Moartea ca un insotitor

Atitudinea noastra fata de moarte se poate clasifica in patru categorii.

Printre noi sunt unii dintre aceia care incep sa vorbeasca asemenea poetilor nestiutori, cum ar fi cel care a zis :

“Ceea ce a trecut este depasit, iar ceea ce se spera este nevazut;

Ai pentru tine ceasul in care esti in viata”.

Asemenea oameni nu se gandesc la trecut si nici nu se pregatesc pentru viitor. Ei privesc ziua ce a trecut ca ceva ce trece in uitare si niciodata nu iau in considerare ziua ce urmeaza. Ei spun: “Orice a trecut este terminat”. Jur in fata lui Allah ca nu este terminat. Sunt inregistrate toate faptele noastre: bune si rele; nici una din actiunile noastre, fie ele mari sau mici, nu vor fi omise. Ceea ce se spera este, fara indoiala, nevazut. Dar este nevazut doar atat cat priveste capacitatea noastra de perceptie. Altfel, el este prezent in suflet. Allah Atotputernicul cunoaste aceasta; si se va petrece cu siguranta. Oamenii din aceasta categorie sunt cei mai rai din cele patru categorii care nici nu-si amintesc de moarte, nici nu se gandesc la ea. Cea de-a doua categorie de oameni sunt cei care isi amintesc de moarte dupa modelul lui Umar Khayyam, poetul persan de ale carui viziuni aberante au fost atrasi multi. El spune: Deoarece moartea este un adevar de netagaduit, iar viata este scurta si efemera, s-o umplem cu dragoste si pasiune, iar cand suntem loviti de nenorociri si disperare, sa cautam refugiu intr-un pahar cu vin… si in poezie… si sa ne daruim placerii interzise!

A treia categorie de oameni sunt aceia care isi amintesc de moarte doar ca de un fenomen si o descriu ca pe un eveniment fara consecinte. Poetul arab Abul al-Atahiya este bine cunoscut in legatura cu versurile sale despre fenomenul mortii. Dar el nu a vorbit prea mult despre ceea ce va veni dupa moarte. De aceea, el este in acord cu aceia care spun: “Nu este nimic altceva decat somn adanc sub piatra de mormant”. A patra categorie de oameni sunt aceia care raman atasati de stiinta adevarului; ei realizeaza ca moartea nu este punctul final al vietii, ca este, de fapt, inceputul si ca nu este un somn adanc, ci o alta viata, mult mai lunga, o viata fara de sfarsit. Poate fi o viata de eterna beatitudine si bucurie sau o viata de suferinte fara sfarsit.

A fi pregatit pentru moarte

Interesul pentru viata este un instinct innascut in noi, toate fiintele umane; ambitiile pe care le nutrim si sperantele la care aspiram nu se incheie niciodata. Datorita acestui motiv, moartea – in ciuda faptului ca se afla in stransa legatura cu simtul nostru de perceptie – este departe de gandurile noastre. Vedem procesiuni funerare trecand zilnic pe langa noi, dar nu simtim ca moartea va veni si la noi intr-o zi. Dimpotriva, traim cu iluzia ca vom trai aici pentru totdeauna. Ne alaturam procesiunilor funerare in timp ce gandurile noastre sunt la cele lumesti; observam multe cimitire si morminte in jurul nostru, dar refuzam sa ne gandim ca intr-o zi vom fi si noi depusi, spre odihna, intr-un asemenea cimitir. Totusi, cimitirul nu este resedinta noastra permanenta – Doamne fereste. Doar trupurile noastre sunt cele asezate spre odihna. Trupul omenesc este ca o camasa pe care o lepezi cand se murdareste. Sufletul se desprinde de trup la fel cum copilul se desprinde de placenta mamei in momentul nasterii. Omul uita de moarte, dar un credincios in Allah, nu uita. El este totdeauna pregatit pentru a intalni moartea. El se pregateste pentru aceasta prin cainta fata de Allah si cautand iertarea Lui, prin achitarea a ceea ce datoreaza altora in ceea ce priveste datoriile si obligatiile, prin tinerea socotelii actiunilor sale zilnice si exprimarea multumirii fata de Allah pentru succesele sale si cerandu-i iertare pentru greselile si lipsurile noastre, prin gandirea la Viata de Apoi, prin gandirea la Ziua in care toate inimile si toti ochii vor fi profund tulburati, prin teama de pedeapsa de dupa moarte si prin cautarea de rasplata de la Atotputernicul, prin fapte si actiuni bune, prin rugaciune si retinere.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: