Muslimah outfits 2

Classy casual

Preppy princess

Muslim outfits

Dincolo de vãlul prejudecãtilor

În general, la nivelul tuturor societăţilor umane, femeile au constituit subiectul predilect al nenumăratelor prejudecăţi. Imaginea stereotipă a femeii musulmane – îmbrobodită, ignorantă şi sechestrată în casă de către soţ sau tată, exponenţi ai despotismului absolut – este asociată frecvent Islamului, conceput ca o religie anacronică şi primitivă, care continuă să oprime cu cruzime femeia într-un secol în care semenele ei şi au câştigat dreptul la independenţă şi libertatea de a-şi exhiba nuditatea în public. Cei care i-au negat însă femeii musulmane drepturile şi valoarea au fost oamenii cantonaţi în tradiţii (adesea preislamice), în diferite practici culturale, şi nu musulmanii veritabili care au rămas fideli spiritului şi normelor islamice autentice. 

Identitatea de esenţă dintre bărbat şi femeie este validată în Islam fără a se recurge la somatofobia practică medievală sau la de-sexualizarea raţiunii din filosofia raţionalistă. Islamul este prin excelenţă o religie a moderaţiei, a căii de mijloc; omul este deopotrivă aici trup şi suflet şi trebuie să respecte drepturile şi necesităţile fiecărei dimensiuni a fiinţei proprii. Permanenta elevare spirituală trebuie să se reflecte concret în actele noastre cotidiene; redempţiunea implică prezenţa duală a plinirii rugăciunii (imperativul sufletului) şi a daniei, facerii de bine (reglementarea etică a praxis-ului spiritual).

Astfel, egalitatea spirituală dintre sexe se transformă în echitate în contextul practic al exercitării disciplinei spirituale islamice şi a rolurilor conjunctural distincte ale celor doi reprezentanţi ai umanităţii, întrucât Islamul ţine cont de corporalitatea femeii, fără a pretinde o des-trupare forţată, factice.

O religie care nu doar recunoaşte, ci insistă asupra egalităţii spirituale dintre bărbat şi femeie, în contextul ideologic marcat de inexistenţa unui clivaj sacru-profan,etern-cotidian, religios-politic, nu poate decât să aprofundeze, detalieze şi promoveze egalitatea şi / sau echitatea în ce priveşte drepturile şi obligaţiile celor două sexe la nivelul existenţei mundane. O religie care declară că femeia şi bărbatul „participă” la aceeaşi substanţă spirituală nu-şi poate nega propriile axiome afirmând că femeile sunt intrinsec inferioare bărbaţilor. Un musulman autentic, care urmează exemplul Profetului (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) – „Nimeni nu respectă femeile decât acela care este onorabil şi nimeni nu le dispreţuieşte decât acela care este demn de dispreţ” – nu poate să cadă pradă unei mentalităţi misogine şi să privească femeile drept agenţi debili ai lui Şeitan, demonizându-le conform paradigmei Evului Mediu occidental. 

Atitudinea cel puţin compătimitoare şi demersurile destul de autoritare de a defini „din exterior” şi de a „elibera” femeia musulmană de „fanatismul imbecilizant” al asumpţiilor islamice, divulgă, pe de o parte, o carenţă informaţională acută, iar, pe de altă parte, autosuficienţa insolentă a cugetătorului occidental care nu acceptă şi nu validează capacitatea de autodefinire şi libertatea construirii propriei identităţi a femeii musulmane.

Musulmane in intreaga lume

HIGEABUL

Conceptia tinerei musulmane din Romania cu privire la vesmantul ei este total diferita de conceptia Islamului in aceasta privinta.Astfel ea crede ca vesmantul islamic caracterizeaza femeile arabe sau, crede ca apartine trecutului in timp ce incearca sa copieze vesmantul femeii Occidentale.

Islamul reprezinta legea divina care are ca scop conducerea omenirii catre cele mai inalte trepte ale civilizatiei.Dintre semnele civilizatiei islamice este vesmantul islamic al femeii care rezolva multe dintre problemele societatii cum ar fi destramarea familiilor,violul,prostitutia.

Higeabul(vesmantul islamic) in ISLAM:

Spune Allah Atotputernic in Coranul Cel Sfant:

“O,Profetule!Spune soatelor tale si copiilor tai si muierilor dreptcredincioase sa se inveleasca in vesmintele lor caci astfel va fi lesne sa fi cunoscute si sa nu li se pricinuiasca necazuri!Allah este Iertator si Indurator.”

Ce este higeabul(vesmantul isla mic)?

Higeab(gilbab):denumire in limba araba a vesmantului Islamic. Gilbabul este imbracamintea islamica care trebuie sa o poarte femeia musulmana la iesirea din casa si in fata barbatilor straini.

Avantajele purtarii vesmantului islamic:

1.aduce binecuvanarea si multumirea lui Allah

2.intareste legatura dintre sot si sotie

3.apara femeia de mainile rauvoitorilor

4.ofera femeii incredere si respect de catre membri societatii

5.inchide caile ispitelor si poftelor sufletesti

6.conduce spre relatii strict legitime

7.purifica societatea de bolile existente

8.conduce societatea spre o viata linistita plina de siguranta

Conditiile higeabul(vesmantul Islamic)

1.trebuie sa fie lung si sa acopere tot corpul cu exceptia fetei si a mainilor

2.trebuie sa nu fie mulat pe corp si sa nu aiba culori atragatoare

3.trebuie sa nu se asemene cu vesmantul barbatesc

4.trebuie sa nu fie transparent

5.trebuie sa nu se asemene cu vesmantul necredincioaselor

Persoanele in fata carora se pot descoperii femeiile

Spune Allah Preainaltul in Coranul Cel Sfant:

“Si spune drept credincioaselor sa-si plece privirile lor si sa-si pazeasca rusinea lor si sa nu-si arate gatelile lor afara de ceea ce este pe dinafara si sa-si coboare valurile lor peste piepturile lor.Sa nu-si arate frumusetea lor decat inaintea sotilor lor sau a parintilor lor sau a fiilor lor sau a fiilor sotiilor lor sau a fratilor lor sau a fiilor fratilor lor sau fiilor surorilor lor sau a muierilor lor sau a celora pe care le stapanesc mainilor lor drepte sau a slujitotrilor dintre barbati care nu mai au dorinta sau a copiilor mici care nu stiu ce este goliciunea femeilor.Si sa nu loveasca cu picioarele lor astfel incat sa se afle ce podoabe ascund ele.Si caiti-va cu totii o voi drepcredinciosilor fata de Allah pentru ca voi sa izbanditi.”

Am dori in continuare sa prezentam cateva motive ale refuzarii higeabului dezbatand urmatorul dialog:

-Eu nu sunt de acord cu ideea higeabului(vesmantul islamic)!

-Esti tu,intr-adevar de acord cu ideea Islamului?Tu spui ca nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah si prin acest lucru respecti religia iar cand spui Muhammed(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) este Trimisul lui Allah respecti regulile religiei si ca rezultat accepti Islamul ca religie si esti de acord cu regulile lui.Deci daca accepti Islamul trebuie sa accepti si higeabul pentru ca hicabul reprezinta o obligatie a femeii care nu admite anulare sub nici o forma, indiferent de loc, timp sau imprejurare.

******

-Eu sunt de acord cu purtarea higeabul(vesmantul islamic) dar parintii imi interzic acest lucru.

-Relateaza Profetul Muhammed(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) “Nu trebuie sa te supui celui care-ti porunceste nesupuneree fata de Allah.”

Locul parintilor in ISLAM si in special al mamei este foarte inalt insa nu trebuie sa ne supunem lor in cazul in care cerintele lor se contrapun cu cerintelor Lui Allah.

******

-Eu as vrea sa port higeab dar nu-mi permit sa mi-l cumpar.

-Exista doua situatii:

1.Nu ai situatie materiala.Daca vrei intr-adevar sa porti vesmantul islamic suntem siguri ca musulmanii care au posibilitati te vor ajuta,asa ca nu te deznadajdui si ai rabdare.Si sa fi sigura ca Allah nu-i paraseste pe cei care vor sa aplice legea Lui.

2.Ori minti si nu-ti doresti higeabul in locul hainelor scumpe,mulate,purtate numai pentru a atrage privirea asupra ta.

******

-Vremea este foarte calduroasa,de abia suport hainele cum as suporta higeabul(vesmantul islamic)?

-Draga noastra sora.Satana este cel care te face sa te gandesti la asemenea lucruri,astfel te indeparteaza de poruncile lui Allah.Asadar cauta calea spre calauzire si gandeste-te la focul iadului si la caldura care pretinzi ca e insuportabila.Suntem convinsi ca vei alege higeabul(vesmantul islamic).

******

-Daca as purta higeabul(vesmantul islamic) as putea sa ma casatoresc?Asa ca voi purta higeabul dupa casatorie.

-In acest caz ai putea intalni doua posibilitati:

1.Daca sotul te doreste fara higeab,machiata,purtand scurt,facandu-te dorita de altii acesta este un om care nu cunoaste Islamul,care este fara credinta si care nu te respecta si in acelasi timp te inteparteaza de la calea cea dreapta.Acesta nu te merita,de accea cauta sa te mariti cu un barbat cu frica de Allah.

2.Daca sotul tau este cu credinta si frica de Allah iti va porunceste sa te supui lui Allah si te va indruma spre calauzire.Acesta este un barbat care te merita si care nu te va neindreptatii pentru ca facand aceasta pacatuieste in fata lui Allah.

Dar in schimb daca ai purta higeabul(vesmantul islamic) de la varsta pubertatii nu vei mai ajunge sa cunosti prima posibilitate.Allah sa te ajute sa alegi calea cea mai buna.

******

-Sunt inca mica pentru a purta higeabul(vesmantul Islamic).Asa ca am sa-l port dupa ce am sa mai cresc.

-Am dori sa te intrebam draga sora:Atunci cand ingerul mortii primeste porunca sa-ti ia sufletul crezi c-o sa mai astepte sa mai cresti pentru a ti-l lua?Sau Allah o sa astepte sa porti higeabul(vesmantul islamic) pentru ati lua sufletul?Inchpuie-ti in ce stare ai putea sa fi daca ti s-ar lua sufletul “inainte sa mai cresti”.

Spune Allah Preainaltul in Coranul Cel Sfant:”Barbatii fatarnici si muierile fatarnice sunt ei unul la fel ca altul.Ei poruncesc ceea ce este oprit si opresc de la ceea ce este potrivit si-si strang ei mainele.L-au uitat pe Allah si I-a uitat si El pe ei.Fatarnicii sunt neleguiti.”

“Nu fiti ca aceia care L-au uitat pe Allah si pe care El i-a facut,de aceea sa uite de El insusi!Acestia sunt neleguiti”

******

-Daca port higeab familia,rudele,prietenii ma vor marginaliza.

-Afla, o ,tu,sora,ca purtarea higeabului(vesmantul islamic) aduce binecuvantarea lui Allah iar daca robul lui Allah renunta la ceva numai pentru binecuvantarea lui Allah,Allah il va recompensa cu ceva mult mai mare ca ceea ce a lasat si il va rasplati in final cu Gennetul(Raiul).

******

Va puteti intreba:

De ce a poruncit Allah higeabul(vesmantul islamic)?

Asa cum am spus, Islamul reprezinta calea care conduce catre cele mai inalte trepte ale civilizatiei.Am vrea sa va intrebam caruia dintre surorile casatorite i-ar place ca sotul ei sa se uite,sa savureze frumusetea altei femei,in acelasi timp sa o doreasca mai mult pe alta decat pe sotia lui?Credem ca nici uneia dintre voi nu ar fi de acord cu acest lucru.Iar cea care nu simte nimic in privinta acestui lucru inseamna ca nu are credinta si nu-si apara familia.

Allah a poruncit acest lucru nu pentru a injosi sau pentru a izola femeia ci dimpotriva pentru a proteja onoarea si frumusetea ei.

Islamul priveste femeia ca pe o perla ocrotita de scoica.Da,intr-adevar ea este ca o perla pe care o ocroteste sotul ei si nu ca pe un manechin asezata pe podium etalandu-si frumusetea,unde este privita si poate chiar obtinuta de unii barbati.

Diferenta intre tanara acoperita si cea descoperita este ca diferenta dintre un diamant, care este pus intr-o cutie eleganta pe care nu o priveste decat properietarul si un trandafir aruncat la marginea drumului.

Tanara acoperita care isi aplica religia si isi cunoaste Stapanul-Cel Slavit si Inalt-este protejata de mana raufacatorilor, in timp ce tanara descoperita este ca trandafirul la marginea drumului; nu are cine sa o protejeze, fiind in voia mainilor raufacatorilor si privirilor si batjocoririlor lor, folosindu-se de frumusetea si parfumul ei pe gratis pana cand acest trandafir se ofileste si moare sau i se termina parfumul(tineretea si frumusetea) dupa care este aruncata la marginea drumului unde este presata de calcaile drumetilor.

Asadar dragele noastre surori am dori sa va intrebam in final:

V-ati dori o viata in care sa fiti ocrotite ,ingrijite si respectate sau sa fiti private si dorite de altii si in final parasite? Sa fiti un diamant pretios sau un trandafir la marginea drumului!

O ,Allah,calauzeste-ma pe mine si pe surorile mele,care inca mai umbla descoperite!

O,tu,surioara intoarce-te la Cel care te-a creat !

Si nu te rataci in placerile acestei lumi,caci sunt trecatoare!

Viata nu este decat un popas in drumul calatorului.

Iar omul este asemenea calatorului,care dupa acest popas in aceasta viata,isi va continua drumul mai departe!

La Allah va fi intoarcerea asa ca nu uita acest lucru!

“Doamne,nu ne pedepsi pe noi daca am uitat sau am gresit!Doamne,nu ne impovara pe noi cu grea povara,asa cum I-ai impovarat pe cei dinaintea noastra.Doamne nu ne impovara pe noi cu ceea ce nu putem indura!Si sterge-ne noua greselile noastre si iarta-ne pe noi si fi milostiv cu noi!Tu esti Ocrotitorul nostru,ajuta-ne pe noi sa izbavim”

STATUTUL FEMEII IN ISLAM

Pentru femei Islamul este o binecuvantare speciala. Femeile ocupa un loc foarte important in societatea islamica. Spre deosebire de alte religii ,Islamul pune femeia pe un piedestal cu un statut personal si social respectabil de care nu s-a bucurat niciodata. Importanta ei ca mama si ca sotie a fost aratata clar de Profetul Muhammad(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra lui!) care a spus : “Paradisul se afla sub picioarele mamelor noastre”. Odata,cineva l-a intrebat pe Profet(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui):”Cine merita cea mai buna grija din partea mea?”.Profetul i-a raspuns :”Mama ta (el a repetat aceasta de trei ori) , apoi tatal tau si apoi rudele tale cele mai apropiate”.

In discursul sau de adio de la ‘Arafah , Profetul(pacea si binecuvantarea lui Allah sa fie asupra lui) a spus : “O, oameni buni , sotiile voastre au anumite drepturi asupra voastra si voi aveti anumite drepturi asupra lor.Purtati-va bine si fiti buni cu ele , pentru ca ele sunt partenerele si sprijinul vostru.” Profetul a mai spus : ” Cel mai bun dintre voi este cel mai bun fata de sotia sa “.

Toate aceste relatari demonstreaza clar pozitia importanta acordata femeilor in Islam.Dar mai exista barbati, in special in Vest care mai au indoieli in privinta statutului femeilor in Islam.Pentru acesti oameni femeia musulmana este considerata aproape ca un prizonier intre cei patru pereti ai casei , o non-persoana , ca cineva care nu are drepturi si traieste sub dominatia barbatului.

Aceste notiuni sunt total gresite si se bazeaza mai mult pe ignoranta decat pe cunoasterea Islamului.

Unul din ritualurile tinand de Hajj este o plimbare rapida intre As-Safa si Al-Marmah care este destinata rememorarii intamplarii lui Hajirah (Hagar), mama Profetului Isma’il, care a alergat intre aceste doua dealuri pentru a gasi apa. Aceasta este o alta dovada a importantei date femeii de catre Islam.

Pentru a judeca aceste idei false ale oamenilor din Vest ar fi folositor sa studiem atitudinea fata de femei in diferite societati din trecut.

In timpul civilizatiei romane, de exemplu, femeia era privita ca o sclava. Grecii o considerau un bun care se putea cumpara si vinde. Primii crestini le vedeau pe femei ca pe niste ademenitoare, raspunzatoare de pacatiurea lui Adam.

In India , hindusii, pana curand, o considerau pe femeie mai rea ca moartea, ca serpii sau chiar ca iadul. Viata unei sotii se sfarsea cu viata sotului ei. In trecut, vaduva trebuia sa sara in flacarile rugului funerar al sotului ei mort.

In statul arab preislamic , femeia era considerat o cauza de durere si nefericire , iar fetitele erau cateodata ingropate de vii imediat dupa nastere.Spune Allah Preainaltul in Coranul cel Sfant:”Si cand fetita ingropata de vie va fi intrebata/Pentru ce pacat a fost omorata”( Surat At-Takwir :8-9)

In Franta in 587 CE s-a tinut o adunare pentru a stabili daca femeia poate fi sau nu considerata cu adevarata o fiinta umana! Henri VIII In Anglia le-a interzis femeilor citirea Bibliei, si in Evul Mediu, Biserica Catolica le-a tratat pe femei ca pe cetateni de o clasa inferioara.

In universitatile din Cambridge si Oxford , studentii si studentele nu au avut drepturi egale pana in 1964. Inainte de 1850, femeile nu erau considerate cetateni in Anglia , iar englezoaicele nu aveau nici un fel de drepturi personale pana in 1882.

Daca retinem aceste imagini putem sa tragem concluzia,ca din aceasta pozitie de inferioritate cu care,celelalte religii le tratau pe femei, Islamul a ridicat femeia la o pozitie de influenta si prestigiu in familie si in societate.

Islamul este o religie a bunului simt si se acorda cu fiinta umana. El recunoaste realitatile vietii. Aceasta nu inseamna ca a recunoscut egalitatea femeii cu barbatul in toate privintele. Mai degraba, Islamul le-a definit femeilor indatoririle legate de structura biologica diferita. (2:228)

Allah nu i-a facut pe barbat si pe femeie identici, deci ar fi impotriva naturii sa existe o egalitate totala intre barbat si femeie. Aceasta ar distruge balanta sociala. Societatea n-ar mai prospera, ci ar avea probleme nerezolvate precum casnicii rupte, copii nelegitimi si distrugerea vietii de familie. Aceste probleme sunt deja raspandite in societatile vestice. Fete de scoala insarcinate, cresterea avorturilor, divort si multe alte probleme s-au acumulat datorita unei perspective prea tolerante si a asa numitei libertati a femeilor.

Femeia, această perlă preţioasă

Azi, mai mult ca ieri, din ignoranţă sau din orgoliu, în faţa adevărului, unii atacă Islamul şi îl critică, în timp ce această religie reprezintă prin excelenţă respectarea drepturilor omului din toate zonele lumii şi provenind din toate clasele sociale. Religia islamică este acuzată de unii oameni că ar oprima unele categorii sociale şi că le-ar denigra. Ei pretind că femeia, în general, este considerată inferioară, drepturile ei fiind reduse, chiar inexistente, iar rolul său în societate se pretinde a fi nul. Dincolo de minciuni, ură, ignoranţă, care este statutul real al femeii în Islam şi în Occident? Unde este femeia cu adevărat respectată şi integrată în societate şi unde are ea într-adevăr un rol?

Condiţia femeii în Occident

În Occident, sau mai pe larg spus în ţările neislamice, femeia, se spune, este un cetăţean cu drepturi depline şi egală bărbatului din toate punctele de vedere. Ori această pretinsă egalitate nu a fost dintotdeauna dobândită. Femeia a trebuit să şi-o revendice cu voce tare şi uneori chiar cu preţul vieţii.

În timpul în care hoardele izoltate se găseau în plină luptă pentru existenţă, clanul se vedea pus în situaţia de a se debarasa de orice vlăstar care necesita o îngrijire mai atentă. Fetiţele nou-născute, în primul rând, aveau caracterul de impediment. Se căuta, astfel, să se debaraseze cât mai repde posibil de ele. Nu erau lăsate să trăiască decât un număr mic dintre ele, necesare mai târziu pentru căsătorie şi pentru perpetuare.

În Grecia, fetiţa era asemenea unui obiect care se vindea şi se cumpăra în piaţă, fără ca ea să aibă vreun drept. În Imperiul Roman, bărbatul avea orice drept asupra familiei sale, chiar şi acela de viaţă şi moarte asupra soţiei şi copiilor săi, fără a trebui să dea socoteală Statului. În India, atunci când soţul murea, soţia se sacrifica de bună voie. În zilele noastre, se mulţumeşte să-şi radă părul.

Actualmente se menţine şi se agravează tot mai mult un fapt: prostituţia. Aceasta era nu numai permisă fetelor necăsătorite, ci, în Babilon, la fenicieni, lidieni şi la alte popoare de asemenea, era cerută, obligatorie prin religie.La Babel, capitala puternicului Imperiu Babilonian, era prescris ca orice fată să meargă în pelerinaj la templul zeiţei Mylitta pentru a se prostitua, în onoarea acestei zeiţe, la libera alegere a mulţimii de bărbaţi. Se spune despre Cheops, regele Egiptului, că scotea profit din prostituţia fiicei sale suma de bani necesară construirii unei piramide.

În religia iudaică, femeia este considerată blestemată, căci ea l-ar fi influenţat pe Adam (pacea fie asupra lui!) să păcătuiască. Pe vremea primilor creştini, ea era considerată ca fiind poarta lui Satan.

În Franta, în anul 585, la Conciliul de la Macon, se punea întrebarea dacă femeia putea fi considerată o fiinţă umană şi dacă ea avea suflet. Iar dacă avea, era acela al unei fiinţe umane sau al unui animal? S-a decis, până la urmă, că femeia deţinea un suflet uman însă că ea fusese creată numai ca să-i servească bărbatului.

Occidentul considera chiar că vrăjitoria era legată de natura feminină însăşi şi că orice femeie este o vrăjitoare nativă. Multe femei încep să fie arse pe rug ca vrăjitoare începând cu secolul XV, această practică sfârşindu-se abia în secolul al XVII-lea.

În Franţa anului 1804, în Codul napoleonean stătea scris: «văduva nu are nici un drept asupra succesiunii soţului său decedat şi dacă ea doreşte să se recăsătorească, trebuie să se supună consiliului familiei».

În legile englezeşti, femeia nu a fost considerată cetăţean până în secolul trecut, iar până în anul 1805 soţul avea dreptul de a-şi vinde soţia.

În China, anul calului şi cel al femeii sunt prevestitoare de rău. În mult mai multe comunităţi, femeia cunoştea şi încă mai cunoaşte această soartă, poate chiar una mai rea.

De câteva secole, femeia cunoaşte o înjosire sigură şi nu beneficiază de nicio recunoştinţă, în ciuda rolului său capital în societate. Femeia este umilită, dispreţuită, neglijată, redusă la un obiect al plăcerii şi al procreaţiei. Mulţi oameni vor replica spunând că femeia este, de aici încolo, respectată, că ea face parte integrantă din societate, că dispune de drepturi echivalente cu cele ale bărbatului, că este liberă şi că poate lucra în orice domeniu. Într-adevăr,viziunea lor asupra femeii s-a schimbat, dar în ce sens s-a făcut această schimbare?

Emanciparea femeii

Emanciparea femeii s-a confirmat cu adevărat spre a doua jumătate a secolului al XX-lea, când femeia a început să-şi ceară drepturile, aceleaşi cu cele ale bărbaţilor pe toate planurile, drepturi pe care le-a obţinut încetul cu încetul sau de-a lungul anilor. În mod paralel, influenţată sau nu, se naşte ideea de a-şi lărgi, trăi şi revendica libertatea, independenţa şi de a se detaşa de vechile mentalităţi.

Femeia îşi dobândeşte, deci, libertatea.Astăzi, ea face tot ceea ce doreşte în numele libertăţii şi al egalităţii, dispune de aceleaşi drepturi ca ale bărbaţilor, este cetăţean, femeia există şi face cunoscut acest lucru. Totuşi, această libertate este într-adevăr libertate în adevăratul sens al cuvântului sau mai degrabă libertinaj? La fel ne-am putea întreba dacă emanciparea femeii nu este, în realitate, o expresie frumoasă care disimulează, pentru cel care meditează putin, exploatarea femeii.

Cu siguranţă a avut loc o schimbare în viziunea asupra femeii, dar această schimbare nu s-a făcut tocmai în avantajul ei. În zilele noastre, este suficient să deschidem ochii pentru a vedea că femeia nu mai este respectată aşa cum ar trebui, chiar dacă mulţi sunt cei care vor să arate că ea ar fi. Este adevărat că şi-a dobândit libertatea, însă este vorba de o libertate totală, golită de principii, valori, pudoare şi onoare. Femeia a trecut de la o extremă la alta, de la lipsa lbertăţii la libertatea totală, fără limite, cu fructe aşa de amare!

Mulţi au vrut să facă să pară credibil (şi, din păcate, multe persoane au crezut) că femeia va fi complet egală barbatului din toate punctele de vedere, că va avea aceleaşi drepturi ca el, deşi, în mod curios, anumite inegalităţi între ei încă persistă. Pentru aceştia, a se dezvolta înseamnă a se lipsi de tabuuri. O femeie nu va fi femeie decât dacă nu are reguli de conduită. Este împinsă să se îmbrace într-un mod puţin decent pe stradă, pretinzându-se că acest lucru ar însemna să fii o femeie realizată, în largul său. Se răspândeşte peste tot mixtitatea, ce are ca rezultat expansiunea perversităţii, a problemelor conjugale şi a unor grave probleme în ceea ce priveşte lipsirea femeilor de respect. La fel, înmulţirea relaţiilor înainte de căsătorie dintre un bărbat şi o femeie duce la creşterea numărului de copii ilegitimi. Marea majoritate a avorturilor sunt o consecinţă a acestui fapt. Tot astfel, cazurile de violuri au fost mult mai numeroase, crescând de până la 4-6 ori.

De aici încolo, femeia ajunge să fie considerată un obiect de plăcere trecătoare, de la un bărbat la altul, de care aceştia se debarasează apoi fără a se gândi la viitorul şi la onoarea ei.

Pentru a reuşi în carieră, femeii i se cere adesea să fie «deschisă compromisurilor». Marele savant Ibn Qayyim a spus cu privire la relaţiile mixte femei-bărbaţi:«Fără nicio îndoială,amestecul femeilor cu bărbaţii este originea tuturor relelor şi a tuturor calamităţilor, fiind şi una din cauza celor mai mari pedepse de la Allah (asupra unei comunităţi).» Această amestecare a femeilor cu bărbaţii este cauza multiplicării relaţiilor de adulter, a bolilor şi a numărului de decese cauzate de acestea.

Femeia este, de asmenea, un bun argument pentru a vinde. În fapt, pentru a convinge clientela să cumpere, este de ajuns să aşezi o femeie seducătoare lângă produs. Vedem atâtea fete puse să se dezbrace atunci când se fac reclame, de la mărfuri mărunte până la maşini! Nu există emisiune de televiziune care să nu aibă un intreg grup de domniţe aproape dezbrăcate, gata să râda la tot felul de glume la adresa lor venind din partea publicului de sex masculin, care este, în mod curios, foarte satisfăcut! Femeia posedă adesea posturi ce implică venirea în contact cu clientela, ca secretară, vânzătoare sau casieră, încurajând-o să poarte haine din ce în ce mai impudice în scopul de a atrage mai bine. Dacă nu va face asta, se vor căuta femei mai «docile». Înainte de a fi recunoscută datorită anumitor merite într-o meserie, femeia trebuie în primul rând să fie frumoasă, să arate acest lucru şi să profite de tot şarmul de care dispune.

În realitate, ea nu a dobândit nici o libertate în adevăratul sens al cuvântului, ci mai degrabă şi-a pierdut demnitatea, umanitatea şi prima sa natură. Demult, ea era adesea umilită, însă făcea totuşi parte dintr-o familie. Se căsătorea cu modestie şi poseda un cămin. Umilinţa nu-i era atât de evidentă. Astăzi, rămâne umilită, însă într-un alt fel, fiind redusă la un obiect al fantasmelor sexuale şi a convieţuirii cu un anumit bărbat, ce apoi va uita de ea. Celula familiară este aproape inexistentă, slăbind astfel întreaga societate, căci rolul familiei este primordial. De când cu această pseudo-libertate, viciile n-au făcut altceva decât să se înmulţească. Femeia nu a cunoscut în nici un chip o emancipare în sensul pozitiv, ci cunoaşte, mai degrabă, o exploatare din partea bărbaţilor fără nici un scrupul, profitând de ea pentru a-şi atinge scopurile. Tot astfel, ea nu şi-a obţinut libertatea în sensul moral şi uman al cuvântului. Iar de această aşa-zisă libertate nu profită decât bărbaţii, care sunt liberi să abuzeze unele femei, sub ochii indiferenţi şi complici ai tuturor. Acceptând această situaţie, femeia şi-a pierdut feminitatea, frumuseţea, gingăşia şi distincţia. Cere să fie respectată, în vreme ce le întinde mâna celor nerespectuoşi. Cum poate ea atunci să obţină respectul?

De cealalată parte se află Islamul, religia cea dreaptă, care nu cade în nicio extremă:

«Astfel Noi am făcut din voi o comunitate cumpătată, pentru ca să fiţi martori în legătură cu oamenii şi pentru ca Profetul să fie martor în legătură cu voi.» (Surat Al Baqara,143)

Condiţia femeii în Islam

Dezrobire, ameliorare a situaţiei membrilor unei comunităţi, interzicând injustiţia şi opresiunea, ordonând echitatea şi respectul faţă de aproape, Islamul a dat femeii un loc fără echivalent în nicio altă comunitate. Această religie i-a recunoscut femeii capacităţile şi drepturile în mod necondiţionat, pe toate planurile: social, civil, economic şi personal. Femeia se bucură astfel de capacitatea şi de dreptul de a moşteni, de a da şi de a contracta o datorie, de a dobândi, de a încheia contracte, de a denunţa în justiţie şi de a-şi administra singură bunurile. Ea are dreptul de a-şi alege liberă soţul, de a se recăsători după ce va fi devenit văduvă sau după ce va fi divorţat. Acest ultim drept nu i-a fost recunoscut femeii occidentale decât mult mai târziu.

Printre drepturile femeii asupra bărbatului, putem cita, de exemplu, dota primită la căsătorie, dreptul ei de a-i fi asigurat de către soţ tot ceea ce are nevoie, chiar şi atunci când este bogată, şi dreptul de a trăi în linişte cu soţul ei, după cum ne-a fost relatat hadithul: Mesagerul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel mai bun dintre voi este cel care se poartă cel mai bine cu soţiile sale». (raportat de Hakim şi autentificat de Albany).

Femeia nu este obligată să lucreze, bărbatul fiind cel care trebuie să-i asigure toate cele de trebuinţă. Dacă bărbatul îi refuză acest drept, săvârşeşte un mare păcat. Pe de altă parte, dacă femeia alege să lucreze, banii câştigaţi îi revin numai ei, bărbatul neavând niciun drept asupra lor.

Cât despre suma dublă de bani care îi revine bărbatului la moştenire, aceasta se explică prin obligaţiile excepţionale pe care le are bărbatul, în vreme ce partea revenită femeii este totală, cheltuielile ei pentru copii şi soţ fiind voluntare.

La arabii de dinante de Islam, femeia nu era apreciată mai mult decât în alte popoare şi zone geografice. A da naştere unei fetiţe era, în acea vreme, considerat ca fiind o calamitate, deci pentru a se debarasa de ele, unii le îngropau de vii, aşa cum a fost menţionat în Coran:

«Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, se ascunde de lume din pricina răului  ce i s-a vestit. Să-l ţina el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată! (Surat An Nahl,58-59).

În acele vremuri, femeia nu avea aproape niciun drept. Bărbatul putea să aibă atâtea soţii câte îşi dorea, fără a fi nevoit să răspundă nevoilor vreuneia. Prostituţia şi vagabondajul erau o monedă curentă în Arabia.

De cealaltă parte se află Islamul, care a reglementat anumite obiceiuri păgâne, precum poligamia, pe care a legiferat-o. S-au stabilit pentru poligam condiţii riguroase, astfel încât această practică a scăzut simţitor. Într-adevăr, poligamia trebuie să se adapteze unor exigenţe, printre care echitabilitatea între soţii, cum este menţionat în Coran:

«Dar dacă vă temeţi că nu veţi fi drepţi [cu ele],atunci luaţi una singură». (Surat An Nisa,3)

În Occident, un bărbat care are mai multe amante nu ar trebui considerat poligam? De ce li se reproşează musulmanilor poligamia în vreme ce aceasta este dobândită prin legăturile sfinte ale căsătoriei? În schimb, este admirat bărbatul care îşi schimbă femeile în fiecare săptămână.

Sociologul francez Gustave le Bon a recunoscut acest lucru: «Nu văd de ce poligamia orientalilor să îi fie inferioară aceleia ipocrite a europenilor, în vreme ce văd foarte clar în ce fel poligamia orientalilor îi este superioară aceleia a europenilor.» (Civilizaţia arabilor,pag. 422).
În ceea ce priveşte poligamia Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah asupra lui!), care a fost mereu menţionată în Occident, ea se explică mai ales prin scopuri de ordin politic, care l-au împins pe Mesagerul lui Allah să nu refuze niciodată ofertele tribale. Altfel, cum să justificăm faptul că Profetul s-a căsătorit prima dată cu Khadija, care atinsese vârsta de patruzeci de ani, de vreme ce el era în floarea vârstei? A trăit douăzeci şi cinci de ani cu ea, fără să se gândească vreodată să-şi ia şi o altă soţie.

În majoritatea ţărilor occidentale persistă o problemă, divorţul. Acesta a atins un procent de 60%. Care este semnificaţia acestui fapt? Aceasta arată că structura socială în Occident nu este echilibrată şi că se tinde spre ruperea legăturilor dintre soţi şi distrugerea căsătoriilor. Acest rezultat era lesne de prevăzut: în Occident, frecventările mixte sunt libere în exces, consumul de alcool este foarte răspândit, acestea alături de lipsa pudorii unor femei contribuind la apariţia adulterului. Desigur, şi bărbaţii au partea lor de vină. Este un lucru foarte uşor pentru cei ce nu au teamă de Allah. În toate ţările, următoarea este formula degradării: bărbati, femei, alcool, nuditate, relaţii libere între femei şi bărbaţi, toate acestea având ca urmare distrugerea căsniciilor şi naşterea multor copii ilegitimi ce nu vor fi pe deplin fericiţi nicicând.

Din cauza tuturor acestor cauze Islamul interzice frecventările libere, declară alcoolul prohibit şi recomandă păstrarea castităţii şi a pudorii. Astfel se protejează căsniciile, este diminuat numărul copiilor născuţi din relaţii ilegitime, fiind mult mai fericiţi decât ceilalţi. Sociologul francez Gustave le Bon observă acest fapt: «Situaţia legală a femeii căsătorite, aşa cum este prescris în Coran, este mult mai avantajoasă decât cea a femeii europene».

Odată cu Islamul, femeia şi-a regăsit demnitatea, onoarea şi umanitatea. Ea există cu adevărat, deţine un rol concret şi este indispensabilă societăţii. Femeia în Islam reprezintă lumina, pudoarea, comportamentul frumos, castitatea, puritatea, frumuseţea. Acasă, cu soţul şi copiii ei, aceasta este onorată, iubită, respectată, protejată. Femeia a fost creeată din coasta bărbatului, astfel aceştia fiind inseparabili, completându-se şi depinzând unul de celălalt:

«Ele vă sunt veşmânt vouă, iar voi le sunteţi veşmânt lor». (Surat Al Baqara,187).

Faptul de a avea aceeaşi origine augumentează sentimentul de unitate şi de apropriere printr-o legătură de interdependenţă care nu poate fi sfărâmată. Bărbatul trebuie,aşadar, să aibă grijă de soţia lui ca de propria sa persoană, căci ea este o parte a lui:

«Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.» (Surat Ar Rum,21)

Oricare i-ar fi poziţia, fie ea mamă, soţie, fiică, i-a fost ordonat bărbatului să se comporte frumos cu femeia. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah asupra lui!) a spus: «Cel cu credinţa cea mai perfectă este cel care are cel mai bun comportament. Cei mai buni dintre voi sunt cei mai buni cu soţiile lor.» (raportat de Hakim şi audentificat de Albany).

Bărbatul căsătorit trebuie să-şi iubească soţia, să-i vorbească frumos, să aibă răbdare cu ea atunci când greşeşte, să o înveţe religia.

Dacă divorţează, trebuie să îi asigure o pensie şi să o găzduiască vreme de trei menstruaţii înainte ca ea să se poată recăsători, cum este spus în Coran:

«Lăsaţi-le să locuiască acolo unde locuiţi voi, după mijloacele voastre, şi nu le faceţi nicio daună, ca să le faceţi să trăiască strâmtorate! Iar dacă ele sunt îngreunate, atunci îngrijiţi de ele până nasc şi dacă alăptează [copiii născuţi] de la voi, atunci daţi-le lor simbria lor şi sfătuiţi-vă între voi [în această privinţă], aşa cum se cuvine! Iar dacă aflaţi voi greutăţi, atunci îl va alăpta pe el alta.» (Surat At Talaq,6).

Dacă are fiice, bărbatul trebuie să le înveţe religia, să le educe aşa cum trebuie, să nu le oprime, şi ele vor fi pentru el o poartă în Paradis cum este spus în hadithul următor: «Cel care are o fiică,să nu o împovăreze, să nu o rănească şi să nu facă diferenţieri între ea şi fiul său: Allah îl va face să intre în Paradis.» Se relatează, de asemenea: «Cel care educă două fete până când ele ating pubertatea, el şi cu mine vom reînvia în Ziua Judecăţii aşa (şi şi-a apropiat două degete).
(raportat de Muslim).

Dacă bărbatul are mama, el trebuie să
fie cel mai bun cu ea, căci aceasta l-a purtat timp de nouă luni. Ea şi-a sacrificat timpul şi viaţa pentru a se ocupa de el. Se spune în Coran:

«Noi i-am poruncit omului să arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi până la înţărcarea lui sunt treizeci de luni.» (Surat Al ‘Ahqaf)

Stă scris, de asemenea:

«Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri.» (Surat Al ‘Isra)

Chiar dacă această femeie îi este străină, bărbatul trebuie să se poarte frumos cu ea. Să o ajute face parte din Islam şi a fi nedrept faţă de ea reprezintă un mare păcat. Femeia este un stâlp al societăţii, a cărei bună funcţionare depinde de ea. Dacă femeia greşeşte, întreaga comunitate va suferi.

În timp ce în Islam, începând cu primele decenii ale erei hegiriene, femeia a putut  să se impună prin larga şi eficacea participare alături de bărbat, în viaţa socială şi culturală, în celelalte părţi ale lumii acest lucru a fost obţinut cu greu de către femei şi mult mai târziu. Aişa avea o puternică erudiţie, care în mai puţin de douăzeci de ani a făcut din ea una dintre cele mai strălucitoare figuri ale epocii. Marii companioni ai Profetului veneau să o consulte în probleme juridice, istorice, literare şi medicale. Ea face parte, de altfel, dintre cei care au raportat cele mai multe hadithuri.

Profetul (pacea si binecuvântarea lui Allah asupra lui!) le încuraja pe femei să înveţe, spunând: «A căuta ştiinţa este o datorie pentru fiecare musulman.» Acest hadith desemnează deopotrivă pe bărbat şi pe femeie. O femeie a venit la Profet şi a spus: «O,trimis al lui Allah! Bărbaţii ţi-au acaparat tot timpul, consacră-ne un timp pentru a putea veni la tine pentru a ne învaţa ceea ce Allah te-a învăţat». În zilele stabilite, Profetul le învăţa ceea ce Allah îl invăţase mai înainte.

De aici încolo, numărul femeilor care au studiat a crescut tot mai mult. Ibn Hajar, unul dintre cei mai importanţi imami ai Islamului, citează în operele sale biografice mai mult de o mie de femei printre care figurează juriste şi femei savant.

La Allah, femeia nu este sub nicio formă inferioară bărbatului în ceea ce priveşte drepturile sale. Fiecare dispune de un rol propriu, care implică drepturi şi responsabilităţi. O persoană nu îi este superioară unei alteia decât prin pioşenie, nu prin origine, bogăţii, aşa cum Allah ne spune în Coran:

«Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi.» (Surat Al Hujurat,13)

În final, ne putem da seama că femeia nu este asuprită în Islam. Şi cei care afirmă acest lucru sunt ori duşmani ai Islamului, folosindu-se de minciuni pentru a-i îndepărta pe oameni, fie sunt ignoranţi care urmează orbeşte tot ceea ce se spune, fără să se ostenească să verifice informaţiile primite.
Pe de altă parte, deşi Islamul ne impune comportamentul cuviincios, unii musulmani nu acţionează aşa cum ar trebui. Deşi Islamul nu acceptă atitudinea lor, greşelile lor contribuie la formarea unei păreri greşite asupra acestei religii şi îi îndepărtează pe oameni. Profetul este cea mai bună dintre creaturi şi un exemplu pentru noi toţi. El a avut un comportament inegalabil faţă de soţiile sale: era blând şi milos cu ele, le cerea sfatul, le ajuta în treburile casnice, nu ridica vocea la ele şi nu le lovea.

«Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă» (Surat Al ‘Ahzab)

Nu există decât un Islam. El se bazează pe Coran şi Sunna (tradiţia Profetului) şi nu pe oameni. Altfel ar fi existat atâtea Islamuri câţi oameni sunt pe pământ căci fiecare ar fi interpretat în felul său propriu. Cunoscând cu adevărat Islamul, vom cunoaşte adevăraţii musulmani şi vom evita astfel prejudecăţile.

Femeia este o perlă preţioasă, deci trebuie protejată. Ea este o comoară de o valoare inestimabilă, acesta fiind motivul pentru care Allah i-a cerut să-şi acopere trupul. Scrie în Coran:«O,Profetule! Spune soaţelor tale şi copilelor tale şi femeilor drepcredincioşilor să se învelească în jilbaburile lor, căci astfel vor fi mai bine distinse să fie cunoscute şi să nu li se pricinuiască necazuri. Allah este Iertător, Îndurător!» (Surat Al ‘Ahzab,59)

«Şedeţi în casele voastre şi nu vă arătaţi [nurii] aşa cum se arătau în vremea Jahiliyyei de mai înainte!» (Surat Al ‘Ahzab,33).

Allah le-a sfătuit pe soţiile Profetului să stea în casele lor şi această cerinţă este valabilă pentru toate femeile credincioase. Dar asta nu înseamnă că femeile trebuie să devina prizoniere la ele acasă întreaga zi. În orice lucru, există o cale de mijloc care este cea mai potrivită. Profetul nu-şi închidea soţiile în casă, aşa cum se pretinde! Din contră, el le-a permis să iasă atunci când aveau ceva de făcut, dar şi pentru a-şi vizita rudele şi prietenele, pe cei bolnavi. Le-a permis de asemenea să meargă la moschee, spunând: «Nu le împiedicaţi pe femei să meargă la moschee». (relatat de Ahmad şi Abu Dawud).Mai mult chiar, Profetului îi plăcea compania soţiei sale atunci când era invitat undeva şi refuza invitaţia daca soţia sa nu era invitată de asemenea. După Anas, se povesteşte că Profetul (sallaAllahou alayhi wa salam) avea un vecin persan care pregătea nişte bucate delicioase. Acesta a pregătit într-o zi masa pentru Profet şi l-a invitat. Profetul l-a întrebat: Şi soţia mea? (referindu-se la Aisha, radhia Allahu anha). Vecinul îi răspunse: Nu (nu o invit). Atunci Profetul spuse: Atunci refuz invitaţia. Vecinul îi făcu din nou o invitaţie Profetului şi din nou acesta întrebă: Şi soţia mea? Bărbatul, după trei întrebări consecutive, răspunse: Sunt de acord. Profetul şi Aisha s-au îmbăiat şi au mers în linişte până acasă la cel care îi invitase. (relatat de Muslim).Adevărata definiţie a femeii, a libertăţii şi a respectului se găseşte în Islam. Numai urmând Islamul femeia va cunoaşte respectul în adevăratul sens al cuvântului atât aici,  cât şi în Viaţa de Apoi. Profetul (sallaAllahou alayhi wa salam) a spus: «Dacă femeia se roagă de cinci ori pe zi, posteşte în luna Ramadan, îşi păstrează castitatea şi îşi ascultă soţul, va intra în Rai pe poarta pe care va dori.» (raportat de Ibn Hibbane).Condusă de mentalitatea care pretinde că vrea emanciparea femeii, aceasta este, de fapt, defavorizată. Femeia devine astfel victima unei societăţi nepăsătoare, fără să-şi dea măcar seama. Islamul i-a dat femeii o valoare foarte mare, respect şi i-a asigurat drepturi fără echivalent.Comportându-ne cu femeia aşa cum o cere Occidentul, ar însemna să răspândim haosul şi imoralitatea, acestea devenind obişnuite, aşa cum arată situaţia actuala pe glob. Comportându-ne însă cu femeia aşa cum cere Islamul, adică aşa cum cere Creatorul nostru, vom reda societăţii armonia şi fericirea.

INTREBARI SI RASPUNSURI DESPRE MENSTRUATIE

În numele lui Allah, Cel Îndurător, Cel Milostiv

Lauda lui Allah Preaînaltul şi pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra trimisului Muhammed, fiul lui Abdullah şi asupra familiei sale, asupra companionilor şi asupra celor care îi urmează exemplul până în Ziua Judecăţii.

Soră musulmană, având în vedere numărul mare de întrebări care sunt puse învăţaţilor în legătură cu actele de adorare (ibadet) în perioada menstruaţiei, am fost nevoiţi să adunăm acele întrebări care se repetă, mai tot timpul, şi să răspundem la ele fără a intra în prea multe amănunte, ci cât mai pe scurt ca acestea să fie cât mai bune întelese şi cât mai la îndemână. Şi toate aceastea pentru importanţa jurisprudenţei în credinţa lui Allah şi pentru ca tu să poţi să-L adori pe Creatorul tău cu cunoaştere şi învăţătură.

Pacea şi binecuvântarea fie asupra trimisului lui Allah, Muhammed, asupra familiei sale şi asupra companionilor săi.

Editorul

REGLEMENTARI ÎN LEGĂTURĂ CU MENSTRUAŢIA CE IMPLICĂ ÎNDEPLINIREA RUGĂCIUNII ŞI A POSTULUI

Întrebarea nr.1: Dacă menstruaţia s-a sfârşit şi femeia s-a purificat imediat după rugăciunea de dimineaţă, poate să ţină post în acea zi? Se consideră acea zi precum că a ţinut post sau trebuie s-o recupereze?

Răspunsul: Există două puncte de vedere în cazul în care femeia s-a purificat imediat după răsăritul soarelui.

Prima afirmaţie. Acea zi trebuie să continue să o postească dar nu se socoteşte ca fiind postită, ci trebuie să o recupereze, aceasta fiind cea mai cunoscuta din jurisprudenţa şcolii lui Ahmed ibn Hanbeli, Allah să-l miluiască.

A doua afirmaţie. În acea zi nu trebuie să postească, căci postul nu este corect, pentru ca la începutul zilei (înainte de răsăritul soarelui) nu a ţinut post fiind în perioada menstruaţiei (purificându-se abia după răsăritul soarelui). Iar dacă nu a fost corect, abstinenţa de la mâncare şi băutură nu are nici un folos. Iar în acest timp îi este interzis să ţină post şi nu este considerat pentru ea deoarece nu a ţinut post de la începutul zilei, fiindu-i interzis. Postul pe care îl ştim cu toţi constă în abţinerea de la mâncare şi băutură – întru adorarea lui Allah Preaînaltul – de la începutul timpului rugăciunii de dimineaţă (răsăritul zorilor) până la apusul soarelui. Acest verdict este mai puternic decât primul, insa în ambele verdicte este obligatorie recuperarea acelei zile de post.

Î.nr.2: În cazul în care s-a “purificat” şi s-a îmbăiat după rugăciunea de dimineaţă şi-a îndeplinit rugăciunea şi a ţinut post, acea zi mai trebuie să-o recupereze?

Răspunsul: Dacă menstruaţia s-a sfârşit şi s-a “purificat”, înainte de rugăciunea de dimineaţă (răsăritul zorilor), chiar şi cu un minut înainte, fiind constientă de acest lucru, în timpul Ramadanului trebuie să postească; postul acelei zile fiind corect, nefiind necesar să recupereze acea zi deoarece a postit fiind “pură”, chiar dacă s-a spălat după intrarea timpului pentru rugăciunea de dimineaţă (răsăritul zorilor). Acelaşi verdict se da şi în cazul bărbatului care, la răsăritul soarelui, nu are gusl din orice motiv (în urma relaţiilor conjugale sau ejaculărilor care au avut loc în timpul somnului) şi care se îmbăiază după rugăciunea de dimineaţă (răsăritul zorilor). Postul acestuia este considerat corect. Cu această ocazie vreau să atrag atenţia asupra altei probleme legate de femei, care dacă menstruaţia le-a venit după ce a postit şi şi-a deschis postul, unele dintre acestea cred că postul nu este valabil. Acest lucru neavând nici o argumentaţie, căci chiar dacă menstruaţia i-ar veni după apusul soarelui, chiar şi cu o secundă, postul ei este complet şi corect.

Î.nr.3. Lăuza, dacă a ieşit din lăuzie înainte de patruzeci de zile trebuie să ţină post şi să îndeplinească rugăciunea?

Răspunsul: Da, lăuza dacă a ieşit din lăuzie înainte de patruzeci de zile trebuie să ţină post, daca este în luna Ramadan, trebuie să-şi îndeplinească rugăciunile zilnice, iar soţului ei îi este permis să întreţină relaţii sexuale cu ea, dat fiind faptul că este “pură” neexistând nimic care să o oprească de la a posti, a-şi îndeplini rugăciunile ori de la a întreţine relaţii sexuale cu soţul ei.

Î.nr.4. Dacă, de obicei, menstruaţia ţine şapte sau opt zile, apoi s-a prelungit, o dată sau de două ori, care este verdictul în acest caz?

Răspunsul: În cazul în care menstruaţia dura şapte sau opt zile, apoi s-a prelungit devenind nouă, zece sau unsprezece zile, nu îndeplineşte rugăciunea până ce nu se purifică, deoarece Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) nu a desemnat o perioadă anume pentru menstruaţie. Allah Preînaltul a spus: “Te întrebă despre (împreunarea) cu femeile în timpul menstruaţiei. Spune: <Acesta este un rău>”.(Baqara:222) Acest sânge dacă continuă, femeia este în aceeaşi situaţie (menstruaţie) până ce se purifica şi se îmbăiază. Luna următoare dacă ţine mai puţin decât luna precedentă, se îmbăiază şi îşi îndeplineşte rugăciunea.

Pe scurt, femeia care este în timpul menstruaţiei nu îndeplineşte rugăciunea decât după ce s-a îmbăiat, chiar dacă această perioadă corespunde sau nu corespunde cu perioada obişnuită, fiind mai lungă sau mai scurtă.

Î.nr.5. Femeia care este lăuză, timp de patruzeci de zile fără să îndeplinească rugăciunea şi fără să ţină post sau este în funcţie de cât ţine sângele, iar când se opreşte ţine post şi împlineşte rugăciunea după îmbăiere iar când revine le întrerupe? Şi care este perioada minimă pentru lăuzie?

Răspunsul: Lăuzia nu are o perioadă bine determinată. Atât timp cât sângele continuă, nu îndeplineşte rugăciunea, nu posteşte şi nici nu întreţine relaţii sexuale cu soţul ei. Iar dacă vede că s-a purificat, chiar şi după zece sau cinci zile, îndeplineşte rugăciunea, posteşte şi întreţine relaţii sexuale cu soţul ei. Concluzia este că lăuzia este ceva perceptibil, reglementările Islamului avand legatura cu existenţa sau inexistenţa acesteia (lauziei); daca exista se aplica acele reglementari, iar daca nu exista nu mai sunt interdicţii. În cazul în care lăuzia a depăşit şaizeci de zile este considerată mustehada (continuarea scurgerii de sange care are loc in afara perioadei de menstruatie, in cazul careia nu se aplica reglementarile menstruatiei). În această situaţie consideră zilele următoare, zile de menstruaţie în funcţie de câte erau înainte şi apoi poate împlini tot ceea ce îi era oprit.

Î.nr.6. Dacă în timpul zilei, în luna Ramadan, au curs câteva picături de sânge, acest lucru continuând de-a lungul acestei luni şi ea posteşte, postul ei este corect?

Răspunsul: Da, postul ei este corect, picăturile acestea nefiind semnificative, ele provenind din vene. Se relatează că Ali ibn Abu Talib (Allah sa fie multumit de el!) a zis: “Aceste picături care se aseamănă cu cele din nas, nu sunt considerate menstruaţie.”

Î.nr.7. Dacă perioada de menstruaţie sau lăuzie s-a terminat înainte de răsăritul soarelui, dar s-a îmbăiat după aceea, postul este corect?

Răspunsul: Da, postul este corect. Dacă menstruaţia s-a sfârşit înainte de a începe postul şi nu s-a îmbăiat decât după răsăritul soarelui, ea îşi poate continua postul, fiind considerat corect. Acest verdict este valabil şi în cazul lăuzei, pentru că se consideră că face parte dintre cele care pot posti, dar şi în cazul celui care se scoală din somn şi nu este “pur” (dacă a întreţinut relaţii sexuale sau în urma viselor erotice). Postul acestora este corect, în conformitate cu spusele lui Allah Preaînaltul: “Acum împreunaţi-vă cu ele şi căutaţi să pliniţi ceea ce v-a prescris Allah! Mâncaţi şi beţi până când puteţi să deosebiţi firul alb de firul negru, la revărsatul zorilor.” Allah Preînaltul dacă a permis împreunarea până la începutul postului implică că îmbăierea să fie după începerea postului. De asemeni există şi relatarea de la Aişa precum că “Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) începea postul după ce se împreunase cu soţia” (adică nu se îmbăia decât după începutul postului).

Î.nr.8. Femeia care a simţit că trebuie să-i vina menstruaţia fără însă să iasă ceva înainte de apusul soarelui, ori a simţit durerea specifica menstruaţiei; postul ei este corect sau trebuie să recupereze aceea zi?

Răspunsul: Dacă femeia, care nu este în perioada mentruaţiei, a simţit menstruaţia însă fără să se întample ceva decât după apusul soarelui sau a simţit durerea menstruaţiei şi nu s-a întâmplat ceva decât după apus şi a postit acea zi, postul ei în acea zi este valabil şi nu trebuie recuperat, in cazul in care era obligatoriu (fard), iar în cazul în care era nafile (opţional) este demnă de a fi răsplătită (sawab).

Î.nr.9. Femeia dacă a văzut sânge însă nu este sigură că este sânge menstrual, care este verdictul în cazul postului ei în acea zi?

Răspunsul: Postul ei este corect deoarece nu se consideră menstruaţie până ce nu este sigură că este sânge menstrual.

Î.nr.10. Se întâmplă ca, câteodată, să existe urme de sânge sau să curgă câteva picături în diferite ore ale zilei, câteodată în timpul menstruaţiei fără să vină menstruaţia propriu-zisă, iar câteodată în afara perioadei menstruaţiei. Care este verdictul în privinţa celei care ţine post în aceste două situaţii?

Răspunsul: Dacă aceste picături sunt în zilele de menstruaţie obişnuite iar ea le consideră din menstruaţie, acestea sunt considerate drept menstruaţie.

Î.nr.11. Lăuzele şi cele care sunt în perioda ciclului menstrual pot sa bea şi să mănânce în timpul zilei, în timpul Ramadanului?

Răspunsul: Da, ele pot să bea şi să mănânce, în timpul zilei, în timpul Ramadanului, însă este mai indicat ca acest lucru să fie pe ascuns dacă, în casă, sunt copii deoarece acest lucru le induce dubii.

Î.nr.12. În cazul în care lăuzia sau menstruaţia s-a sfârşit în timpul rugăciunii de după amiază (zuhr), cea care se afla în această situaţie trebuie să îndeplinească şi rugăciunea de prânz (asr), sau trebuie să îndeplinească doar rugăciunea de după amiază?

Răspunsul: Verdictul, în acest caz, este că nu trebuie să îndeplinească decât rugăciunea de după amiază, neexistând argumente pentru obligativitatea rugăciunii de prânz. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Cine face un rekeat din rugăciunea de după amiază înainte să apună soarele, a îndeplinit rugăciunea de după amiază”, şi nu a pomenit nimic de rugăciunea de prânz. Iar dacă rugăciunea de amiază ar fi fost obligatorie, ne-ar fi spus-o Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!). Femeia, a cărei menstruaţie a început după rugăciunea de prânz, nu trebuie să recupereze decât această rugăciune, fără rugăcinea de după amiază, cu toate că rugăciunea de amiază se poate uni cu cea de după amiază. În funcţie de aceasta, verdictul final este că nu trebuie să îndeplinească decât rugăciunea de după amiază. Acelaşi verdict se dă şi în cazul în care lăuza sau cea care a fost în perioada menstruaţiei se curăţă înaintea sfârşirii timpului rugăciunii de noapte (isha), netrebuind să îndeplinească decât rugăciunea de noapte fără rugăciunea de seară (maghrib).

Î.nr.13. În cazul femei care avortează, există 2 cazuri: situaţia în care avortează înainte de formarea fătului sau situaţia în care avortează după formarea fătului. Care este verdictul postului ei în ziua în care avortează şi a zilelor în care îi curge sânge?

Răspunsul: In cazul în care avortează înainte ca fătul să se formeze, sângele nu este sânge de lăuzie iar femeia poate posti şi îşi poate îndeplini rugăciunile, postul ei fiind corect. Iar în cazul în care avortează după ce fătul s-a format, sângele este sânge de lăuzie, fiindu-i interzis să ţină post şi să-şi îndeplinească rugăciunile. Diferenţierea în această situaţie este în funcţie de formarea fătului, daca el este format, sângele este sânge de lăuzie şi femeii i se interzic postul şi rugăciunea, iar dacă nu este format, sângele nu este cel de lăuzie şi nu-i sunt interzise postul şi rugăciunea.

Î.nr.14. Femeii însărcinate caruia îi curge sânge în timpul Ramadanului îi influenţează postul?

Răspunsul: Femeia dacă vede sânge menstrual, postul ei nu ii este considerat. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Femeia care este în perioada menstruaţiei nu îndeplineşte rugăciunea şi nici nu posteşte.” De aceea, sângele menstrual şi lăuzia sunt cele care strică postul. Dacă curgerea sângelui în situaţia femeii însărcinate, în timpul Ramadanului, este în perioada menstruală i se strică postul asemenea femeii neînsăcinate. Iar dacă nu este în perioada menstruală nu îi strică. Menstruaţia care o au cele însărcinate este menstruaţie care nu s-a întrerupt de când este însărcinată, având loc în perioadele obişnuite, este considerată drept menstruaţie şi se aplică aceleşi reglementări ca în cazul menstruaţiei normale. Dar dacă s-a întrerupt apoi a văzut din nou sânge acesta este cel obişnuit şi care nu-i influenţează postul, deoarece nu este menstruaţie.

Î.nr.15. Dacă în zilele obişnuite din lună (zilele de menstruaţie) vede sânge iar în ziua următoare nu mai vede sânge toată ziua, ce trebuie să facă?

Răspunsul: Este clar că această pauză sau uscăciune care a avut loc în zilele menstruaţiei din lună face parte din menstruaţie. Unii învăţaţi au spus că, în cazul în care vede într-o zi sânge iar în alta nu, ziua în care vede este considerată ca făcând parte din zilele de menstruaţie iar ziua în care nu vede nu este considerată dintre zilele de menstruaţie, până la cinsprezece zile iar după aceasta se consideră istihada (hemoragie). Aceasta fiind părerea cea mai cunoscută din jurisprudenţa şcolii Hanbali.

Î.nr.16. Dacă, în ultimele zile din perioada menstruală, înainte de a se curăţa, femeia nu vede urme de sânge, poate să postească acele zile chiar dacă nu a văzut semnul de sfârşit (nu s-a curatat)?

Răspunsul: În cazul în care nu este obişnuită să vadă semnul de sfârşit, precum se întâmplă cu unele femei, poate să postească. Iar în cazul în care este obişnuită să vadă semnul de sfârşit, nu posteşte până ce nu vede semnul de sfârşit (lichidul alb) şi se curăţă.

Î.nr.17. Care este verdictul în cazul recitării Qur’an-ului din el sau din memorie de către lăuze sau cele care sunt în perioada menstruală, în situaţii extreme aşa cum sunt elevele, studentele sau profesoarele?

Răspunsul: Nu este păcat ca femeia lăuză sau cea care este în perioada menstuaţiei să recite din Qur’an, dacă este necesar, ca în cazul profesoarei sau elevei care citeşte lecţiile pe care obişnuia să le citească. Însă dacă recitarea se face ca o faptă de adorare este mai bine să se abţină deoarece majoritatea învăţaţilor sunt de părere că lăuzei sau celei care se afla în perioada menstuaţiei, nu îi este permis să recite din Qur’an.

Î.nr.18. Este obligatoriu ca cea care se curăţă după perioada de menstruaţie să-şi schimbe hainele, ştiind că sângele sau alte impurităţi nu i-au atins hainele?

Răspunsul: Nu, nu trebuie, deoarece menstruaţia nu îi murdareşte hainele şi corpul, ci numai ce este atins de sânge. De aceea, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a spus femeilor că dacă sângele menstrual le atinge hainele să le spele şi să îndeplinească rugăciunea în ele.

Î.nr.19. Ce trebuie să facă o femeie care a avut de recuperat şapte zile din luna de Ramadan din cauza lăuziei şi nu le-a recuperat până la Ramadanul următor, iar din Ramadanul următor i-au mai rămas şapte zile pentru că a trebuit să alăpteze şi pe care nu le-a recuperat din cauza bolii. Ce ar trebui să facă acum, când se aproprie cel de-al treilea Ramadan?

Răspunsul: Dacă această femeie a nu putut posti din cauza unei boli va recupera zilele nepostite când va putea, chiar dacă a trecut un an şi a venit o altă lună de Ramadan, date fiind aceste circumstanţe. Iar dacă nu posteste din alte motive nu îi este permis să întârzie recuperare zilelor de post până anul următor. Aişa (Allah Preaînaltul să fie mulţumit de ea!) a spus: “Aveam de recuperat zile de post şi nu puteam face acest lucru decât în Şaban (luna anterioară lunii Ramadan).” În conformitate cu această relatare, această femeie trebuie ca să se gândească la propria situaţie, iar dacă nu are o motivaţie, este păcătoasă şi trebuie să se căiască şi să se grăbească să îşi recupereze zilele nepostite, iar de are o motivaţie, nu este nici un păcat chiar dacă întârzie un an sau doi.

Î.nr.20. Ce trebuie să facă acele femei care au de recuperat zile de post din anul trecut şi se întâmplă să vină Ramadanul următor fără ca ele să-şi fi recuperat acele zile?

Răspunsul: Trebuie ca acestea să se căiască pentru faptele lor, pentru că nu-i este permis celui care are de recuperat zile de post să întârzie recuperarea acestora până la Ramadanul următor fără o motivaţie. Deoarece Aişa (Allah Preaînaltul să fie mulţumit de ea!) a spus: “Aveam de recuperat zile de post şi nu puteam face acest lucru decât în Şaban (luna anterioară lunii Ramadan).” Iar cine se află în această situaţie să se căiască lui Allah Preaînaltul pentru această faptă şi să recupereze acele zile care le-a lăsat după cel de-al doilea Ramadan.

Î.nr.21. În cazul în care menstruaţia a început după ce a intrat timpul rugăciunii de prânz cu o oră, iar ea nu şi-a îndeplinit rugăciunea, trebuie ca rugăciunea să fie recuperată?

Răspunsul: Învăţaţii au două păreri în această situaţie. Unii dintre ei susţin că nu trebuie să recupereze aceea rugăciune dat fiind faptul că nu a greşit şi nu a păcătuit pentru că îi este permis să întârzie îndeplinirea rugăciunii până la sfârşitul timpului acesteia. Ceilalţi susţin că trebuie să o recupereze, în conformitate cu spusele Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): “Cine a prins un rekeat din rugăciune, a prins rugăciunea.” Iar pentru siguranţă, se recomandă să recupereze acea rugăciune, dat fiind faptul că nu este o greutate în recuperarea unei singure rugăciuni.

Î.nr.22. Dacă femeia însărcinată vede sânge înainte de a naşte cu o zi sau două renunţă la rugăciune şi la post din această cauză?

Răspunsul: Femeia dacă vede sânge înainte de a naşte cu o zi sau două, renunţă să îndeplinească rugăciunea şi la post, dacă are dureri, pentru că acest sânge este de lăuzie, iar pentru acest fapt renunţă la rugăciune şi la post. Iar de nu are dureri este sânge care nu se ia în considerare, şi în acest caz nu poate fi oprită de la rugăciune şi nici de la post.

Î.nr.23. Care este verdictul în privinţa utilizarii pastilelor care opresc menstruaţia cu scopul de a ţine tot postul?

Răspunsul: Eu avertizez asupra utilizării acestor pastile, deoarece acestea au efecte negative, grave, confirmate de către medici. Allah Preaînaltul a scris femeii menstruaţia, aşa că trebuie să se conformeze şi să nu încerce să-o oprească. Deci să postească când nu există nici o piedică, iar când există această piedică, să nu postească, acceptând ceea ce i-a fost prescris de către Allah Preaînaltul.

Î.nr.24. Care este verdictul în cazul femei care, după două luni de la căsătorie şi după ce i s-a terminat perioada de menstruaţie, a început să vadă unele picături mici de sânge, poate să postească sau nu?

Răspunsul: Problemele femeilor în ceea ce priveste menstruaţia şi căsătoria sunt foarte vaste şi aceasta din cauza utilizării pastilelor anticoncepţionale şi a celor care opresc menstruaţia. Este adevărat că aceste probleme au existat şi pe vremea Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi chiar de când există femeile, însă înmulţirea acestor probleme îl uimesc pe cel care încercă să le găsească o rezolvare în ultima vreme. Regula generală este că dacă femeii i s-a sfârşit menstruaţia şi s-a curăţat, fiind sigură de acest lucru, adică la sfârşitul menstruaţiei a apărut acea pată albă, ştiută de femei, urmată de un lichid de culoarea gălbuie sau maronie îi este permis postul, rugăciunea şi relaţiile sexuale cu soţul. Ummu Atiya a spus: “Nu luam în considerare culoarea gălbuie şi maronie .” În funcţie de cele relatate spunem că: toate cele care au loc dupa purificarea sigura nu dăunează femeii şi nu o împiedică pe aceasta să îşi facă rugăciunea sau să ţină post sau să aibă relaţii sexuale cu soţul ei, însă nu trebuie să se grăbească până ce nu se purifică, pentru că unele femei, imediat după ce nu le mai curge nimic se îmbăiază înainte să vadă sfârşitul menstruaţiei. De aceea trimiteau la Aişa (Allah fie mulţumit de ea) o bucată de bumbac cu sânge, iar ea le spunea să nu se grăbească până ce nu văd pata albă.

Î.nr.25. Unor femei sângele continua sa le curga şi cateodata se intampla sa se intrerupa o zi sau două. Care este verdictul în acest caz, cu privire la post, rugăciune şi celalalte acte de adorare?

Răspunsul: Este cunoscut că unii învăţaţi susţin că în cazul în care a trecut menstruaţia, femeia se poate îmbăia şi poate posti şi îndeplini rugăciunea iar ceea ce vede după două ori trei zile nu mai este considerată menstruaţie dat fiind faptul că ei consideră perioada minimă între două menstruaţii ca fiind de treisprezece zile. Alţi învăţaţi au spus că atunci când vede sânge este menstruaţie iar când acesta nu mai continuă nu este în perioada menstruaţiei, chiar dacă între cele două menstruaţii nu sunt treisprezece zile.

Î.nr.26. Care situaţie este considerată mai bună: cazul în care femeia îşi face rugăciunea de noapte, în luna Ramadan, acasă sau cea care îşi îndeplineşte rugăciune la moscheea, dat fiind faptul că acolo se fac şi lectii şi alte lucru asemănătoare. Care este îndrumarea pentru femeile care îndeplinesc rugăciunea la moscheie?

Răspunsul: Este mai bine să îndeplinească rugăciunea acasă, dat fiind cunoscută relatarea Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): “Iar casele lor sunt mai bune pentru ele.” De asemenea ieşirea femeilor din casă atrage după sine ispite în cele mai multe din cazuri, de aceea, rămânerea ei în casă fiind mai bine pentru ea decât să iasă pentru rugăciunea în moscheie, iar lecţiile şi povestirile le poate asculta prin intermediul casetelor. Îndrumarea mea pentru cele care îndeplinesc rugăciunea în moscheie este să iasă din casă fără să-şi arate frumuseţea şi să fie neparfumate.

Î.nr.27. Care este verdictul în cazul gustării mâncării de către femeia care posteşte în luna Ramadan?

Răspunsul: Nu e nici o problemă, dat fiind faptul că acest lucru este necesar, însă trebuie să scuipe ceea ce a gustat şi să fie atentă.

Î.nr.28. Îi este permis unei femei gravide în primele luni de sarcină, care a avortat din cauza unei hemoragii puternice, cauzată de un accident, să întrerupă postul sau trebuie să-l continue, iar dacă a întrerupt postul a păcătuit?

Răspunsul: Femeia însărcinată nu are menstruaţie, aşa cum a zis Imamul Ahmed, căci femeile ştiu că sunt însărcinate prin oprirea menstruaţiei. Iar menstruaţia, precum au zis oamenii de ştiinţă, este o creaţie de-a lui Allah Preaînaltul pentru hrănirea fătului in burta mamei, iar atunci când se formeaza fătul, menstruaţia se opreşte. Dar unele femei continuă să aibă menstruaţia aşa cum avea şi înaintea sarcinii, fără să fie influenţată de sarcină. În această situaţie se aplică reglementările ca în cazul perioadei de menstruaţie. Sângele ce se scurge din femeia însărcinată este de două feluri: unul este categorisit ca fiind menstrual acesta fiind cel care a continuat, cu regularitate, ca înaintea sarcinii, nefiind influenţat de aceasta şi cel de-al doilea care este cel întâmplător cauzat în urma unui accident sau ridicării unui lucru mai greu sau a unei căzături sau unui fapt asemănător, acest sânge nefiind considerat menstruaţie, provenind din venă, deci nu o opreşte să îndeplinească rugăciunea şi nici să postească. Însă, dacă accidentul împlică avortarea fătului există doua cazuri, în opinia marilor învăţaţi:dacă fătului s-a format, sângerarea este considerată lauzie şi deci nu îndeplineşte rugăciunea, nu posteşte şi nu are relaţii cu soţul ei, până ce nu se sfârşeşte lăuzia şi se purifică, iar dacă nu i s-au evidenţiat formele fătului, atunci când a avortat, ea nu este considerată lăuză, acest fapt neîmpiedicând-o să îndeplinească rugăciunea ori să postescă.

Învăţaţii au zis că perioada cea mai scurtă în care se pot evidenţia formele fătului este de optzeci şi una de zile. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), cel care spune adevărul şi i se dă crezare, a spus: “Fiecare dintre voi, este adunat patruzeci de zile, în pântecul mamei, apoi devine cheag de sânge tot în acelaşi număr de zile, apoi devine o bucată de carne tot în acelaşi număr de zile, apoi i se trimite îngerul căruia i se porunceşte să scrie patru cuvinte şi acesta îi scrie zestrea, vârsta, faptele şi dacă este fericit sau nefericit.” Nu poate să fie creat înaintea acestei perioade, şi, în general, formele nu se evidenţiază înainte de nouă zeci de zile, precum au zis unii învăţaţi.

Î.nr.29. Eu sunt o femeie care am pierdut sarcina în luna a treia, acum un an şi nu am îndeplinit rugăciunea până ce nu m-am purificat, şi mi s-a spus că trebuia să îndeplinesc rugăciunea, deci ce trebuie să fac, dat fiind faptul că nu ştiu numărul exact de zile care le-am pierdut?

Răspunsul: Este cunoscut, că în cazul în care femeia a pierdut sarcina în luna a treia, nu îndeplineşte rugăciunea, deoarece femeia care a avortat fătul după ce aceasta s-a format, sângele ce curge este considerat sânge de lăuzie. Formele fătului se pot evidenţia dacă se împlinesc opt zeci şi una de zile, această perioadă fiind mai mică de trei luni. Dacă a avortat înainte de optzeci de zile trebuie să recupereze rugăciunile pierdute, iar dacă nu ştie numărul exact al acestora, să recupereze zilele pe care crede că le-a pierdut.

Î.nr.30. O femeie spune că ţine post de când trebuie să ţină, însă nu recuperează zilele în care nu a ţinut post din cauza menstruatiei şi nu mai ştie numărul acestor zilele. În această situaţie ce trebuie să facă?

Răspunsul: Este regretabil că această renunţare a recuperărilor zilelor pierdute are loc printre femeile dreptcredincioşilor, dar ea se întampla din doua motive: fie din necunoaştere, fie din nepăsare, ambele fiind considerate “nenorocire”, deoarece leacul necunoaşterii este învăţătura şi întrebarea, iar leacul nepăsarii este frica de Allah Preaînaltul şi autocontrolul teama de pedeapsa Lui şi graba, în a îndeplini ceea ce î-L mulţumeşte. Acestei femei i se cuviine să se căiască de această faptă a ei şi să îi ceară iertare lui Allah, să numere zilele care le-a lăsat pe cât posibil şi să le recupereze, scăpând astfel de această datorie şi îi cerem lui Allah să îi primească căinţa.

Î.nr.31. Care este verdictul în cazul în care unei femeie i-a început menstruaţia după ce a intrat timpul rugăciunii, trebuie să recupereze rugăciunea după ce se purifică? Deasemeni dacă s-a purificat înaintea terminării timpului de rugăciune, trebuie s-o indeplineasca?

Răspunsul: În primul rând: Femeia, dacă i-a început menstruaţia după intrarea timpului rugăciunii, trebuie să recupereze acea rugăciune, la sfârşitul menstruaţiei, dacă nu a îndeplinit-o înaintea menstruaţiei, dat fiind că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus:” Femeia care a a apucat din timpul primei rugăciuni cât să îndeplinească un singur rekeat şi apoi i-a venit menstruaţia trebuie să recupereze acea rugăciune după purificare. În al doilea rând: Dacă menstruaţia s-a sfârşitul timpului unei rugăciuni trebuie să îndeplinească acea rugăciune. Iar de s-a purificat înainte de a răsări soarele cu o perioadă în care poate să îndeplinească un rekeat, atunci trebuie să îndeplinească rugăciunea de dimineaţă (sabah). Iar de s-a purificat înainte de a apune soarele cu o perioadă în care poate să îndeplinească un rekeat, trebuie să îndeplinească rugăciunea de după amiază (asr). Şi aşa mai departe. Allah Preaînaltul a spus: “Rugăciunea este orânduită pentru cei dreptcredincioşi la timpuri hotărâte.”(An-Nisa:103). Adică în timpuri exacte, nefiindu-i permis omului să o îndeplinească la timpul altei rugăciuni, nici să întârzie sau să le îndeplinească înaintea timpului, precizat.

Î.nr.32. Menstruaţia mi-a început în timp ce îndeplineam rugăciunea, ce să fac in acest caz? Să recuperez rugăciunea după ce mă purific?

Răspunsul: Dacă menstruaţia a început după intrarea timpului de rugăciunea trebuie recuperată acea rugăciune, deoarece Allah Preaînaltul a spus: “Rugăciunea este orânduită pentru cei dreptcredincioşi la timpuri hotărâte.”(An-Nisa:103).

Rugăciunile din timpul menstruaţiei nu trebuie recupererate deoarece Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus, într-o relatare mai lungă: “Dacă este în perioada menstruaţiei, se renunţă la post şi la rugăciune…” Învăţaţii au căzut de acord, că femeia nu recuperează rugăciunile din timpul menstruaţiei. Însă când se sfârşeşte şi rămâne din timpul unei rugăciuni atâta timp cât să îndeplinească un rekeat, trebuie să îndeplinească acea rugăciune, deoarece Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: “Cine a prins la un rekeat din rugăciunea de după amiază, înainte să apună soarele a prins rugăciunea de după amiază.” Iar dacă menstruaţia s-a sfârşit înainte de a apune soarele sau de a răsare şi a rămas până la răsăritul soarelui sau până la apus atâta timp cât să poată îndeplini un rekeat, trebuie să îndeplinească rugăciunea de după amiază în primul caz şi rugăciunea de dimineaţă în al doilea caz.

Î.nr.33. Mama mea are şaizeci şi cinci de ani şi de nouăsprezece ani nu a mai născut, iar acum are hemoragie de trei ani de zile. Probabil aceasta este o boală. Cum trebuie să procedeze în legătură cu rugăciunea şi postul?

Răspunsul: Femeilor care sunt în asemenea situaţii (de hemoragii) se reglementează ca ea să nu îndeplinească rugăciunea şi postul în perioadele în care obişnuia să îi vină menstruaţia înainte de a avea loc acestă situaţie.De exemplu dacă înaintea hemoragiei, menstruaţia îi venea la începutul lunii şase zile, acele şase zile nu îndeplineşte rugăciunea, iar după ce trec aceste zile se spală, se curăţă şi îndeplineşte rugăciunea. Iar din cauza dificultăţii situaţiei îi este permis să împreuneze rugăciunea de prânz cu cea de după amiază şi rugăciunea de seară cu cea de noapte, ca ea să facă acest lucru o dată pentru două rugăciuni. O dată pentru rugăciunea de prânz şi rugăciunea de după amiază, o dată pentru rugăciunea de seară şi cea de noapte şi o dată pentru rugăciunea de dimineaţă, şi decât să facă acest lucru de cinci ori îl face de trei ori. Repet încă o dată şi spun când doreşte să se purifice, se spală la locul menstruaţiei se usucă bine cu o cârpă sau ceva asemănător ca ceea ce iese să fie mai puţin apoi face abluţiunea şi îndeplineşte rugăciunea. Îndeplineşte rugăciunea de prînz patru, de după amiază patru, de seară trei, de noapte patru şi cea de dimineaţă două, adică nu se scurtează precum sunt induşi în eroare unele persoane. Fiindu-i permis să împreuneze rugăciunea de prânz şi rugăciunea de după amiază, şi rugăciunea de seară şi cea de noapte, în timpul primei rugăciuni sau în timpul celei de a doua, iar de doreşte să îndeplinească rugăciuni opţionale (nafile) cu aceeşi abluţiune poate să facă acest lucru.

Î.nr.34. Care este verdictul în cazul prezenţei femei, în timpul menstruaţiei, în moschea de la Keabe (Moscheea Al Haram) pentru a asculta relatări profetice sau predici?

Răspunsul: Nu îi este permis femei în timpul menstruaţiei să stea în Moscheea Al Haram sau în altă moschee. Îi este permis însă să treacă prin moschee pentru a lua ce îi trebuieşte, conform spuselor Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) când i-a spus lui Aişa să-i aducă covorul de rugăciune care era în moschee, iar ea ea spus că este în perioada de menstruaţie. A spus: “Menstruaţia nu este în mâna ta.” Femeilor, care sunt în perioada menstruaţiei, li se permite să mearga prin moscheie, dacă sunt sigure că nu vor picura nimic, însă dacă doresc să intre şi să stea nu le este permis deoarece, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) le-a spus tuturor femeilor să vină la locul rugăciunii de sărbătoare (bairam), inclusiv celor care erau în menstruaţie, însă acestora din urmă le-a spus să nu meargă pe unde se împlinea rugăciunea. Acest fapt indicând că, femeilor în perioada de menstruaţie, nu le este permis să stea în moscheie pentru a asculta predicile şi relatările despre Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)

REGLEMENTĂRILE MENSTRUAŢIEI ÎN LEGĂTURĂ CU PURIFICAREA PENTRU RUGĂCIUNE

Î.nr.35. Lichidul care curge din femeie, fie el alb sau gălbui este pur sau impur? Această curgere necesită reînnoirea abluţiunii, dat fiind că el curge cu continuitate? Şi care este verdictul în cazul în care se întrerupe, majoritatea celor învăţate considerându-l umezeală şi că nu necesită reinnoirea abluţiunii?

Răspunsul: După ce am cercetat, am ajuns la concluzia că lichidul care iese din femeie dacă iese din vagin, şi nu din vezica urinară este curat, pur, dar strică abluţiunea chiar dacă esta curat. Deoarece ceea ce strică abluţiunea nu trebuie să fie neapărat, impur. De exemplu, “aerul” (care iese din intestin) nu este categorisit impur, însă strică abluţiunea. În funcţie de aceasta, ceea ce curge din femeie, îi strică abluţiunea fiind necesară reinnoirea acesteia. Iar dacă are continuitate, nu strică abluţiunea, însă trebuie să se reînnoiască pentru fiecare rugăciune la începutul timpului acesteia şi îi este permis, în timpul acestei rugăciuni, să îndeplinească rugăciuni nafile (opţionale) şi farz (obligatorii), să recite din Qur’an , şi să facă ce îi este permis precum au zis învăţaţii despre cine are prostată. Deci, acest lichid este pur, dar strică abluţiunea, dar cazul în care are continuitate, nu strică dar necesită implinirea abluţiunii pentru fiecare rugăciune, după intrarea timpului ei şi să se abţină.

În cazul în care nu are continuitate şi femeia ştie că se întrerupe în unele momente, întârzie rugăciunea până la întreruperea acestuia, dar să fie atentă să nu iasă vremea rugăciunii. În cazul în care timpul rugăciunii se apropie de sfarşit, îşi ia abluţiunea şi îndeplineşte rugăciunea cu grijă.

Nu exista nici o diferenţă dacă acest lichid este mult sau puţin, deoarece iese pe aceeaşi cale, în ambele cazuri abluţiunea se strică, spre deosebire de cel ce iese din restul corpului, precum sângele sau voma, care nu strică abluţiunea chiar dacă este puţin sau mult.

Afirmaţia unor femei, precum că, acest lichid nu strică abluţiunea nu are nici un suport, în afara unei afirmaţii a lui Ibn Hazm, Allah să-l miluiască, în care spune: “Acesta, nu strică abluţiunea”, fără însă să argumenteze cu vreun verset din Qur’an, sau vreo relatarea a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) sau vreo afirmaţie de a companionilor. Femeia trebuie să fie cu frică de Allah şi să aibe grijă de abluţiunea ei, căci rugăciunea nu este acceptată fără abluţiune, chiar dacă o îndeplineşte de o sută de ori, iar unii învăţaţi spun chiar că cine împlineşte rugăciunea fără abluţiune este necredincios, deoarece împlinirea rugăciunii fără abluţiune este batjocură faţă de religia lui Allah Preaînaltul.

Î.nr.36. Dacă femeia în situaţia în care îi curge cu continuitate îşi ia abluţiunea pentru rugăciunea fard (obligatorie), îi este permis să împlinească câte rugăciuni doreşte şi să recite din Qur’an cu acea abluţiune până la timpul următoarei rugăciuni?

Răspunsul: Dacă a făcut abluţiunea pentru rugăciune, la începutul timpului acesteia, îi este permis în această situaţie să îndeplinească câte rugăciuni doreşte şi să recite din Qur’an, până la intrarea timpului următoarei rugăciuni.

Î.nr.37. Este permis acelei femei să îndeplinească rugăciunea “duha” cu abluţiunea de la rugăciunea de dimineaţă?

Răspunsul: Nu îi este permis, deoarece rugăciunea “duha” are alt timp, necesitând o nouă abluţiune, iar aceasta este asemenea celei care are hemoragie, iar acesteia, Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) i-a spus să ia abluţiunea pentru fiecare rugăciune.

Î.nr.38. Aceastei femei îi este permis să îndeplinească rugăciunea opţională, de noapte, după miezul nopţii cu abluţiunea de la rugăciunea de noapte?

Răspunsul: Nu, dacă a trecut miezul nopţii trebuie să reînnoiască abluţiunea. Şi există părerea în care se zice că nu e necesar să ia ablutiunea, aceasta din urmă fiind cea corectă.

Î.nr.39. Când este sfârşitul rugăciunii de noapte şi cum putem cunoaşte acest lucru?

Răspunsul: Mijlocul nopţii se poate determina prin împărţirea timpului de la apusul soarelui până la răsăritul zorilor în două, prima parte fiind timpul rugăciunii de noapte, a doua nefiind timpul acesteia ci o perioadă de aşteptare pâna la timpul rugăciunii de dimineaţă.

Î.nr.40. Dacă celei căreia îi curge acel lichid fără continuitate, i-a curs după abluţiune şi înaintea rugăciunii, ce trebuie să facă?

Răspunsul: Dacă curge fără continuitate, să aştepte până ce se opreşte. Iar dacă nu este o perioadă bine determinată să-şi ia abluţiunea şi să îndeplinească rugăciunea şi nu implică nimic în plus.

Î.nr.41. Ce trebuie făcut dacă acel lichid atinge corpul sau hainele?

Răspunsul: Dacă este curat nu trebuie să facă nimic, dar dacă este impur, ca în cazul în care curge prin vezica urinară trebuie spălat.

Î.nr.42. În legătură cu abluţiunea femei care are acea scurgere este de ajuns spălarea părţilor din corp care se spală la abluţiunea obişnuită?

Răspunsul: Da, dacă lichidul este curat, adică dacă lichidul care curge din vagin şi nu din vezica urinară.

Î.nr.43. Care este motivul pentru care nu exista o relatarea a Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cu privire la stricarea abluţiunii în cazul scrurgerii acestui lichid, ştiut fiind faptul că soţiile companionilor erau interesate despre reglementările religiei?

Răspunsul: Deoarece acestă scurgere nu are loc la fiecare femeie.

Î.nr.44. Ce trebuie să facă o femeie care, din neştiinţă, nu ia abluţiunea?

Răspunsul: Să se căiască la Allah Preaînaltul şi să-i întrebe pe învăţaţi despre aceasta.

Î.nr.45. Există persoane care vă atribuie afirmaţia de nu fi necesară abluţiunea din cauza acestui lichid?

Răspunsul: Cine îmi atribuie această afirmaţie nu spune adevărul şi probabil că a înţeles din afirmaţia mea că ceea ce este curat nu strică abluţiunea.

Î.nr.46. Care este verdictul în cazul celei care, înainte de menstruaţie, cu o zi sau două, îi curge ceva, care poate fi sub forma unor firicele negre sau maronii sau ceva asemănător? Şi care este verdictul dacă acesta se întamplă după menstuaţie?

Răspunsul: Dacă aceste firicele sunt dintre cele premergătoare menstruaţiei atunci face parte din menstruaţie, iar acesta se cunoaşte prin durerile menstruale şi crampele pe care le are femeia în perioada menstruaţiei. Iar dacă este după menstruaţie aşteaptă, deoarece aceasta este continuarea menstruaţiei, pentru că Aişa, Allah fie mulţumit de ea, a spus: “Nu te grăbi până ce nu vezi semnul alb.” Allah fiind Cel ce ştie mai bine.

DATORIILE FEMEII IN ISLAM

Islamul este un sistem de viaţa cinstit şi echilibrat. Alături de drepturile femeii, se menţionează şi îndatoririle sale.

O femeie musulmană are următoarele îndatoriri:

1.Credinţa în tewhid şi practicarea Islamului. Să practice Rugăciunea (Salat), să plătească Dania (Zekeat) pe propria avere, să meargă la Pelerinaj (Hajj) ori de cate ori îşi permite acest lucru.

2.Trebuie să îşi menţină castitatea. Nu trebuie să aibe relaţii extramaritale.

3.Este datoria ei să crească copii conform nevoiilor Islamului. Ea trebuie să-şi îngrijească familia şi are un control aproape absolut asupra treburilor casnice, deşi familia este condusă prin înţelegere şi cooperare reciprocă.

4.Ea trebuie să se îmbrace modest şi să poarte Hijab (basma de acoperire) când iese undeva, sau întâlneşte bărbaţi adulţi, în afara rudelor apropiate.

„Şi spune dreptcredincioaselor să-şi plece privirile lor şi să-şi păzească ruşinea lor, să nu-şi arate gătelile lor, afară de ceea ce este pe dinafară, şi să-şi coboare vălurile peste piepturile lor! Şi să nu-şi arate frumuseţea lor decât în faţa soţilor lor, sau a părinţiilor, sau a părinţilor soţilor lor, sau a fiilor lor, sau a fiilor soţilor lor,sau a fraţilor lor, sau a fiilor fraţilor lor, sau a fiilor surorilor lor, sau a muierilor lor, sau a acelora pe care le stapânesc mâinile lor drepte, sau a slujitorilor dintre bărbaţi care nu mai au dorinţă, sau a copiilor mici care nu ştiu ce este goliciunea femeiilor.”(24:31).

5. Ea este ajutorul soţului ei. O soţie credincioasă este asemeni unui acoperământ, izvor de pace, fericire si mulţumire pentru soţul ei.

„Şi printre semnele Lui[este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe pentru ca voi să trăiţi în linişte împrună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc.”

6.Dacă i se cere să meargă împotriva poruncilor lui Allah, ea trebuie sa-l înfrunte chiar şi pe soţul, tatăl sau fratele ei.

7. Se presupune că ea va proteja proprietatea soţului ei şi tot ceea ce îi aparţine, în absenţa acestuia.

Islamul consideră că soţul şi soţia se completează reciproc. Nici unul nu-l domină pe celălalt. Fiecare are drepturile şi îndatoririle sale individuale, iar impreună ei formează o familie liniştită şi fericită care constituie baza unei societaţi unite şi prospere.

Femeia in islam

 

Bismillah Ar-Rahman Ar-Rahiim

Cinstirea pe care islamul i-a daruit-o femeii este unica si am spus cu prilejul discutiilor anterioare ca nu a fost cinstita femeia decat prin islam cu toate ca vedem acuzatiile ce se aduc islamului zi si noapte cum ca ar fi nedreptatit femeia si ca i-ar fi facut viata mai grea si ca i-a limitat libertatea.

Dupa toate acestea vocile acelora care acuza islamul cheama si striga la eliberarea femeii de aceste nedreptati care i s-au facut. Trebuie, sustin ei, ca femeia sa iasa din aceasta temnita in care a fost aruncata si sa scape de incatusarea si de lanturile cu care a fost legata.

Aceasta este ceea ce se spune si de ce este oare femeia incatusata?

Femeia trebuie sa iasa sa invete, sa munceasca, trebuie sa evolueze, acestea sunt pretentiile celor care ataca pozitia pe care femeia o are in islam si noi spunem ca toate aceste lucruri sunt niste viclenii, ca nu prin acestea vor acestia binele femeii si nici nu i se acorda ei cinstire in acest mod, ci ei vor sa “se joace” cu femeia ca sa o faca o marfa care este vanduta si cumparata si expusa in piete.

Dovada acestei afirmatii este ca daca femeia iese sa munceasca sau sa invete in modul pe care ei il vor si de pilda se va duce la diverse companii imbracata ca o adevarata musulmana, atunci toata lumea se va razvrati impotriva ei.

Dar oare nu ati spus voi sa vina femeia sa munceasca, ce va dauneaza daca este cu hijab, cu ce o afecteaza si cu ce va afecteaza pe voi, o impiedica imbracamintea ei islamica sa munceasca?

Jur pe ALLAH ca acesti oameni nu vor decat descoperire goliciunii femeii si nu libertatea ei ci ei doresc libertate si liber pentru desfaru.

Oare islam este acela care a nedreptatit femeia?

Necredinciosii, asa cum am spus anterior se intalneau ca sa dezbata problema legata de originea femeii: daca este o fiinta, un animal sau un seitan, ba unele curente de cultura occidentala spun ca femeia este un suflet rau, o faptura rea.

La cate cate nedreptati a fost supusa femeia inainte de islam: nu avea dreptul de proprietate, nici de mostenire (inainte oamenii spuneau ca doar barbatii au dreptul de a mosteni pentru ca ei prêtindeau ca doar barbatul poarta sabia, bataliile, ca doar barbatii apara tara pe cand femeia este mereu in casa si asadar nu are dreptul de a poseda ceva).

Dar a venit islamul si a spus Slavitul nostru Stapan:

Barbatii au drepturi din ceea ce lasa femeile lor si femeile au drepturi din ceea ce lasa sotii lor; asadar dreptul femeii este un drept impus, un drept cuvenit.

O alta nedreptate la care era supusa femeia inainte de islam este aceea ca ea era la fel ca orice alt obiect al defunctului.

In unele societati femeia apatinea primului care venea,dupa moartea sotului ei, o mosteneau pur si simplu si cine avea bucuria de a o mosteni dispunea de ea pana ea se putea rascumpara.

Sau cel care o mostenea o casatorea cu cine dorea, bamai mult, ii lua si dota si nu avea parte din dota ei de nimic.

A spus ALLAH in Coran:

O, voi cei care credeti! Nu va este ingaduit sa mosteniti femei in pofida vointei lor si nici sa le opriti sa se casatoreasca [din nou] cu altii,  ca sa le luati o parte din cele ce le-ati dat [ca zestre], decat daca ele au savarsit un pacat invederat, ci purtati-va cu ele dupa cuviinta! Iar daca nu va este pe plac, se poate sa nu va fie pe plac un lucru pe care ALLAH l-a pregatit [sa va aduca] un bine. (Surat An-Nisa)

Islamul a facut ca femeia sa aiba dreptul de a-si alege sotul si acesta este un drept al femeii indiferent de varsta ei, nimeni nu o poate obliga sa se casatoreasca cu cine nu vrea chiar daca aceasta persoana este tatal ei si dovada acestei afirmatii este urmatoarea relatare:

O fetita s-a dus la profet (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) si a spus:

“O, trimis al lui ALLAH, tatal meu vrea sa ma marite cu baiatul unchiului meu doar pentru ca el sa-l ridice pe baiat (ca sa dobandeasca o pozitie superioara) si eu nu accept acest lucru. Auzind aceasta s-a suparat trimisul lui ALLAH si i-a spus tatalui ei:

“Vrei doar ca sa-l ridici pe el in societate si pentru asta sa iti mariti fata cu acesta?”

Si a spus el:

“Orice fata care a fost casatorita impotriva vointei ei, aceasta casatorie nu este valabila.”

Atunci parintele fetei a spus: “Accept ceea ce ALLAH si trimisul Sau au spus.”

Si a spus fiica sa: “Acum poti sa ma mariti cu cine vrei.” Si tatal sau a intrebat-o: “De ce ai facut asta?” (de ce te-ai dus la profet…) si ea a raspuns: “Am vrut sa stie barbatii (tatii) ca nu au niciun drept in privinta casatoriei fetelor lor.”

Un parinte poate interzice o casatorie (se poate opune) a fiului sau fiicei cu cineva care nu este un om bun sau cu o persoana care nu este pe masura fiicei sale, dar nu o poate oblige pe aceasta sa se casatoreasca cu cine nu vrea.

In islam o femeie nu se poate casatori impotriva vointei sale.

In Jahilya au existat diverse tipuri de casatorii: o casatorie care inseamna ca baiatul defunctului se casatorea dupa moartea tatalui sau cu sotia acestuia.

Era o alta casatorie care se numea fahisha si ea ducea la intreruperea legatrilor de rudenie: un barbat se casatorea cu 2 surori deodata; sau exista un alt tip de casatorie in care un barbat se casatorea cu o fata si se casatorea (in acelasi timp) si cu matusa ei situate acestea nu faceau altceva decat sa duca la neintelegeri si divergente, nu era important pentru barbat decat ca el sa-si atinga implinirea propriilor pofte chiar daca aceasta casatorie ducea la intreruperea legaturilor de rudenie.

 

A spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

 

“Un om nu strange si nu aduna intre sotia si “vara” ei.”

Exista deasemenea si o alta casatorie: un barbat se casatorea cu o femeie, se intelegeau asupra unei dote anume, dupa care sotul cheltuia acei bani fara sa-i dea femeii nimic si ea nici macar nu putea sa-i ceara socoteala.

 

Si a spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa):

 

“Orice barbat care s-a insurat cu o femeie si s-au inteles asupra unei dote si el este hotarat sa nu ii dea acest drept al ei, Il va intalni pe ALLLAH in ziua de apoi si el este zani (care face zina).”

Inainte de islam numarul casatoriilor era nelimitat, daca barbatul dorea putea sa aiba si douazeci de sotii.

Dar islamul a venit si a limitat numarul sotiilor la patru. Si nu se poate sub nicio forma ca un barbat sa isi ia mai mult de patru sotii.

Din incercarile la care era supusa femeia face parte si aceea este si faptul ca un om, daca avea mai multe slujitoare in casa, le trimitea la barbati ca sa faca anumite fapte pentru a castiga bani si atunci femeile erau supuse batjocorii, umilintei si stapanul lor era indiferent.

La fel cum si astazi fac atatia oameni: de exemplu producatorii de filme,cei din industria cinematografica, oare ce ii intereseaza pe ei altceva decat sa obtina profit in afacerile lor, sa-si vanda productiile chiar daca vor calca in picioare toate principiile umane.

Dar islam este ceva diferit, el a eliberat femeia de toate aceste umilinte.

Din drepturile femeii este faptul ca ea trebuie sa se bucure de un anume statut, sa aiba aceleasi mijloace de trai cu ale sotului sau, sa se bucure de aceleasi beneficii: nu se poate ca de exemplu sotul sa duca o viata imbelsugata si ea sa aiba una inferioara.

A spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) ca hrana pe care sotul o pune in gura sotiei sale este din cele mai bune acte de milostenie; el ii da dreptul ei si de asemenea el trebuie sa o imbrace si sa nu o loveasca peste fata.

Se cuvine ca relatiile dintre soti sa fie bazate pe respect, sa nu existe batai si scandaluri si daca totusi se intampla ca sotii sa se certe, aceasta trebuie sa fie ceva care sa nu umileasca femeia, sa nu o raneasca, sa nu ii produca niciun fel de leziuni.

A spus Aysha:

Trimisul lui ALLAH si-a strans degetele asa (adunandu-si buricele degetelor) si mi-a facut un gest in piept.”

Adica un gest foarte simplu, ceva care sub nicio forma nu poate produce durere, o “mustrare”.

Vorbele care ataca sentimentele femeii nu sunt acceptate si nu are voie barbatul sa ii jigneasca sau sa ii injure parintii; daca este un scandal intre soti, o cearta, atunci aceasta trebuie sa fie astfel incat nimeni sa nu stie in afara de ei, nu trebuie sa afle vecinii, prietenii, copiii si asta pentru ca imaginea ei sa nu aiba de suferit.

Daca aceste certuri si neintelegeri se intampla, totusi, ele trebuie sa fie in camera parintilor (in dormitorul conjugal) pentru ca astfel copiii sa fie feriti de consecintele lor. Daca un sot isi umileste sotia in fata copiilor atunci autoritatea ei in fata copiilor va avea de suferit si se poate ca sotia in mijlocul acestor certuri sa ridice vocea in fata sotului sau si astfel fetita ei va invata la randul ei sa nu-si respecte sotul. De aceea profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a poruncit ca neintelegerile dintre soti sa aiba loc in dormitorul conjugal si dupa ce cearta s-a sfarsit parintii sa iasa de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Este o povata de la profet in ceea ce priveste femeia si asta datorita naturii ei mai delicate:

“Temeti-va de ALLAH (fiti piosi) in privinta a doua lucruri femeia si orfanul (fetita).”

Profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a povatuit mai mult in privinta fetitei orfane decat in privinta unui baiat orfan pentru ca el isi poate recupera mai usor din drepturi dar o copila orfana va avea de luptat cu rudele sale, conditia ei va fi mai diferita.

Si a spus profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) ca fetei trebuie sa i se ceara consimtamantul in privinta casatoriei si ea nu poate fi casatorita fara acordul sau; parintii ei nu o pot obliga sa se casatoreasca cu cine vor, nici tatal nu o poate oblige sa se casatoreasca cu o ruda de-a sa nici mama cu o ruda de-a sa si in acelasi timp casatoria trebuie facuta prin acceptul tutorelui.

Femeii trebuie sa i se dea dreptul ei pentru ca sentimentele sale sa nu fie inculcate.

Din cinstirea care i s-a dat femeii este aceea ca ALLAH a pogorat in Coran o sura dedicate femeilor, aceasta este Surat An-Nisa si deasemenea Surat Al-Talaqeste sura Divortului in care sunt reglementate aspecte legate de divort si ea se mai numeste An-Nisa cea mica)

Dar in Coran nu o sa gaseste o sura care sa se numeasca sura barbatilor.

Este o sura care se numeste Surat Maryam-pacea lui ALLAH asupra sa, in care se povesteste despre Maryam (fecioara Marya), fiica lui Imran.

Ce fel de cinstire este aceasta?

Subhanna ALLAH!

CEA MAI MAREATA!

Dintre ultimele povete ale profetului (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) pe patul de moarte, inainte sa-si dea sufletul ca si la Hajj Wadda (pelerinajul de adio), ca si la Yaum Arafat (ziua de Arafat- cea mai importanta zi a pelerinajului musluman), cu toate ca in toate aceste momente extreme de importante el era foarte ocupat de a se ruga la ALLAH si de a statornici principiile religiei, de a ii educa pe oameni in legatura cu islamul, in toate aceste momente extraordinare profetul nu a uitat de femeie, ba din contra a spus:

Tawqu ALLAH min a nisa!”

Si aceasta porunca de a fi pios, de a te teme de ALLAH in privinta femeilor este dintre cele mai marete si mai importante.

Ba mai mult, el se intalnea cu femeile pe drum si ele il opreau pe strada si ii cereau ajutorul si el era si este cea mai mare personalitate si cu toate acestea ii spunea aceleia care ii cerea sfatul:

“Vino, alege-ti un loc unde vrei sa stam sa vorbim.”

SUBHANNA ALLAH!

PACEA SI BINECUVANTAREA ASUPRA PROFETLUI MUHAMMAD!

« Older entries

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.