Femeia ca fiinta umana

Islamul a fost revelat într-un moment în care mulţi oameni au negat umanitatea femeii; unii erau sceptici din acest punct de vedere; iar alţii au admis acest lucru, incă considerau femeia un lucru creat pentru servirea umilă a bărbatului.

Odata cu apariţia Islamului, circumstanţele s-au îmbunătăţit pentru femeie. Demnitatea şi umanitatea sa au fost restabilite. Islamul a confirmat capacitatea ei de a îndeplini poruncile lui Allah, responsabilităţile ei şi urmarea poruncilor care conduc în Rai. Islamul a considerat femeia o fiinţă omenească demnă, cu o porţiune în umanitate egală cu a bărbatului. Ambii sunt ramuri ale aceluiaşi copac şi copii ai aceluiaşi tată, Adam, şi mamă, Eva. Unica lor origine, trăsăturile lor umane generale, responsabilitatea lor în îndeplinirea datoriilor religioase cu răsplata sau pedeapsa consecventă, şi unitatea destinelor lor toate stau martori pentru egalitatea lor din punctul de vedere islamic.

Stabilind acest lucru, Sfântul Coran spune:

O, voi, oameni! Fiţi cu frică de Domnul vostru care v-a făcut dintr-o singură fiinţă şi a făcut din aceasta şi pe perechea ei şi care a răspândit din cele două (fiinţe) mulţi bărbaţi şi femei! Fiţi cu frică de Allah în numele căruia vă conjuraţi (unii pe alţii) şi (fiţi cu frică de ruperea) legăturilor de rudenie, căci Allah este Veghetor peste voi (Raqib)!.” (Coran 4:1)

Acei oameni, toţi oamenii, bărbaţi şi femei, au fost creaţi de Stăpânul lor dintr-o singură persoană sau fiinţă, iar această fiinţă este un nucleu din care Allah a creat un corespondent integral ce completeză această fiinţă originală şi la rândul ei este completată de ea, este spus într-un alt verset:

El este Cel care v-a creat dintr-un singur suflet şi din el a făcut-o şi pe perechea lui, lângă care el să poată găsi linişte. ” (Coran 7:189)

În cele din urmă, Allah, în afara acestei perechi nucleare, a împrăştiat multitudinea de bărbaţi şi femei, toţi supuşi unui singur Dumnezeu şi copiii aceloraşi părinţi, arătând că sunt uniţi prin fraternitate, cuprinzând atât bărbaţi cât şi femei deopotrivă. Datorită acestui lucru, versetul porunceşte oamenilor să se teamă de Allah, Stăpânul lor, şi să ţină seama de îndatoririle pe care le impun pântecele mamelor, ca un simbol al legăturii dintre ei.

Bărbatul, în acest raport, este un frate pentru femeie, iar femeia este cealaltă jumătate a perechii. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spune: “Femeile sunt surorile bărbaţilor.” (Transmis de la Aişa de Ahmad (6/256); Abu Dawud (236); Al-Termithy (113); Al-Doram (1/195) şi alţii.) Coranul tratează acest subiect al egalităţii frăţeşti din mai multe perspective. Din perspectiva religiei de exemplu, Coranul spune:

Musulmanilor şi musulmancelor, dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor,celor supuşi şi celor supuse, celor iubitori de adevăr şi celor iubitoare de adevăr, celor statornici şi celor statornice, celor smeriţi şi celor smerite, celor ce dau milostenii şi acelora (dintre femei) care dau milostenii, celor care postesc şi acelora (dintre femei) care postesc, celor care îşi păzesc castitatea lor şi acelora (dintre femei) care şi-o păzesc, celor care-L pomenesc pe Allah mereu şi acelora (dintre femei) care-L pomenesc, Allah le-a pregătit iertare şi răsplată mare. (adică Paradisul).”(Coran 33:35)

Pe baza responsabilităţilor sociale şi religioase, Coranul stabileşte egalitatea:

Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit,plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic (şi) Înţelept (‘Aziz, Hakim).” (Coran 9:71)

În povestea lui Adam, Poruncile Divine erau date lui şi soţiei sale în mod egal:

„O, Adam, sălăşluieşte tu împreună cu soaţa ta în această grădină! Mâncaţi din ea pe îndestulate, ori de unde voiţi, dar să nu vă apropiaţi de acest pom, pentru ca să nu fiţi dintre cei nedrepţi!” (Coran 2:35)

Ce este nou în privinţa aceastei istorisiri după este prezentată de Coran este că pentru tentaţie nu este învinovăţită Eva ci Satana:

Şeitan i-a ademenit (să mănânce) din el şi i-a scos pe ei de unde

se aflau..” (Coran 2:36) – opusul versiunilor Vechiului Testament.

Astfel Eva nu a fost singura care a mâncat din acel copac, nici cea care a iniţiat acest act. Mai degrabă, greşeala a fost a amândoura, şi amândoi s-au căit şi au cerut iertare:

Şi au răspuns ei: “Doamne, am fost nedrepţi cu sufletele noastreşi dacă nu ne ierţi şi nu Te înduri de noi, vom fi printre cei pierduţi”...” (Coran 7:23)

Mai mult, unele versete încă atribuie vina lui Adam:

Noi am încheiat un legământ cu Adam mai înainte, însă el l-a uitat şi Noi nu am aflat în el tărie.” (Coran 20:115)

Şi

Şi l-a ispitit pe el Şeitan, zicându-i: „O, Adam, vrei tu să-ţi arăt pomul veşniciei şi împărăţia care nu piere?” ” (Coran 20:120)

şi

“… Adam s-a revoltat, aşadar, împotriva Domnului său şi a ajuns în rătăcire..” (Coran 20:121)

Acest lucru sugerează că Adam a fost cel care a păcătuit primul şi a fost urmat de soţia sa. Oricare ar fi situaţia, chiar şi acceptând că Eva a păcătuit prima, ea, singură, va fi responsabilă fără nicio transmitere a responsabilităţii fiicelor ei.

În privinţa egalităţii pedepsei, răsplatei şi eligibilităţii pentru Paradis, Allah Preaînaltul spune:

Acest neam a trecut. El are ceea ce şi-a agonisit, iar voi veţi avea ceea ce v-aţi agonisit. Voi nu veţi fi întrebaţi pentru ceea ce au făcut ei. (Coran 2:134 şi 2:141)

În privinţa egalităţii bărbaţilor şi femeilor în primirea recompenselor şi a intrării în Paradis, Dumnezeu spune:

Domnul lor le-a răspuns: “Eu nu las să se piardă nici o faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul!(Coran 3:195)

Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori femeie – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după (faptele) cele mai bune pe care le-au săvârşit (adică Paradis în Lumea de Apoi). (Coran 16:97)

În privinţa chestiunilor financiare, Islamul a desfiinţat convenţiile predominante în multe naţiuni ce au privat femeia de dreptul ei de proprietate, moştenire, şi acelea care au creat obstacole împotriva exercitării controlului liber şi complet asupra proprietăţilor ei. Islamul admite drepturile femeii la toate tipurile de posesiune, de a cheltui şi de a-şi canaliza banii. Îi dă dreptul la moştenire, vânzare, cumpărare, închiriere, donare, împrumutare, distribuirea proprietăţilor pentru scopuri religioase şi caritabile, la a da caritate, la transferuri legale şi ipotecă, la fel şi multe alte forme de contracte şi acţiuni.

Dreptul femeii de a cere educaţie sau de a învăţa este fundamental şi este garantat de asemenea de învăţăturile Islamului. Islamul, de fapt, îi dă femeii dreptul cuvenit de a căuta cunoaşterea; Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) spune: “Dobândirea cunoştiinţelor este datoria fiecărui musulman,” unde “fiecare musulman” implică în mod evident bărbaţi şi femei într-o manieră egală, de obicei formalizat de toate autorităţile de jurisprudenţă.

Femeii îi este de asemenea cerut să îndeplinească ritualuri religioase şi forme de venerare aşa cum îi este cerut şi bărbatului. Rugăciunea, postul, dania, pelerinajul şi toate celelalte obiceiuri fundamentale în Islam le sunt cerute musulmanilor în funcţie de capacitatea lor, atât bărbaţi cât şi femei, ca oameni responsabili. Acţiunile femeii sunt recompensate de Allah la fel cum sunt şi ale bărbatului.

Femeia nu este exclusă din aria activităţilor sociale; Allah spune:

Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit,plinesc Rugăciunea (As-Salat), aduc Dania (Az-Zakat) şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic (şi) Înţelept (‘Aziz, Hakim).” (Coran 9:71)

De exemplu, ea poate oferi adăpost celor ce îl caută. Dacă adăposteşte un refugiat, fapta ei este demnă de respect şi recompensată. Această regulă conduce la cazul când Um Hanibint Abi Talib a uşurat sufleteşte un socru în ziua Cuceririi Meccăi de către musulmani. Când fratele ei a vrut să îl omoare pentru că fusese păgân, ea s-a plâns Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) zicând: “Trimisul a lui Allah, fiul mamei mele insistă să îl omoare pe refugiatul meu, Ibn Hubayra. “Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a răspuns: “Noi îi oferim azil celui pe care îl adăposteşti tu, Um Hani”. (Mustafaq aley (consens) prin autoritatea Um Hani, Perla şi Coralul (Al-Lu’lu’ wal-Marjan) (193))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: