o mamă, doi fraţi şi o soră din partea mamei ei, sora va primi o şesime; pe când doar o şesime va fi dată celor doi fraţi. De asemenea, dacă o femeie moare, lăsând în urmă un soţ, o soră din aceiaşi părinţi şi doi fraţi din partea tatălui, soţul primeşte o jumătate din moştenire, iar sora cealaltă jumătate, pe când fraţii vitregi nu primesc nimic, întrucât sunt doar rude. Dar dacă este vorba de o soră vitregă, aceasta va primi o şesime pentru întreţinere.

Încă un caz în care femeia primeşte mai mult decât bărbatul conform interpretării lui Ibn Abbas’s a versetului:

“… Dacă însă nu are copil şi-l moştenesc părinţii lui, atunci mama sa are dreptul la o treime….” (Coran 4:11)

Pentru Ibn Abbas, aceasta înseamnă că dacă o femeie moare, lăsând un soţ şi cei doi părinţi ai ei, soţului i se cuvine o jumătate, mamei o treime, iar tatălui o şesime. Ibn Hazim le relatează această specificare lui Ibn “Abbas via Abdul-Taziq, lui Ali Ibn Abi Talib via al Abi “Uwana şi lui Mu’adh ibn Jabal care erau Companioni ai Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa), şi cunoscuţi ca experţi în chestiuni de acest gen. Ibn Hazim îi relatează, de asemenea, lui Shuraih şi lui Dawud Al-Zahiry, în mijlocul juriştilor, şi citează axioma companionului Ibn Mas’ud pe această chestiune: “Lui Allah nu îi va plăcea să vadă că îl prefer pe tată în faţa mamei.” Alte persoane importante care au fost de acord sunt Companioni precum ‘Umar, ‘Uthman şi Zaid ibn Thabit. Dintre adepţii lor sunt Al-Hasan, Ibn Sirin şi Al-Nakh’i. Printre jurişti se numără Abu Hanifa, Malik şi Al-Shafi, fie ca Allah să fie mulţumit de ei.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: