Femeia ca sotie

Conform unor credinţe străvechi, o femeie a fost considerată impură, creată de Satana. Fiecare ar trebui, prin urmare, să scape de ea şi să se îndrepte spre o viaţă călugărească şi de sacrificare. Alţii au considerat soţia ca fiind un instrument de plăcere pentru bărbat, o bucătăreasă care să-i gătească şi o servitoare pentru casa lui.

Islamul a fost revelat să desfiinţeze viaţa monahală şi retragerea de lume. El preamăreşte căsătoriile şi consideră statutul căsniciei ca unul din semnele şi dovezile că Allah este în Univers:

„Printre semnele Lui (este acela) că El v-a creat pe voi din ţărână şi apoi iată-vă pe voi oameni care v-aţi răspândit (pe pământ).” (Coran 30:21)

Când un grup de companioni a dorit să se retragă din viaţa socială şi să se dedice venerării lui Allah, postind întreaga zi, petrecând toată noaptea venerând pe Allah şi părăsind femeile, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a acuzat spunând: “Voi sunteţi oamenii care au spus un asemenea lucru? Dintre voi, eu îl venerez cel mai mult pe Allah, sunt cel ma religios, dar postesc şi apoi întrerup postul, mă trezesc noaptea să mă rog şi apoi mă culc, şi am o căsnicie. Oricine nu urmează calea mea (Sunna), nu este unul din noi.” (Transmis de Al-Bukhari şi Muslim cu autoritea lui Anas, Perla şi Coralui (Al-Lu’lu’ wal-Marjan) 2/885)

Islamul a făcut ca o soţie bună să fie cea mai mare comoară pe care un bărbat o poate avea în viaţa sa, după credinţa în Allah şi respectarea poruncilor Sale. Ea este considerată a fi cheia fericirii. Potrivit hadisului: “Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a zis lui Umar: Să îţi spun cea mai mare comoară pe care o poate păstra un bărbat? O soţie bună. Dacă el se uită la ea, primeşte bună dispoziţie; dacă îi porunceşte ceva, ea se supune; şi dacă este departe de ea, aceasta îi rămâne fidelă”. (Transmis de Abu Dawud cu acordul lui Ibn Abbas în “Zakat 2/1664; Al-Hakim care l-a îmbunătăţit 2/333, aprobat de Al-Dhahaby.)

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Lumea este minunată şi cea mai mare comoară a ei este o femeie bună.” (Transmis de Muslim cu acordul lui Abdullah Ibn Amr (1467).) De asemenea, a zis: “Oricui îi este încuviinţată o soţie bună, este ajutat să urmeze jumătate din religie, iar în cealaltă jumătate este lăsat să îi fie supus lui Dumnezeu.” (Transmis de Hakim care l-a îmbunătăţit cu acordul lui Anas 2/161, aprobat de Al-Dhahaby şi repetat de Al-Munzery în “Inducerea şi intimidarea” (Al-Targheeb wal-Tarheeb). Vezi Cele Selectate (Al-Muntaqa) 111101. Este relatat de asemenea de la Al-Tabrany în Al-Awsat şi lui Al-Hathamy în Al-Majmu’ 41272. Abd Ar-Rahman nu a cunoscut relatatorul cu acordul lui Anas, Al-Hakim a ştiut că era Al-Oqba Al-Azraqi, repetat de Al-Dhahaby şi menţionat de Al-Albany în “Tradiţii autentice” (625).

El (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a mai spus: “Există trei lucruri ce aduc fericire şi trei lucruri care aduc nefericire pentru oameni. O soţie bună, o casă bună şi un mijloc de transport bun aduc fericirea. O femeie rea, o casă urâtă şi un mijloc de transport prost aduc nefericirea.”. (Transmis de Ahmad, Al-Bazzar şi Al-Tabrany în Al-Majma’ 41272.

Este menţionat de Al-Munzery în “Inducerea şi intimidarea” (Al-Targheeb wal-Tarheeb) că a fost transmis de Ahmad prin dovezi autentice şi de Al-Tabrany, Al-Bazzar şi Al-Hakim care l-a îmbunătăţit.)

Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus de asemenea: “Patru lucruri dacă îi sunt încredinţate oricărei persoane, înseamnă că i s-a dat ce este mai bun din viaţa aceasta şi cea de după: o inimă plină de mulţumire, o gură ce îl numeşte pe Allah, un corp care îndură cu răbdare nenorocirile şi o soţie ce nu caută să îl trădeze sau să îi ia banii.” (Al-Haythamy a spus 4/273 că a fost relatat de Al-Tabrany în Vo.11 (11275) îm Al-Kabr wal-Awsat, cu acordul lui Ibn Abbas.) Într-o altă versiune: “nu caută să păcătuiască împotriva lui”. Islamul a indicat importanţa femeii ca soţie şi consideră angajamentul ei şi datoriile matrimoniale ca jihad (înfăptuirea unor eforturi în numele lui Allah.) Al-Tabrany a relatat cu acordul lui Ibn ‘Abbas, fie ca Allah să fie mulţumit de ei, hadisul următor: “O femeie a venit la Profet (pacea şi mulţumirea lui Allah fie asupra sa) şi a zis: ‘O Mesagerul lui Allah, sunt mesagerul pentru tine. Nu este nicio femeie printre ele – care ştie acest lucru- dar nici una nu vrea să vin la tine.” Apoi şi-a prezentat cazul şi a spus: ‘Allah este Dumnezeu al bărbaţilor şi femeilor şi tu eşti mesagerul lui între bărbaţi şi femei. Lupta pentru Allah (Jihad) este pentru bărbaţi; dacă câştigă, îşi iau răsplata şi dacă mor martiri, sunt în viaţă (pe lumea cealaltă) şi sunt îngrijiţi de Allah. Deci, ce fapte egale cu ale lor trebuie să facem pentru Allah?” El a spus: ‘Fiţi supuse soţilor voştri şi îndepliniţi-vă îndatoririle. Puţine dintre voi fac asta.” (Al-Haythamy în Majma’ Al-Zawaaed 4/305,306; este transmis de Al-Tabrany; Al-Bazzar a transmis un Hadith asemănător.)

Islamul a anunţat drepturile soţiei în faţa bărbatului şi nu o consideră o simplă unealtă. Dimpotrivă, stabileşte pentru ea mai mult decât un protector: în primul rând, dându-i pietatea şi credinţa musulmană; în al doilea rând conştienţa societăţii şi a slăbiciunilor ei; în al treilea rând, o lege obligatorie.

„Primul din drepturile ei este zestrea, Islamul obligând bărbatul să i-o ofere femeii ca un simbol al dorinţei lui de a se însura cu ea. Allah spune:

„Şi oferiţi femeilor zestrea de bună-voie, iar dacă ele se lipsesc -nesilite – de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!” (Coran 4:4)

Expresia “cu inimă bună” înseamnă că zestrea este dată ca un cadou, ci nu este un preţ sau o recompensă pentru plăcerile pe care ea i le face, aşa cum au insistat unii oameni.

Aşadar, unde putem găsi acest lucru în alte civilizaţii, unde femeia plăteşte o sumă din proprii ei bani, deşi, în mod normal, bărbatul îi cere mai mult decât îi cere ea lui?

Al doilea drept al ei este de a fi întreţinută. Soţului îi este cerut să îi asigure soţiei mâncare, haine, un loc în care să locuiască şi tratament medical conform mediului, condiţiilor şi veniturilor sale. Bogaţii au propria lor măsură, la fel având şi săracii pe a lor. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus, în legătură cu drepturile femeilor: “Voi sunteţi obligaţi să le asiguraţi mâncarea şi hainele în mod onorabil.” (Transmis de Abu Dawud (1905); Ibn Majah (3074); Al-Doramy în Kittab Al-Mannish p. 440, cu acordul lui Jabber; Ahmad 5/73, cu acordul unchiului lui Abu Gara Al-Raqashi) “Onorabil” înseamnă ce este convenţional conform onoarei şi credinţei oamenilor, nu extravaganţă şi sărăcie. Allah Atotputernicul ne spune:

Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allah va face să vină după strâmtorare belşug.” (Coran 65:7)

Al treilea drept este acela de a convieţui cu ele onorabil. Allah Atotputernicul a spus:

“O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor şi nici să le opriţi să se căsătorească (din nou) cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le-aţi dat (ca zestre), decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă! Iar dacă nu vă este pe plac, se poate să nu vă fie pe plac un lucru pe care Allah l-a pregătit (să vă aducă) un mare bine.” (Coran 4:19)

Este un drept colectiv în care sunt incluse toate aspectele din relaţia soţ/soţie precum bunele maniere, o atitudine flexibilă, cuvinte dulci, o faţă zâmbitoare, veselie şi comportament amuzant etc. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: “Cei mai credincioşi sunt cei care se comportă cel mai frumos şi sunt cei mai amabili cu oamenii lor”. (Transmis de Al-Termithy cu acordul lui Abu Huraira (1162).)

Ibn Hibban a relatat de la Aişa că Profetul a spus: “Cel mai bun din voi este acela care este cel mai bun cu familia sa, iar eu sunt cel mai bun cu familia mea.” (Transmis de instituţia “Ibn Hibban” (El-Ehsan) Vol. 9 (4177).)

Actuala biografie a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a dovedit amabilitatea lui faţă de oameni, comportarea excelentă cu soţiile lui, chiar obişnuind să le ajute în gospodărie. Caracterul lui jucăuş este dezvăluit şi de faptul că a făcut două curse cu ‘Aişa; el a câştigat prima dată, iar apoi a câştigat ea. Atunci a zis: “Dinte pentru dinte”. (Transmis de Ibn Majah (1976) cu acordul ‘Aişei.

În schimb pentru aceste drepturi, o soţie este obligată să îl asculte pe bărbatul ei în tot, excepţie făcând nesupunerea faţă de Allah. Ea este obligată să aibă grjă de banii lui, şi să nu-i cheltuiască decât cu permisiunea lui; cât despre casa lui, ei nu îi este permis să lase pe nimeni înăuntru fără permisiunea lui, chiar dacă este vorba de o rudă. Astfel de îndatoriri nu sunt prea grele, nici nedrepte, în schimbul drepturilor ei. Prin urmare, pentru fiecare drept există o îndatorire. Este corect că Islamul nu a lăsat toate îndatoririle în grija femeii, şi nici a bărbatului. Allah Atotputernicul spune: Muierile divorţate trebuie să aştepte trei menstruaţii şi nu le este îngăduit să ascundă ce a făcut Allah în pântecele lor , dacă ele cred în Allah şi în Ziua de Apoi. Iar bărbaţii lor sunt mai îndreptăţiţi să le aducă înapoi în acest răstimp, dacă vor împăcarea. Ele au drepturi egale cu obligaţiile lor, după cuviinţă. Dar bărbaţii au o treaptă peste ele. Şi Allah este Atotputernic, Înţelept (‘Aziz, Hakim)” (Coran 2:228)

Prin urmare, femeile au drepturi şi obligaţii în mod egal. Cuvintele lăudabile transmise sunt cele ale lui Ibn ‘Abbas stând în faţa unei oglinzi pentru a se aranja. Când a fost întrebat de acest lucru, a spus:”Mă înfrumuseţez pentru soţia mea aşa cum şi ea face asta pentru mine.” Apoi a recitat nobilul verset Coran 2:228. Este un exemplu minunat ilustrând cunoştiinţele Coranice adânci ale Companionilor, fie ca Allah să fie mulţumit de ei toţi.

Independenţa soţiei

Islamul nu ignoră personalitatea nici unei femei, din cauza mariajului ei, precum în anumite culturi care ataşează femeia bărbatului pentru a-i da numele lui. Islamul a păstrat deosebirea, personalitatea independentă a femeii aşa cum este, acesta fiind motivul pentru care cunoaştem soţiile Mesagerului după numele lor.

În plus, personalitatea ei civilă nu este micşorată de căsătorie şi nu îşi pierde eligibilitatea de a încheia contracte, etc. Ea poate vinde şi cumpăra, poate să îşi închirieze proprietăţile, să doneze o parte din banii ei, să facă acte de caritate, să împuternicească şi să se opună unui lucru. Acestea sunt chestiuni realizate de femeile occidentale recent, deşi încă are restricţii din partea soţului în anumite ţări.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: