Feminitatea

Islamul a apreciat întotdeauna feminitatea femeii şi a privit-o ca având un rol integral ca al bărbatului. Nici nu este un duşman, adversar sau concurent al celuilalt. Mai degrabă, fiecare este un ajutor pentru celălalt pentru atingerea perfecţiunii relative a persoanei sale şi fiecărui sex.

Ordinea realizată de Allah în univers face din existenţa binară una din caracteristicile sale. Acest principiu este manifestat în prezenţa bărbatului şi a femeii în lumea vie a oamenilor, animalelor şi plantelor, şi în prezenţa negativului şi pozitivului în lumea nevie cu fenomenul magnetismului, electricităţii şi altele. Chiar şi în atom există sarcini pozitive şi negative, acestea fiind date de proton şi electron. Coranul, descoperit acum patru sute de ani, dă o explicaţie clară acestui fapt:

Şi din fiecare lucru Noi am creat perechi. Poate că voi vă veţi lăsa îndemnaţi”. (Coran 51:49)

În definiţie, bărbaţii şi femeile sunt precum o cutie şi capacul său, o unitate ce cuprinde lucrul şi perechea sa; unul nu poate exista fără celălalt. Când Allah a creat primul om, Adam, El i-a creat, de asemenea, şi perechea, Eva, pentru a locui şi a găsi pacea alături de ea. Allah Atotputernicul nu l-a lăsat pe Adam singur nici chiar în Rai. Cuvântarea lui Allah, indiferent dacă era în formă de interzicere sau poruncă, era adresat( amândoura:

Şi zis-am Noi: „O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!”. (Coran 2:35)

Toate acestea demonstrează că femeia este diferită de bărbat, ea completându-l pe el şi el pe ea. Un lucru nu se complementează singur. Coranul evidenţiază acea deosebire:

Şi când a născut, a zis ea: “Doamne, am zămislit o copilă!”, dar Allah ştia bine ceea ce născuse ea. Şi un băiat nu este întocmai ca o copilă! “Eu i-am pus numele Maria şi o încredinţez pe ea şi pe scoborâtorii ei ocrotirii Tale, împotriva lui Şeitan cel izgonit!”. (Coran 3:36)

Ei nu sunt precum pozitivul şi negativul. Deosebirea nu înseamnă că sunt adversari în niciun sens. Ei de nasc din fiecare şi sunt unul pentru altul:

“Acela dintre voi care nu are mijloace necesare să se însoare cu muieri slobode şi credincioase poate (să-şi ia de nevastă una) din fetele voastre credincioase aflate sub dreapta voastră, căci Allah cunoaşte prea bine credinţa voastră, căci sunteţi şi unii şi alţii (de aceeaşi religie). Luaţi-le de neveste cu voia stăpânilor lor şi daţi-le zestrea lor, după cuviinţă, dar ele să fie virtuoase, să nu fie destrăbălate şi să nu fi avut ibovnici. Iar dacă s-au măritat şi apoi preacurvesc, atunci ele să primească jumătate din pedeapsa cuvenită muierilor slobode. Aceasta este îngăduită pentru acela care se teme de păcat. Dar să fiţi răbdători e şi mai bine pentru voi, căci Allah este Iertător, Îndurător (Ghafur, Rahim).” (Coran 4:25)

Înţelepciunea lui Allah a ordonat, de asemenea, construcţia fizică şi psihică a femeii pentru a avea elemente prin care o face să atragă şi să fie atrasă de bărbat. Esenţial pentru acest scop a fost înzestrarea femeii de către Allah cu o dorinţă instinctivă şi o pasiune puternică naturală, ce conduce la atracţia reciprocă şi comuniunea lor astfel încât ca viaţa să continue, iar generaţiile să apară mai departe.

De aceea, Islamul dezaprobă sistemele care nu susţin acest instinct natural sau nu îl fructifică, precum viaţa monahală. Cu toate astea, prin niciun mijloc acest lucru nu reflectă acceptarea canalizării acestei energii în direcţia greşită, doar în căsătoriile permise de divinitate care formează baza familiei. Astfel Islamul, precum şi celelalte religii descoperite, interzice adulterul la fel ca şi toate formele de imoralitate indiferent dacă sunt vizibile sau nu. Islamul a completat toate omisiunile care pot duce la aceste acte, astfel asigurând protecţia bărbaţilor şi a femeilor de toţi factorii de seducţie şi pofte trupeşti.

Pe baza instinctului natural al femeii, nevoia de o ambianţă sănătoasă şi adecvată a relaţiei sale cu bărbatul, Islamul a stabilit codurile sale pentru femeie, precum a stabilit şi celelalte coduri relevante, intrucţiuni şi reguli. Islamul caută să îi protejeze feminitatea, să îi recunoască nevoile şi să nu i le reprime. El încearcă să creeze o barieră între femeie şi depravare, pentru a o proteja de lupi şi prădătorii care o vânează, o devorează în vizuinele lor şi îi aruncă rămăşiţele.

Putem oferi un rezumat al atitudinii Islamului referitor la femei:

1-Islamul protejează femeile pentru a-şi păstra gingăşia şi frumuseţea lor. Datorită acestui motiv le sunt permise unele lucruri ce sunt interzise bărbaţilor. Femeia poate purta aur şi mătase naturală; având ca dovadă hadisul: “Acestea două (materialele) le sunt interzise bărbaţilor comunităţii mele şi permise femeilor”. (Transmis de Ibn Majah de la Ali (3595), Hadith Sahih.) Permisiunea de a folosi lucruri care se potrivesc femeia este completată de interzicerea de a folosi lucruri împotriva feminităţii lor, precum haine bărbăteşti, gesturi şi comportament în general. O femeie nu are voie să poarte îmbrăcămintea bărbatului; un bărbat nu are voie să poarte îmbrăcămintea femeii. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) spune: “Allah blesteamă bărbatul care se îmbracă precum o femeie, şi femeia care se îmbracă precum un bărbat”. (Transmis de Abu Huraira, Abu Dawud (4098); Ahmad 2/325; Ibn Hibban (1904); şi alţii.) Bărbaţii care se comportă ca femeile şi femeile care se comportă ca bărbaţii sunt condamnaţi în mod egal de Alkib. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui) spune: “Trei (feluri de persoane) nu intră în Paradis şi nu se bucură de vederea lui Allah în Ziua Judecăţii: un fiu care nu i-a ascultat pe părinţii săi, o femeie masculină şi un adulter. (Transmis de Ahmad Ibn Umar şi aprobat de Şeicul Shaker ca Sahih (1680); Al-Nisa’i 5/80; Al-Hakim 1/72 şi alţii.)

2- Islamul susţine feminitatea datorită slăbiciunii lor relative, plasând-o în mâinile unui bărbat întreţinător, ce îi asigură cheltuielile de trai şi acoperirea nevoilor sale. Chiar dacă este sub tutela tatălui, soţului, fiului, sau fratelui ei, ea va îngrijită de ei, fiind o obligaţie subordonată legislaţiei islamice. Nicio nevoie nu ar trebui să o silească să îşi facă drum prin întinderile neexplorate ale vieţii cu conflictele sale, în mijlocul învălmăşelii bărbaţilor competitivi pentru a-şi câştiga pâinea – lucru care s-a abătut asupra femeii occidentale datorită unei necesităţi severe căci tatăl, fratele, fiul sau unchiul neajutând-o cu nimic. Consecinţa este că trebuie să accepte orice fel de muncă cu orice salariu pentru a putea supravieţui.

3- Religia lui Allah protejează moralitatea şi decenţa ei, are grijă de reputaţia şi demnitatea ei, apără castitatea ei împotriva gândurilor şi vorbelor necurate, şi încearcă să împiedice mâinile ispititoare care vor să-i facă rău. Ca să obţină aceste obiective nobile, în Islam este o datorie a femeii să îşi plece ochii şi să-şi păstreze castitatea şi puritatea.

“Şi spune dreptcredincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească pudoarea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară,…”. (Coran 24:31)

Păstrând un mod decent de îmbrăcare şi împodobire, toate fără a fi insuportabile pentru ea

” …să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară,…” (Coran 24:31)

Gătelile vizibile la care se referă acest verset au fost interpretate ca fiind inclusiv kohl, inelul, faţa, cele două mâini, şi unii exegeţi şi jurişti au stabilit ca fiind şi cele două picioare. (În timpul Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) era obişnuit pentru unele femei să îşi acopere faţa. Flexibilitatea Islamului îi permite femeii să opteze sau nu pentru acoperirea feţei. (Nota editorului))

Să îşi acopere celelalte puncte de atracţie precum părul, gâtul, mâinile şi picioarele de toţi oamenii, excepţie făcând soţul, rudele de sânge, persoanele cu care nu poate avea o relaţie de căsătorie sau mahrim (Acele persoane cu care femeii îi este interzis să se căsătorească din cauza proximitaţiei relaţiei. (Nota editorului) (fraţi, unchi etc.) de care îi este dificil să şi-i le ascundă.

“să nu-şi arate frumuseţea lor decât înaintea soţilor, sau a părinţilor lor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor, sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stăpânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi, care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeilor”. (Coran 24:31)

Menţinerea liniştită în mers şi vorbit:

” Şi să nu lovească cu picioarele lor, astfel încât să se afle ce podoabe ascund ele!”.

şi

“O, voi soţii ale Profetului! Voi nu sunteţi ca nici una dintre femei.Dacă sunteţi pioase, nu vă arătaţi binevoitoare (faţă de bărbaţi), cu vorba, pentru ca acela care are o boală în inimă să nu poftească la voi, şi spuneţi vorbe potrivite!”. (Coran 33:32)

Prin urmare ei nu îi este interzis să vorbească (aşa cum unii au înţeles); vocea sa nu este un lucru ruşinos de expus. Ci dimpotrivă; În Coran îi este poruncit să vorbească conform credinţei.

Trebuie să fie mai presus de toate actele menite să stârnească şi să tenteze bărbatul într-un mod evocator al excentricităţii a ignoranţei din perioada preislamică sau în modalitatea modernă. Excentricitatea nu este în acord cu comportamentul unei femei decente.

Trebuie să evite să se afle într-un loc retras cu un bărbat care nu este soţul ei sau o persoană cu care nu se poate căsători, pentru a păstra o barieră între ea sau celălalt bărbat şi toate gândurile păcătoase, şi între reputaţia ei curată şi zvonurile false. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spune: “Niciun bărbat nu trebuie să se afle într-un loc izolat cu o femeie şi nicio femeie nu ar trebui să călătorească cu nimeni în afară de o persoană cu care nu se poate căsători,” sau soţul ei, desigur.

Trebuie evitate adunările de bărbaţi, excepţie făcându-se pentru cazuri necesare sau scopuri considerabile, şi asta doar pentru strictul necesar. Participarea la rugăciunile în grup din moschee, căutând cunoaşterea, cooperarea în caritate şi promovarea credinţei sunt locuri în care prezenţa femeii alături de bărbaţi este acceptată, astfel ea nefiind privată de dreptul de a participa la servirea comunităţii ei, şi numai cu condiţia de a nu depăşi limitele codului Islamic în viaţa social.

Prin aceste indicaţii şi regulamente, Islamul are grijă ca siguranţa femeii şi feminităţii ei să fie apărată de gurile profane; păstrează decenţa şi castitatea sa, ţinând-o departe de toţi factorii de abatere. Islamul are grijă de onoarea ei împotriva calomniei şi a celor care o răspândesc. Mai presus de toate, îi protejează sufletul şi îi calmează nervii împotriva tensiunii, instabilităţii şi tulburării ce pornesc de la închipuirile sălbatice sau auzenii obsedante între factorii de agitaţie. În acelaşi timp, Islamul protejează bărbatul de anxietate şi rătăcire, familia de despărţire şi societatea de prăbuşire şi descompunere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: